Jurisdictional competence for cassation appeals against tribunal decisions in claims under 200,000 RON following annulment of monetary threshold restrictions

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2018

Asupra recursurilor de faţă;

A. Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Brăila, la data de 23.01.2015, reclamanţii C.M.I. "Dr. A.", A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A. CLUJ - SUCURSALA BRĂILA, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: constatarea caracterului abuziv şi implicit nulitatea absolută a următoarelor clauze prevăzute în contractul de credit nr. x/22.04.2008, respectiv: art. 3 lit. (a) Rata dobânzii 8,6% coroborat prevederile art. 2 din Condiţiile Generale de Creditare; art. 5 lit a), prevederi referitoare la comisionul de acordare; art. 5 lit. c), prevederi referitoare la comisionul de gestiune; s-a cerut obligarea pârâtei la modificarea convenţiei de credit în sensul înlăturării clauzelor privitoare la modificarea dobânzii unilateral din partea băncii si art. 5 lit. a) privitoare la comisionul de acordare şi art. 5 lit. c) privitoare la comisionul de gestiune, ca fiind abuziv inserate, urmând ca acest contract sa se deruleze în continuare; constatarea nulităţii absolute a clauzelor actelor adiţionale nr. x/15.07.2010 si nr. y/13.04.2011 de la art. 3 lit. a) în |privinţa modului de calcul a dobânzii şi art. 5 în privinţa comisionului de restructurare; să se constate marja de calcul a băncii (componenta fixa), la data semnării contractului, marja cuprinsă în rata de dobânda aplicabila contractului ce urmează a se stabili, ca fiind diferenţa dintre dobânda contractuală şi Euribor la data semnării contractului şi să se completeze contractul în acelaşi sens; să fie obligată pârâta de a preciza cotaţia indicelui de referinţa EURIBOR avuta în vedere la calculul dobânzii de la data încheierii contractului de credit si până la data formulării prezentei acţiuni; constatarea la ce interval de timp avea banca obligaţia sa modifice dobânda compusa din marja fixa - indicele de referinţă EURIBOR; să fie obligată pârâta la recalcularea nivelului dobânzii perceput în baza contractului de credit, de la semnare, după formula Marja băncii, fixa la care se adaugă valoarea indicelui de referinţa ELRIBOR; s-a cerut obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani ce au fost percepute nedatorat, cu titlu de dobândă, comision de acordare, comision de gestiune şi comision de restructurare; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 9109/17.12.2016 Judecătoria Brăila a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Brăila si a dispus declinarea competentei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 88/20.04.2016 a Tribunalului Brăila- sect. a II-a civilă s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Braila şi s-a dispus înaintarea dosarului Curtii de Apel Galati in vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 105/01.06.2016 a Curţii de Apel Galaţi a fost stabilită competenţa în favoarea Judecătoriei Brăila

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 04.07.2016, sub nr. x/2016.

B. Hotărârea primei instanţe.

2. Prin sentinţa civilă nr. 6653/2016 de la 10 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Brăila, secţia Civilă în dosar nr. x/2016, s-a respins cererea formulată de reclamanţii C.M.I. "Dr. A.", A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. CLUJ - SUCURSALA BRĂILA.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

3. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal şi motivat reclamanţii C.M.I. "Dr. A.", A. şi B., solicitând, în principal, anularea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar, în subsidiar, schimbarea în tot a hotărârii atacate, şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Iniţial, cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II a civile a Tribunalului Brăila sub nr. x/2016, prin încheierea din data de 27.04.2017 dispunându-se scoaterea dosarului de pe rol şi trimiterea acestuia la secţia I civilă a Tribunalului Brăila spre competentă soluţionare avându-se în vedere decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii precum şi dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.

Urmare a soluţionării conflictului negativ de competenţă constatat prin încheierea din data de 17.05.2017 pronunţată de secţia I Civilă a Tribunalului Brăila, Curtea de Apel Galaţi a stabilit prin încheierea din data de 07.06.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 că în prezenta cauză competenţa de soluţionare a cererii de apel aparţine secţiei a II a Civilă a Tribunalului Brăila.

Fiind reinvestit cu soluţionarea cererii de apel, secţia a II-a civilă a Tribunalului Brăila a înregistrat dosarul sub nr. x/2016

D. Hotărârea instanţei de apel.

4. Prin decizia nr. 338/Aciv/2017 din 06 decembrie 2017 a Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii CMI Dr. A. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 6653/10.11.2016, pronunţată de către Judecătoria Brăila, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata C. S.A. CLUJ - SUCURSALA BRĂILA.

