Military abuse of office case: prosecution appeal admitted, acquittal reversed, and two counts of abuse of office convicted with amnesty applied.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the prosecution’s recourse, cassated the lower courts’ decisions solely regarding one defendant who had been acquitted, and reversed that acquittal to convict him of two counts of abuse of office, imposing two two-year prison sentences that were subsequently granted unconditional and full amnesty under Law No. 137/1997; he was ordered to pay moral damages in solidarity with co-defendants, while the convictions and sentences of the other six defendants for abuse of office were upheld, and their appeals were rejected. The case arose from a 1996 military incident where an investigative committee subjectively abused suspects during a night inquiry, originally charged with torture but legally reclassified by the first-instance court to abuse of office due to the application of more favorable penal provisions. The appellate court upheld the reclassification for the co-defendants but erroneously acquitted the final defendant by finding his conduct lacked sufficient social danger, a finding the Supreme Court reversed by determining that the specific violent acts constituted a clear public danger inherent in the crime. The decisive legal basis involved the recharacterization from torture to abuse of office under Article 250(2) of the Penal Code, the application of the more favorable law under Article 13, cumulative punishment under Article 33(a), and the statutory amnesty provisions of Law No. 137/1997.
Legislator headnote
AI generatedart. 334 C. proc. pen, art. 2671 C. pen, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 25 C. pen, art. 250 alin. (2) C. pen, art. 13 C. pen; Military abuse of office case: prosecution appeal admitted, acquittal reversed, and two counts of abuse of office convicted with amnesty applied: 137/1997; he was ordered to pay moral damages in solidarity with co-defendants, while the convictions and sentences of the other six defendants for abuse of office were upheld, and their appeals were rejected. The case arose from a 1996 military incident where an investigative committee subjectively abused suspects during a night inquiry, originally charged with torture but legally reclassified by the first-instance court to abuse of office due to the application of more favorable penal provisions. The appellate court upheld the reclassification for the co-defendants but erroneously acquitted the final defendant by finding his conduct lacked sufficient social danger, a finding the Supreme Court reversed by determining that the specific violent acts constituted a clear public danger inherent in the crime. The decisive legal basis involved the recharacterization from torture to abuse of office under Article 250(2) of the Penal Code, the application of the more favorable law under Article 13, cumulative punishment under Article 33(a), and the statutory amnesty provisions of Law No. 137/1997.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for changing the legal classification of the act from torture to abuse of office in the final order.
Substantive penal code provision defining the crime of abuse of office for which the defendant was convicted.
Applied to determine the more favorable law regarding the punishment for the crime.
Applied for the cumulative punishment of the two offenses committed in real competition.
Basis for the full and unconditional amnesty of the imposed prison sentences.
Basis for imposing judicial costs on the state for the appeal phase.
Full text
Deliberând asupra cauzei penale de față;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 46 pronunțată la data de 12 februarie 2003, în dosarul penal nr. 212/2002, Tribunalul Militar Teritorial București, conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată prin actul de sesizare a instanței, faptelor inculpaților:
1. col. rez. S.I. din infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două instigări la infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 250 alin. (2) C. pen., și o infracțiune de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen.
2. col. A.V., din infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în trei infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
3. lt. col. T.G. din infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.
4. mr. rez. P.P.P. din infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 13 C. pen.
5. col. rez. S.N. din infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în trei infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen.
6. sg. ang. rez. T.I., din infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în trei infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., inculpatul col. rez. C.I.M. a fost achitat pentru infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că fapta nu se mai sancționează.
Prin aceeași sentință au fost condamnați inculpații:
1. col. rez. S.I. la:
- câte 2 ani închisoare, pentru fiecare din cele două instigări la infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că pedepsele stabilite au fost grațiate în întregime și condiționat.
2. lt. col. A.V., la câte 2 ani închisoare, pentru fiecare din cele trei infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că pedepsele aplicate au fost grațiate în întregime condiționat.
3. lt. col. T.G. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
În temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că pedeapsa aplicată a fost grațiată în întregime și condiționat.
4. mr. rez. P.P.P., la câte 2 ani închisoare, pentru fiecare din cele două infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că pedepsele aplicate au fost grațiate în întregime și condiționat.
