Appellate jurisdiction over civil appeals against tribunal judgments in claims up to 200,000 RON after partial unconstitutionality of currency-based caseload reduction limits

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă;

A. Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Judecătoriei Botoşani, la data de 03.10.2016, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. BUCUREŞTI şi C. S.A. - SUCURSALA BOTOŞANI, pentru, contestaţie la executare împotriva somaţiei imobiliare emisă la 23.11.2015 si comunicată la 07.06.2016 în dosarul de executare x/2015 al B.E.J. D., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: anularea încheierii de încuviinţarea a executării silite emise de executorul judecătoresc şi a formelor de executare emise în dosarul execuţional nr. x/2015, lămurirea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/26.07.2007 şi, pe cale de consecinţă, să dispună constatarea caracterului abuziv şi implicit nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 4.1, art. 4.3 şi art. 4.5 din contractul de credit ipotecar, referitoare la dobânda index abilă; constatarea caracterului abuziv şi implicit nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 4.10 lit. a), b), c), d) si e referitoare la perceperea comisionului de acordare, de administrare lunară de 0,10% din soldul creditului, la comisionul de 2,5% de plată anticipată, şi la " alte costuri" restituirea sumelor încasate începând cu data de 26.07.2008 şi care reprezintă diferenţa dintre dobânda fixă stabilită de 5,70 % pe an şi dobânda lunară percepută de bancă după primele 12 luni de creditare; restituirea sumelor încasate nelegal cu titlu de comision de administrare începând cu data de incheierii contractului şi până la data plătii efective in cuantum de aproximativ CHF, comision de rambursare anticipată; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data achitării acestor sume până la data restituirii lor efective; obligarea intimatei să emită un grafic de rambursare potrivit acestor modificări contractuale; îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces; cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

B. Hotărârea primei instanţe.

2. Prin sentinţa civilă nr. 8968/29.11.2016 pronunţată de Judecătoria Botoşani, secţia Civilă în dosar nr. x/2016, s-a admis, în parte, acţiunea având ca obiect restabilire echilibru contractual şi obligaţie de a face formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. Bucureşti, prin Sucursala S.C. C. Botoşani.

S-a constatat caracterul abuziv şi, în consecinţă, nulitatea absolută a următoarelor clauze contractuale inserate în contractul de credit nr. x/26.07.2007:

- art. 4.1, art. 4.3, art. 4.5, referitoare la dobânda indexabilă, în măsura în care aceasta este stabilită unilateral de către bancă şi nu se raportează la un indice de referinţă transparent precum LIBOR CHF, care să se adauge la dobânda fixă din primul an.

- art. 4.10 lit. b) referitor la perceperea comisionului de administrare lunară de 0,10% din soldul creditului, în măsura în care acest comision se aplică la soldul creditului de la data acordării şi nu la soldul creditului de la data fiecărei plăţi.

- art. 4.10 lit. d) referitor la perceperea comisionului de rambursare anticipată de 2,5%, în masura în care acest comision nu este în procentul fix de 2,5% pe toată perioada de derulare a contractului, ci este lăsat la discreţia băncii, pentru modificare.

- art. 4.10 lit. e) referitor la perceperea altor comisioane stabilite de bancă pentru orice modificări ale condiţiilor de creditare iniţiale, solicitate de către client, în măsura în care aceste comisioane sunt impuse unilateral de către bancă şi nu sunt negociate efectiv cu clientul.

- clauza contractuală privind rambursarea ratelor lunare în moneda în care s-a acordat creditul, în măsura în care banca efectuează schimbul valutar la o altă cotaţie decât cea de la data încheierii contractului.

S-a dispus stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit nr. x/26.07.2007, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit, respectiv 1.8849LEI/1 CHF, curs aplicabil de la data semnării contractului, pe toată perioada de derulare a acestuia.

A fost obligată pârâta să modifice contractul de credit nr. x/26.07.2007, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive şi întocmirea unui nou grafic de rambursare, în funcţie de forma contractului de după înlăturarea clauzelor constatate ca fiind abuzive.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal şi motivat pârâta C. S.A. BUCUREŞTI, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere, cu obligarea intimaţilor- reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

D. Hotărârea instanţei de apel.

4. Prin decizia nr. 1012 A din 06 octombrie 2017 a Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 8968/29.11.2016 pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A. şi B..