A fost admis ca fondat apelul declarat de apelanta B. împotriva sentinţei civile nr. 6653/10.11.2016 pronunţată de către Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata C. S.A. CLUJ - SUCURSALA BRĂILA.

A fost anulată în parte sentinţa apelată cu privire la acţiunea introdusă de reclamanta B. şi trimisă cauza la Judecătoria Brăila spre rejudecare.

S-a menţinut sentinţa atacată în privinţa acţiunii formulată de reclamanţii CMI Dr. A. şi A..

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

5. Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs, recurentul- reclamant A., cât şi recurenta-pârâtă C. S.A. CLUJ - SUCURSALA BRĂILA, iar cererile de recurs au fost înaintate Curţii de Apel Galaţi.

F. Hotărârea instanţei de recurs.

6. Prin decizia civilă nr. 201/R din 20 aprilie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

7 Pentru a se pronunţa astfel, această din urmă instanţă a invocat prevederile art. 97 şi 96 alin. (3) şi ale art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., precum şi considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.

G. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

8. Instanţa competentă să soluţioneze recursurile este Curtea de Apel Galaţi.

9. După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, a fost declarată ca neconstituţională sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

10. Cuprinsul alin. (2) al art. XVIII este următorul: (2) "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

11. Prin urmare, decizia Curţii Constituţionale are în vedere doar această sintagmă, iar nu întregul cuprins al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ca atare, nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii şi referirile la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, cele în materie de expropriere, cele în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi procesele în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

12. Rezultă că sintagma declarată neconstituţională se referă la recursurile care, potrivit legii, au aptitudinea de a ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică cele care pornesc în primă instanţă de la tribunale.

13. De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din paragraful 31 al Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale. Conţinutul acestui paragraf este următorul:

"Întrucât recursul se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, Curtea reţine că, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de-o parte, că instanţa supremă îşi exercită acest rol numai în anumite situaţii şi, pe de altă parte, că îşi exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie".

14. Ca atare, este clar că, pe de o parte, Curtea Constituţională confirmă faptul că, în anumite cazuri prevăzute de lege, recursurile se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, că decizia sa se referă (cel puţin în dispozitiv) la recursurile ce intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi că doar anumite recursuri ajung să fie soluţionate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

15. Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, aceasta însemnând că, în concepţia actualului C. proc. civ., tribunalul este instanţa care are plenitudine de competenţă, în primă instanţă, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanţe au competenţa în primă instanţă.

16. În ce priveşte criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., litigiile în valoare de până la 200.000 RON sunt soluţionate de către judecătorii, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, aceasta însemnând că, în ce priveşte criteriul valoric, litigiile în valoare de peste 200.000 RON, sunt de competenţa, în primă instanţă, a tribunalelor.

17. Coroborând aceste dispoziţii legale cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, rezultă că acestea din urmă au în vedere, atât în dispozitiv cât şi în considerente, doar litigiile care pornesc de la tribunale, cu referire la aptitudinea de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, indiferent de criteriul valoric, fiind clar că au această aptitudine doar cele care depăşesc, după acest criteriu, suma de 200.000 RON, fără a mai fi relevantă suma de 1.000.000 RON.

18. În altă ordine de idei, se poate reţine că din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, respectiv paragrafele 26, 27, 28, 30 şi 32, ar rezulta că trebuie supuse căii de atac a recursului şi hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii, care pot fi atacate, cu apel, la tribunale, însă, în acest caz, competenţa de soluţionare a recursurilor revine instanţelor imediat superioare, respectiv curţilor de apel.

19. Faptul că intră în competenţa curţilor de apel soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect valoric este mai mic de 200.000 RON, care sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorii, rezultă şi din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situaţie tribunalul nu are plenitudine de competenţă, soluţionarea litigiilor având obiect valoric mai mic de 200.000 RON, fiind dată, anume, în competenţa judecătoriilor.

20. Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

21. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.

22. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.

23. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

24. În plus, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.

25. Mai mult, prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

""În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel".

26. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de reclamantul A. şi de pârâta C. S.A. CLUJ - SUCURSALA BRĂILA împotriva deciziei nr. 338/Aciv/2017 din 06 decembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2018.