Appeals over abusive consumer credit clauses declined as material incompetence, case remitted to Bucharest Court of Appeal.

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă;

A. Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Judecătoriei Călăraşi, la data de 05.02.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. BUCUREŞTI, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: Constatarea caracterului abuziv, cu consecinţa că nu produc efecte asupra reclamantului, al clauzelor contractuale cuprinse în contractul de credit menţionat mai sus. referitoare la: 1.1 Raportarea dobânzii variabile percepută de B. la indicele numit "dobânda de referinţă revizuibilă semestrial" (la care se adaugă o marjă a băncii în valoare de 2,95 puncte procentuale): (art. 5 din contractul de credit, fila x din Anexa 2 - "Documente justificative .. "Art. 5 La data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 8,9 % pe an şi este fixă în primele 3 luni şi revizuibilă semestrial ulterior. Dobânda fixă se menţine constantă pe o perioada de 3 luni, începând cu data primei trageri. cu excepţiile prevăzute la pct. 7 si 8. După aceasta dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă revizuibila semestrial care se afişează la sediile B.. la care se adaugă 2. 95 p. p."`); 1.2 perceperea comisionului de acordare credit a cărui valoare este raportată ca procent la valoarea totală a creditului (art. 9 din contractul de credit, lit. b), fila x din Anexa 2 - "Documente Justificative":

"Art. 9 Pentru creditul pus la dispoziţie banca percepe următoarele comisioane variabile în ƒuncţie de evoluţia pieţei ƒinanciar bancare: b. comision de acordare credit de 2% aflat, reducere 50% pana la 31.12. 2007"); 1.3 perceperea comisionului de administrare a cărui valoare este raportată ca procent la valoarea totală a creditului (art. 9 din contractul de credit, lit. c), fila x din Anexa 2 - "Documente justificative":

"Art, 9 Pentru creditul pus la dispoziţie banca percepe următoarele comisioane variabile în funcţie de evoluţia pieţei ƒinanciar bancare: c. comision de administrare de 35.25 RON lunar. reprezentând un procent de 0.05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. l; "); 1.4 perceperea comisionului de urmărire riscuri a cărui valoare este raportată ca procent la valoarea totală a creditului (art. 9 din contractul de credit, lit. f). fila x din Anexa 2 - "Documente justificative": ..Art .9 Pentru creditul pus la dispoziţie banca percepe următoarele comisioane variabile în funcţie de evoluţia pieţei financiar bancare:

f) comision de urmărire riscuri de l 62,l5 RON lunar, reprezentând un procent de 0, 23% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. l: " constatarea nulităţii clauzelor abuzive menţionate la punctele l.1-l.4 de mai sus; ca o consecinţă a nulităţii clauzei referitoare la raportarea dobânzii variabile percepută de B. la indicele numit ..dobânda de referinţă variabilă", să se constate faptul că indicele numit ..dobânda de referinţă variabilă" nu poate fi decât indicele de referinţă ROBOR si să se dispună aplicarea acestui indice ROBOR în formula de calcul a ratei dobânzii variabile, în sensul că rata dobânzii variabile este egală cu indicele de referinţă ROBOR la 6 luni (valabil în data de 20 februarie şi 20 august) la care se adaugă marja băncii stipulată în contract, în valoare de 2,95 puncte procentuale; constatarea faptului că pârâta nu a calculat corect valorile dobânzii lunare pe care împrumutatul trebuie să le achite în fiecare lună deoarece nu a aplicat corect formula de calcul a dobânzii datorate menţionată la pct, 2.4 din "Condiţii generale de creditare ~ Anexă la contractul de credit bancar" fila x din Anexa 2 - .Documente justificative"):

Dob. Datorata = (Sold cont împrumut) x (Rata anuală dobânda) x (nr. ef. zile) totul împărţit la (360 x 100) şi recalcularea tuturor valorilor dobânzilor lunare datorate de împrumutat conform formulei de calcul a dobânzii datorate agreată de părţi la pct. 2.4 din "Condiţii generale de creditare - Anexă la contractul de credit bancar" ca o consecinţă a corectării modului de calcul al dobânzii variabile prin raportarea acesteia la indicele de referinţă ROBOR la 6 luni, a constatării nulităţii clauzelor abuzive menţionate la punctele l.l- 1.4 de mai sus şi a recalculării valorilor dobânzii lunare conform formulei de calcul a dobânzii datorate menţionată la pct. 2.4 din "Condiţii generale de ereditare - Anexă la contractul de credit bancar", să se dispună recalcularea sumelor datorate de reclamant către B., pe toată perioada de creditare, emiterea unui nou grafic de rambursare pe toată perioada de creditare şi corelarea acestuia cu sumele achitate până în prezent de reclamant către B.; după corelarea noului grafic de rambursare cu sumele achitate până în prezent de reclamant către B., să se dispună restituirea sumelor plătite nedatorat de către reclamant în temeiul clauzelor abuzive cu privire la care a fost solicitată constatarea nulităţii prin prezenta acţiune, de la data încasării acestora şi până la data încetării perceperii lor; constatarea nulitáţii actului adiţional nr. x PF/B/06. 10.201 l pentru cauză ilicită; cu obligarea părâtei la achitarea cheltuielilor de judecată, şi anularea raportării de către B. a unor informaţii negative către Biroul de credite şi/sau Centrala riscurilor bancare în ceea ce îl priveşte pe reclamant.

