Scope of appeal under abrogated procedural law: lateness of exception and material error in annulment petition

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2018

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia în anulare formulată la data de 12 martie 2018 şi înregistrată la 14 martie 2018, contestatoarea S.C. A. S.R.L. în insolvenţă, prin administrator judiciar B. IPURL, a solicitat anularea deciziei nr. 1738 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 318 C. proc. civ., invocând necercetarea şi nepronunţarea asupra unui motiv de recurs, precum şi eroarea materială.

În susţinerea primului motiv al contestaţiei în anulare, contestatoarea arată că, prin recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 2048 A din 6 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti a invocat faptul că instanţa de apel nu a făcut nicio referire asupra apărării întemeiată pe dispoziţiile art. 282 C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 219/2005 şi care, prin eliminarea alin. (3) a făcut necesară atacarea în mod separat de sentinţă, a încheierilor.

Contestatoarea susţine că a arătat în motivarea recursului că instanţa de apel a omis cu totul o pronunţare pe acest aspect şi a soluţionat un apel care nu a fost declarat.

Neanalizarea şi nepronunţarea pe acest element esenţial a constituit motiv de recurs însă, la fel ca şi instanţa de apel, instanţa de recurs a omis să-l analizeze.

În ce priveşte al doilea motiv al contestaţiei în anulare, contestatoarea susţine că instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială în decizia pe care a pronunţat-o, o dată prin reţinerea greşită a datei la care recurenta-reclamantă a invocat problema decurgând din articolul 282 C. proc. civ., şi apoi, prin consemnarea în mod eronat a faptului că recurenta a fost de acord cu judecata apelului şi împotriva încheierilor, deşi, în realitate, nu a existat un asemenea acord.

Susţine, de asemenea, că problema pe care a ridicat-o pentru prima dată în 12 aprilie 2016 şi nu în 8 noiembrie 2016 constituie, în baza art. 84 C. proc. civ. o veritabilă excepţie a tardivităţii formulării apelului împotriva încheierilor.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 mai 2018 intimata C. S.R.L. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

În apărare se arată că recurenta A. a formulat, în realitate, un singur motiv de recurs cu privire la modificarea art. 282 C. proc. civ., iar nu mai multe, şi anume nejudecarea apelului în limitele pretinse de recurentă, motiv asupra căruia, aşa cum rezultă din considerentele deciziei, instanţa de control ierarhic s-a pronunţat.

Pe de altă parte, solicitarea A. S.R.L. formulată prin concluziile scrise din 12 aprilie 2016 de a limita judecata apelului nu reprezintă o veritabilă cerere adresată instanţei, aceasta fiind adusă la cunoştinţă ulterior închiderii dezbaterilor în apel. Totodată, arată că la termenul de judecată din 8 noiembrie 2016 la care A. S.R.L. a solicitat oral limitarea judecăţii apelului, la interpelarea instanţei a revenit asupra cererii şi a arătat în mod expres că nu se opune la discutarea apelului formulat de apelanta-pârâtă C. S.R.L. cu privire la încheieri.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile se vor reţine următoarele:

Potrivit art. 318 C. proc. civ. " Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Unul dintre motivele recursului declarat de A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2048 A din 6 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţate în apel, şi care prezintă relevanţă sub aspectul dezlegării contestaţiei în anulare este cel prin care recurenta a invocat depăşirea obiectului apelului, pronunţarea asupra unui apel neformulat, ignorarea abrogării alin. (3) al articolului 282 C. proc. civ., prin punctul 39 din Legea nr. 219/2005 şi încălcarea articolului 287 cu privire la obiectul apelului, a principiului tantum devolutum quantum apellatum.

Aceste critici nu se constituie în trei motive de recurs, ci, într-unul singur, circumscris dispoziţiilor art. 304 punctul 5 C. proc. civ. (cum, de altfel, a menţionat şi recurenta) referitor la încălcarea de către instanţă a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2), cele trei chestiuni indicate fiind argumente care caracterizează şi cuprind un singur motiv de recurs: faptul că instanţa de apel a reţinut în mod greşit împrejurarea că C. S.R.L. ar fi formulat apel atât împotriva sentinţei, cât şi a încheierilor de şedinţă, ignorând solicitarea reclamantei de a soluţiona apelul în limitele cererii de apel şi fără să justifice prin motivare de ce a procedat astfel.

Din analiza deciziei pronunţate în recurs se observă că, în examinarea acestui motiv de recurs, instanţa de control judiciar a reţinut în considerente că problema depăşirii obiectului apelului, a limitelor învestirii instanţei de apel, a fost tardiv invocată, respectiv după rămânerea în pronunţare, la data de 11 noiembrie 2016, prin concluziile scrise. De asemenea, că, aşa cum reiese din încheierea şedinţei publice din 8 noiembrie 2016, la interpelarea instanţei, apelanta-reclamantă a arătat în mod expres că nu se opune la discutarea apelului formulat de apelanta-pârâtă C. S.R.L., cu privire la încheieri, concluzionând că toate aceste împrejurări se opun posibilităţii ca recurenta-reclamantă să poată invoca în recurs depăşirea obiectului apelului.

Cât priveşte susţinerea contestatoarei că instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe critica referitoare la lipsa analizei, soluţiei şi motivării instanţei de apel pe această chestiune a art. 282 C. proc. civ., acest lucru nu se impunea distinct, faţă de soluţia adoptată potrivit căreia, oricum, invocarea problemei s-a realizat după închiderea dezbaterilor, cu alte cuvinte, tardiv.

Aşadar, nu se poate susţine cu temei că instanţa de recurs nu a analizat criticile recurentei întemeiate pe încălcarea dispoziţiilor art. 287 raportat la art. 282 C. proc. civ.. Aşa cum s-a menţionat anterior, contestatoarea a invocat prin cererea de recurs mai multe argumente subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pe care instanţa le-a grupat şi a răspuns printr-un considerent comun, astfel încât nu i se poate reproşa omisiunea de a cerceta motivul.

În ceea ce priveşte al doilea motiv al contestaţiei în anulare, chiar dacă s-ar admite că, deşi menţiunile cuprinse în încheierea din 8 noiembrie 2016 cu privire la poziţia procesuală a reclamantei faţă de limitele apelului sunt contradictorii, apelanta-reclamantă s-a opus, în fapt, extinderii obiectului apelului, fie şi printr-o cerere anterioară, la 12 aprilie 2016, o atare situaţie nu poate fi încadrată în categoria greşelilor materiale care delimitează acest motiv de contestaţie în anulare. Pe de altă parte, nici nu este admisibilă invocarea unor pretinse erori materiale prin contestaţie în anulare, în ipoteza în care ele au fost invocate şi în faţa instanţei de recurs şi aceasta s-a pronunţat asupra lor.

Faţă de cele mai sus reţinute rezultă că, în speţă, contestaţia în anulare formulată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care urmează să fie respinsă.

Nefiind probată se va respinge cererea formulată de intimata C. S.R.L. pentru obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. IPURL împotriva deciziei nr. 1738 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Respinge cererea formulată de intimata C. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 6 noiembrie 2018.