Negative conflict of jurisdiction over loan recovery: prohibition of ex officio invocation of relative territorial incompetence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Moineşti Court retain territorial competence to hear the case, effectively reversing the lower court's declination of jurisdiction. The dispute arose from a civil claim for the repayment of a loan, where the Moineşti Court initially declined territorial jurisdiction ex officio due to the defendant’s domicile being in Sector 6, Bucharest, but the Bucharest Court subsequently declared itself incompetent because the defendant had not raised the exception of relative territorial incompetence within the statutory timeframe. The decisive legal basis was Article 130(3) of the Civil Procedure Code, which establishes that relative territorial incompetence can only be invoked by the defendant via plea or at the first hearing, meaning the failure to invoke it definitively vests competence in the initially seized court and prevents the court from raising it ex officio; consequently, the claim for monetary obligations under the Civil Code defaulted to the creditor’s domicile, confirming the Moineşti Court's jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 1494 C. civ, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction over loan recovery: prohibition of ex officio invocation of relative territorial incompetence: Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 februarie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. x/2017 din data de 10.04.2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 43.456,15 RON, reprezentând contravaloare împrumut, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii; cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 1756/09.11.2017, pronunţată de Judecătoria Moineşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 Bucureşti, cauza a fost înregistrată la data de 07.12.2017, sub număr de dosar x/2017
În şedinţa publică de la data de 18.01.2018, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti pe care a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa teritorială de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.
Instanţa a reţinut că prima instanţă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, pârâtul nedepunând întâmpinare şi nefiind prezent la primul termen.
Faţă de acest aspect, instanţa a constatat că, în cauză, competenţa teritorială a Judecătoriei Moineşti s-a definitivat prin neinvocarea de către pârât a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată, motiv pentru care a reţinut că nu a fost legal sesizată cu soluţionarea cauzei nr. 1590/260/2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti şi, constatându-se ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul în vederea soluţionării conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind, în favoarea Judecătoriei Moineşti, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Cauza are ca obiect pretenţii rezultate dintr-un contract de împrumut.
Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Conform art. 1494 C. civ..alin. (1) lit. a), în) lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părţi ori al uzanţelor, obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii.
Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-art. 112, mai sunt competente (...) "instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".
Aceste norme reglementează o competenţă teritorială de ordine privată.
Conform art. 130 alin. (3) necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Contrar acestor dispoziţii, deşi pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, Judecătoria Moineşti a invocat-o din oficiu.
Prin urmare, Înalta Curte arată că neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale, în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) noul C. proc. civ., are drept consecinţă faptul că instanţa trebuie să constate că este competentă, aceasta neputând-o invoca din oficiu, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.
Aşa fiind, competenţa de soluţionare a cererii de faţă aparţine instanţei de la sediul creditoarei, respectiv Judecătoria Moineşti motiv pentru care în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea acestei instanţe care a rămas definitiv învestită cu soluţionarea cererii ca urmare a faptului că pârâta nu a înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinare, astfel cum prevede art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti. SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI SECTORUL 5 BUCUREŞTI
. Judecătoria PĂTĂRLAGELE
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2018.