5. col. rez. S.N. la:
- câte 2 ani închisoare, pentru fiecare din cele 3 infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;
- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de purtare abuzivă în formă continuată, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.
În temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, s-a constatat că pedepsele aplicate au fost grațiate în întregime și condiționat.
6. sg. ang. rez. T.I. la câte 2 ani închisoare, pentru fiecare din cele trei infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 s-a constatat că pedepsele aplicate au fost grațiate în întregime și condiționat.
Inculpaților S.I., A.V., T.G., P.P.P., S.N. și T.I. li s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997.
Prin aceeași hotărâre s-a admis acțiunea părții civile A.C., inculpații S.N. și T.G. fiind obligați să-i plătească în solidar suma de 100 milioane lei cu titlu de daune morale.
Totodată, s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă D.D., inculpații S.I., T.I., S.N., A.V. și P.P.P. fiind obligați să-i plătească în solidar suma de 100 milioane lei cu titlu de daune morale.
Tot astfel, s-a admis acțiunea părții civile H.I., inculpații S.I., S.N., A.V. și T.I. fiind obligați să-i plătească în solidar suma de 30 milioane lei cu titlu de daune morale.
În sfârșit, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă M.D., inculpații S.I., A.V., S.N., P.P.P. și T.I. fiind obligați să-i plătească în solidar suma de 50 milioane lei cu titlu de daune morale.
Pentru a se pronunța astfel, în fapt, instanța de fond a reținut următoarea situație:
La data de 13 mai 1996, la U.M.01581 Dorohoi s-a constatat dispariția unui pistol mitralieră, eveniment care a determinat constituirea unei comisii de anchetă din care au făcut parte inculpații, care a avut rolul ca pe cale administrativă să se stabilească condițiile în care s-a produs faptul.
Părțile vătămate au fost persoane bănuite împotriva cărora s-a luat măsura arestării disciplinare și care au fost anchetați de comisie. Ancheta s-a efectuat pe timp de noapte și asupra inculpaților s-au exercitat violențe cu scopul obținerii unor declarații din care să rezulte implicarea lor în eveniment.
Probele ce au stat la baza reținerii situației de fapt și a vinovăției inculpaților au fost: declarațiile părților vătămate și ale martorilor, acte, expertize medico-legale.
Instanța de fond a constatat că faptele reprezintă infracțiunea de purtare abuzivă.
Curtea Militară de Apel, prin decizia penală nr. 55 pronunțată la data de 28 octombrie 2003, în dosarul penal nr. 38/2003 a admis apelul părții civile Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 45 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial București și în consecință:
A desființat hotărârea atacată în partea privitoare la soluționarea laturii civile a cauzei, în sensul că îi obligă pe inculpații col. rez. S.N. și lt. col. rez. T.G. să-i plătească în solidar suma de 7.771.368 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare (pentru sold. A.C. în Spitalul Militar Iași, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea totală a debitului.
A respins apelurile declarate împotriva aceleiași sentințe de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și inculpații col. rez. A.V., col. rez. S.N. și col. rez. C.I.M., ca nefondate.
I-a obligat pe inculpații apelanți să plătească statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel București și inculpații S.N., A.V. și C.I.M.
În motivele scrise de recurs, parchetul, a criticat hotărârile în privința inculpatului C.I.M., pentru greșita achitare a acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen. [(art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)].
Fiecare dintre inculpați a invocat ca motiv de casare grava eroare de fapt, motiv înscris în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., constând în greșita condamnare a unor persoane nevinovate.
Reprezentantul parchetului a solicitat condamnarea inculpatului C.I.M., pentru purtare abuzivă.
Fiecare dintre inculpați a solicitat ca urmare a casării să fie achitați, nefiind autorii faptelor.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată și sentința, în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, cât și din oficiu, constată următoarele.
Susținerile inculpaților S.N., A.V. și C.I.M., în sensul nevinovăției, nu sunt fondate.
Solicitarea parchetului de a fi condamnat și inculpatul C.I.M. este întemeiată.