B. Hotărârea primei instanţe.

2. Prin sentinţa civilă nr. 2591/2016 de la 21 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosar nr. x/2016, s-a respins acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. BUCUREŞTI, ca neîntemeiată.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal şi motivat reclamantul A., solicitând anularea în întregime a hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei, cât şi pârâta B. S.A. Bucureşti- apel incident.

D. Hotărârea instanţei de apel.

4. Prin decizia civilă nr. 908/2017 din 07 noiembrie 2017 a Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2591/2016 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, pe care a schimbat-o în parte şi rejudecând:

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei B.-S.A.

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei contractuale referitoare la dobânda revizuibilă semestrial după expirarea perioadei de 3 luni în care este fixă de 8,9% pe an, clauză prevăzută la art. 5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 4114/PF/23.11.2007.

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei contractuale referitoare la comisionul de acordare credit prevăzut la art. 9 pct. b din acelaşi contract.

S-a constatat că dobânda variabilă percepută de pârâtă reclamantului trebuia raportată la indicele de referinţă ROBOR la 6 luni la care se adăuga marja fixă a băncii de 2,95 p.p. începând cu 23.02.2008 şi până la data încheierii actului adiţional la contractul nr. x/PF/B din 6.10.2011.

S-a dispus recalcularea valorilor dobânzilor lunare pe perioada susmenţionată, emiterea unui nou grafic de rambursare pe toată perioada de creditare şi corelarea acestuia cu sumele achitate până în prezent.

S-a dispus restituirea sumelor nedatorate plătite de reclamant în temeiul susmenţionatelor clauze abuzive şi constatate nule calculate cu începere de la data încasării acestora de pârâtă şi până la încetarea încasării lor.

A fost menţinută în rest sentinţa atacată.

A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 1700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost respins apelul incident formulat de apelanta- pârâtă B. împotriva sentinţei civile nr. 2591/2016 a Judecătoriei Călăraşi.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

5. Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs, recurenta-pârâtă B. S.A. BUCUREŞTI, iar cererea de recurs a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti.

F. Hotărârea instanţei de recurs.

6. Prin decizia civilă nr. 125/R din 25 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

7 Pentru a se pronunţa astfel, această din urmă instanţă a invocat prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., precum şi considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.

F. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

8. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Bucureşti.

9. După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, a fost declarată ca neconstituţională sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

10. Cuprinsul alin. (2) al art. XVIII este următorul: (2) "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

11. Prin urmare, decizia Curţii Constituţionale are în vedere doar această sintagmă, iar nu întregul cuprins al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ca atare, nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii şi referirile la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, cele în materie de expropriere, cele în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi procesele în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

12. Rezultă că sintagma declarată neconstituţională se referă la recursurile care, potrivit legii, au aptitudinea de a ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică cele care pornesc în primă instanţă de la tribunale.

13. De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din paragraful 31 al Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale. Conţinutul acestui paragraf este următorul:

"Întrucât recursul se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, Curtea reţine că, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de-o parte, că instanţa supremă îşi exercită acest rol numai în anumite situaţii şi, pe de altă parte, că îşi exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie".

14. Ca atare, este clar că, pe de o parte, Curtea Constituţională confirmă faptul că, în anumite cazuri prevăzute de lege, recursurile se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, că decizia sa se referă (cel puţin în dispozitiv) la recursurile ce intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi că doar anumite recursuri ajung să fie soluţionate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

15. Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, aceasta însemnând că, în concepţia actualului C. proc. civ., tribunalul este instanţa care are plenitudine de competenţă, în primă instanţă, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanţe au competenţa în primă instanţă.

16. În ce priveşte criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., litigiile în valoare de până la 200.000 RON sunt soluţionate de către judecătorii, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, aceasta însemnând că, în ce priveşte criteriul valoric, litigiile în valoare de peste 200.000 RON, sunt de competenţa, în primă instanţă, a tribunalelor.

17. Coroborând aceste dispoziţii legale cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, rezultă că acestea din urmă au în vedere, atât în dispozitiv cât şi în considerente, doar litigiile care pornesc de la tribunale, cu referire la aptitudinea de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, indiferent de criteriul valoric, fiind clar că au această aptitudine doar cele care depăşesc, după acest criteriu, suma de 200.000 RON, fără a mai fi relevantă suma de 1.000.000 RON.

18. În altă ordine de idei, se poate reţine că din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, respectiv paragrafele 26, 27, 28, 30 şi 32, ar rezulta că trebuie supuse căii de atac a recursului şi hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii, care pot fi atacate, cu apel, la tribunale, însă, în acest caz, competenţa de soluţionare a recursurilor revine instanţelor imediat superioare, respectiv curţilor de apel.

19. Faptul că intră în competenţa curţilor de apel soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect valoric este mai mic de 200.000 RON, care sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorii, rezultă şi din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situaţie tribunalul nu are plenitudine de competenţă, soluţionarea litigiilor având obiect valoric mai mic de 200.000 RON, fiind dată, anume, în competenţa judecătoriilor.

20. Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

21. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.

22. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.

23. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

24. În plus, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.

25. Mai mult, prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

""În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel".

26. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. S.A. BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 908/2017 din 07 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2018.