A fost schimbată, în parte, sentinţa civilă nr. 8968/29.11.2016 a Judecătoriei Botoşani, în sensul că s-au înlăturat dispoziţiile privind constatarea caracterului abuziv şi nulitatea absolută a următoarelor clauze contractuale inserate în contractul de credit nr. x/26.07.2007: art. 4.1, art. 4.3 referitoare la dobânda indexabilă, art. 4.10 lit. d) referitor la perceperea comisionului de rambursare anticipată, art. 4.10 lit. e) referitor la perceperea altor comisioane, clauza contractuală privind rambursarea ratelor lunare în moneda în care s-a acordat creditul şi cea privind stabilizarea cursului de schimb valutar.

S-a înlăturat din constatarea caracterului abuziv a art. 4.5 sintagma:"şi nu se raportează la un indice de referinţă transparent precum LIBOR CHF, care să se adauge la dobânda fixă din primul an".

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate ce nu sunt contrare prezentei.

Au fost obligaţi intimaţii să-i plătească apelantei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel suma de 1704 RON reprezentând onorariu avocat.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

5. Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs, recurenta-pârâtă C. S.A. BUCUREŞTI, iar cererea de recurs a fost înaintată Curţii de Apel Suceava.

F. Hotărârea instanţei de recurs.

6. Prin decizia nr. 78 din 17 mai 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

7 Pentru a se pronunţa astfel, această din urmă instanţă a invocat prevederile art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., precum şi considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.

F. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

8. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Suceava.

9. După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, a fost declarată ca neconstituţională sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

10. Cuprinsul alin. (2) al art. XVIII este următorul: (2) "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

11. Prin urmare, decizia Curţii Constituţionale are în vedere doar această sintagmă, iar nu întregul cuprins al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ca atare, nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii şi referirile la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, cele în materie de expropriere, cele în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi procesele în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

12. Rezultă că sintagma declarată neconstituţională se referă la recursurile care, potrivit legii, au aptitudinea de a ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică cele care pornesc în primă instanţă de la tribunale.

13. De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din paragraful 31 al Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale. Conţinutul acestui paragraf este următorul:

"Întrucât recursul se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, Curtea reţine că, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de-o parte, că instanţa supremă îşi exercită acest rol numai în anumite situaţii şi, pe de altă parte, că îşi exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie".

14. Ca atare, este clar că, pe de o parte, Curtea Constituţională confirmă faptul că, în anumite cazuri prevăzute de lege, recursurile se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, că decizia sa se referă (cel puţin în dispozitiv) la recursurile ce intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi că doar anumite recursuri ajung să fie soluţionate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

15. Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, aceasta însemnând că, în concepţia actualului C. proc. civ., tribunalul este instanţa care are plenitudine de competenţă, în primă instanţă, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanţe au competenţa în primă instanţă.

16. În ce priveşte criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., litigiile în valoare de până la 200.000 RON sunt soluţionate de către judecătorii, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, aceasta însemnând că, în ce priveşte criteriul valoric, litigiile în valoare de peste 200.000 RON, sunt de competenţa, în primă instanţă, a tribunalelor.

17. Coroborând aceste dispoziţii legale cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, rezultă că acestea din urmă au în vedere, atât în dispozitiv cât şi în considerente, doar litigiile care pornesc de la tribunale, cu referire la aptitudinea de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, indiferent de criteriul valoric, fiind clar că au această aptitudine doar cele care depăşesc, după acest criteriu, suma de 200.000 RON, fără a mai fi relevantă suma de 1.000.000 RON.

18. În altă ordine de idei, se poate reţine că din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, respectiv paragrafele 26, 27, 28, 30 şi 32, ar rezulta că trebuie supuse căii de atac a recursului şi hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii, care pot fi atacate, cu apel, la tribunale, însă, în acest caz, competenţa de soluţionare a recursurilor revine instanţelor imediat superioare, respectiv curţilor de apel.

19. Faptul că intră în competenţa curţilor de apel soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect valoric este mai mic de 200.000 RON, care sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorii, rezultă şi din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situaţie tribunalul nu are plenitudine de competenţă, soluţionarea litigiilor având obiect valoric mai mic de 200.000 RON, fiind dată, anume, în competenţa judecătoriilor.

20. Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

21. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.

22. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.

23. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

24. În plus, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.

25. Mai mult, prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

""În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel".

26. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1012 A din 06 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2018.