Astfel fiind, recursurile inculpaților urmează a fi respinse ca nefondate [(art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.)] și recursul parchetului admis [(art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.)], pentru următoarele considerente:
Din analiza probelor administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților. Astfel:
- Inculpatul A.V. a exercitat violențe asupra părții vătămate D.D., pe care a lovit-o și a obligat-o să facă genuflexiuni până la epuizare; pe partea vătămată M.D. a lovit-o cu palmele, iar pe partea vătămată H.I. a lovit-o cu pumnii și cu picioarele.
- Inculpatul S.N. (în stare de ebrietate) a lovit cu capul de perete și a ars cu țigara la nivelul bărbiei și al frunții pe partea vătămată D.D., a lovit pe partea vătămată H.D. și l-a călcat cu bocancul pe picior.
De asemenea, a lovit în bărbie și a ars pe piept pe partea vătămată A.C., iar pe partea vătămată M. a lovit-o cu palmele.
- Inculpatul C.I.M. a exercitat violențe asupra părților vătămate A.C. și M.D. pe care, după ce au fost lovite, le-a plimbat prin unitate ciupindu-le violent de braț („Simțeam că îmi smulge carnea”) și îmbrâncindu-le.
Greșită a fost aprecierea asupra faptei inculpatului C.I.M., în sensul că nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni.
Or, chiar dacă manifestările sale violente au fost mai reduse ca număr, mai puțin variate în conținut, nu înseamnă în contextul dat, că au avut altă semnificație decât a unei purtări abuzive. Chiar dacă a avut un comportament anterior de excepție, modul în care a înțeles să-și execute „misiunea” exclude posibilitatea de a aprecia că fapta sa nu prezintă pericolul unei infracțiuni. Părțile vătămate nedormite, bătute, nemâncate, lipsite de libertate și despre care sanitarul unității a arătat că sunt într-o stare care le pune viața în pericol au fost luate și îmbrâncite prin unitate și ciupite de braț cu cruzime și mare intensitate. O astfel de faptă din partea unui ofițer, cu grad superior, venit pentru o anchetă prezintă, ca și faptele celorlalți, un mare grad de pericol social.
Diferențele de comportament determinând grade de pericol social trebuiau evidențiate în individualizarea pedepselor, dar acest aspect nu face obiectul recursului de față.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt pe deplin dovedite elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă, pentru care inculpatul C.I.M. urmează a fi condamnat în baza art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., privind legea mai favorabilă.
Având în vedere comportarea anterioară, pedeapsa ce se va aplica va trebui să aibă un caracter educativ și să se țină seama de această împrejurare.
Fiind două părți vătămate și deci două infracțiuni în concurs real, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Urmează, observând că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 137/1997 să se facă și aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. a) ale acesteia.
Conform art. 14 C. proc. pen. și 998 C. civ., inculpatul urmează a fi obligat în solidar cu inculpații S.N. și T.G. la plata daunelor morale, 100.000.000 lei către partea vătămată A.C. și 50.000.000 lei pentru M.D.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Inculpații recurenți S.N. și A.V. vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului conform art. 192 alin. (2) C. pen., pentru faza recursului, iar inculpatul C.I.M., pentru toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei penale nr. 55 din 28 octombrie 2003 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpatul C.I.M.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 46 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial București sub aspectul greșitei achitări și încadrări juridice numai cu privire la inculpatul C.I.M., cu efecte asupra laturii civile și a cheltuielilor judiciare către stat și rejudecând:
În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tortură în formă continuă, prevăzută de art. 2671 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 33 lit. a) C. pen. (părți vătămate A.C. și M.D.).
În baza art. 250 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul C.I.M. la două pedepse de câte 2 ani închisoare.
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 constată grațiate în întregime și necondiționat cele două pedepse.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997.
Obligă pe inculpatul C.I.M., în solidar cu inculpații S.N. și T.G., la plata daunelor morale în cuantum de o sută milioane lei către C.A. și de cincizeci de milioane lei către M.D.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.N., A.V. și C.I.M. împotriva aceleiași decizii.
Obligă pe recurentul intimat inculpat C.I.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat pentru toate fazele procesuale, în sumă de 6.000.000 lei.
Obligă pe recurenții inculpați S.N. și A.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.000.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2004.