Competence of High Court for appeals against tribunal decisions in enforcement objections under Civil Procedure Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the exception of material incompetence, ordered a declination of jurisdiction, and referred the appeal against the decision to the Suceava Court of Appeal, leaving the Tribunal's appellate decision on the admissibility of the objection to enforcement in force while the case is retried by the correct appellate instance. The dispute concerned an objection to enforcement filed against a final civil judgment for debt collection, where the lower courts had dismissed the objection as unstamped and refused suspension of enforcement, leading the appellant to argue that the High Court had mandatory competence to review all appeals under Article 483(3) of the New Civil Procedure Code. The ICCJ rejected this broad interpretation, holding that under Article 483(4), Article 95(2), and Article 97(1) of the Civil Procedure Code, the High Court only reviews appeals against decisions of appellate courts (or cases originating at the tribunal level), and that appeals against judgments rendered by district courts, which are heard by the Tribunal as the immediate superior instance, must be reviewed by the respective Court of Appeal, as judicial hierarchy prohibits skipping an immediate superior instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 96 alin. (3) din C. proc. civ, art. 95 pct. 2 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 122 C. proc. civ, art. 131 alin. (1) C. proc. civ; Competence of High Court for appeals against tribunal decisions in enforcement objections under Civil Procedure Code: 7 Pentru a se pronunţa astfel, această din urmă instanţă a invocat prevederile art. 483 alin. (3) şi (4) şi art. 96 alin. (3) din C. proc. civ., precum şi considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2018
Asupra recursului de faţă;
A. Obiectul cererii introductive.
1. Prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Judecătoriei Suceava, la data de 22.11.2016, contestatoarea A.- prin procurator B. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii C. şi D., contestaţie la executare împotriva executării silite pornite la cererea intimaţilor în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 5144 din 05 noiembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Suceava, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 529/E/2016 aflat pe rolul B.E.J. "E.", şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.
B. Hotărârea primei instanţe.
2. Prin sentinţa civilă nr. 1358/31.03.2017 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosar nr. x/2016, s-a admis excepţia netimbrării contestaţiei la executare, invocată de intimaţi.
S-a anulat, ca netimbrată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii C. şi D..
S-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimaţii C. şi D..
C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.
3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal şi motivat contestatoarea A.- prin procurator B., solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.
D. Hotărârea instanţei de apel.
4. Prin decizia nr. 1048 din 26 septembrie 2017 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulate de către contestatoarea A.- prin procurator B. împotriva sentinţei civile nr. 1358 din 31 martie 2017 a Judecătoriei Suceava (dosar nr. x/2016), intimaţi fiind C. şi D..
E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.
5. Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs, recurenta- contestatoarea A.- prin procurator B., iar cererea de recurs a fost înaintată Curţii de Apel Suceava.
F. Hotărârea instanţei de recurs.
6. Prin decizia nr. 107 din data de 9 mai 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
7 Pentru a se pronunţa astfel, această din urmă instanţă a invocat prevederile art. 483 alin. (3) şi (4) şi art. 96 alin. (3) din C. proc. civ., precum şi considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.
G. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
8. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Suceava.
9. Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în apel, într-o contestaţie la executare a cărei competenţă de soluţionare în primă instanţă aparţine judecătoriei, conform art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., iar hotărârea de primă instanţă pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, conform art. 718 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ.
10. Or, în materia litigiilor având ca obiect contestaţie la executare, instanţa de apel nu poate fi curtea de apel, ci doar tribunalul, pentru că acestuia îi revine, prin art. 95 pct. 2 C. proc. civ., competenţa de a judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
11. Aceste considerente relevă că Înaltei Curţi nu îi poate reveni competenţa de a soluţiona recursuri împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, în apel.
12. Desigur că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", dar înţelesul acestor dispoziţii trebuie să reiasă din decelarea intenţiei legiuitorului, care constă doar în explicitarea scopului recursului; de altfel, acelaşi scop îl urmăreşte şi recursul soluţionat de tribunale sau de curţi de apel, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală C. proc. civ., care conţine norma de trimitere adecvată.
13. Având în vedere că, în speţă, nu există o prevedere legală care să atragă competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentului recurs, care vizează o hotărâre pronunţată de un tribunal, ca instanţă de apel - ci, dimpotrivă, norme care exclud o asemenea competenţă, urmează ca excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi să fie admisă.
14. Nu se poate reţine susţinerea Curţii de Apel Galaţi privind faptul că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
15. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.
16. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.
17. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
18. Mai mult, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.
19. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta- contestatoare A.- prin procurator B. împotriva deciziei nr. 1048 din 26 septembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2018.