Appeal competence reallocated to Court of Appeal for damages claim under RON 200,000 threshold.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generated) High Court of Cassation and Justice (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) granted the exception of its own material incompetence and referred the case to the Bacău Court of Appeal, which alone has jurisdiction, thus the appeal of defendants B. and C. against the decision of the Neamț Tribunal (appellate judgment) will be examined by the Court of Appeal, not by the High Court. The underlying dispute arose from a personal injury claim in which the claimant sought a periodic allowance increase based on criminal damages awarded in 1997 for robbery; the first instance court had rejected the claim, but the Court of Appeal partially admitted the claim and granted the claimant an increased monthly sum. The jurisdictional issue turned on the interpretation of the constitutional review decision, which declared unconstitutional the phrase referring to money claims of up to RON 1,000,000, in the context of the applicable Civil Procedure Code provisions, specifically articles 96(3), 97(1), and 483; the High Court and the subsequent RIL decision clarified that the appeal in such cases falls within the jurisdiction of the courts of appeal, not the High Court, given the value of the claim is below RON 200,000.
Legislator headnote
AI generatedart. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ; Appeal competence reallocated to Court of Appeal for damages claim under RON 200,000 threshold: and C. against the decision of the Neamț Tribunal (appellate judgment) will be examined by the Court of Appeal, not by the High Court. The underlying dispute arose from a personal injury claim in which the claimant sought a periodic allowance increase based on criminal damages awarded in 1997 for robbery; the first instance court had rejected the claim, but the Court of Appeal partially admitted the claim and granted the claimant an increased monthly sum. The jurisdictional issue turned on the interpretation of the constitutional review decision, which declared unconstitutional the phrase referring to money claims of up to RON 1,000,000, in the context of the applicable Civil Procedure Code provisions, specifically articles 96(3), 97(1), and 483; the High Court and the subsequent RIL decision clarified that the appeal in such cases falls within the jurisdiction of the courts of appeal, not the High Court, given the value of the claim is below RON 200,000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed as the basis for the court to verify its own jurisdiction and to admit the exception of material incompetence.
Cited in the reasoning to establish that the court of appeal has jurisdiction over appeals against decisions of tribunals in cases with a value below 200,000 RON, and is therefore the competent court in this case.
Cited to establish that the High Court of Cassation and Justice generally judges appeals against decisions of courts of appeal, but not against decisions of tribunals, unless expressly provided by law.
Cited to determine the instances that judge appeals and to confirm that, in cases provided by law, the appellate court immediately higher than the one that issued the decision is competent.
Full text
Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2018
Asupra recursului de faţă;
A. Obiectul cererii introductive.
1. Prin cererea iniţial înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, la data de 19.06.2015, şi, ulterior, declinată în favoarea Judecătoriei Roman, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor civile stabilite în urma sentinţei penale nr. 245/21.10.1997, pentru fapta de tâlhărie săvârşită de pârâţi împotriva sa.
B. Hotărârea primei instanţe.
2. Prin sentinţa civilă nr. 1812/2016 de la 27 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Roman în dosar nr. x/2015, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor B. şi C..
A fost obligat reclamantul să plătească pârâţilor suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată.
C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.
3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal şi motivat reclamantul A., solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de majorare a sumei de 12,5 RON (care iniţial, la data pronunţării a fost de 125.000 RON), la suma de 250 RON lunar pentru fiecare pârât în parte, de la data introducerii acţiunii, sumă pe care i-o datorează pârâţii cu titlu de prestaţie periodică prin sentinţa penală nr. 245/1997 a Tribunalului Iaşi, şi, micşorării cuantumului cheltuielilor de judecată, respectiv, a cuantumului onorariului de avocat al pârâţilor în valoare de 1.500 RON fiecare, la care a fost obligat prin sentinţa împotriva căreia a formulat apel.
D. Hotărârea instanţei de apel.
4. Prin decizia civilă nr. 107 din 23 ianuarie 2018 a Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 1812 din 27.06.2016 pronunţată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. şi C., şi, în consecinţă:
S-a schimbat în totalitate sentinţa, în sensul următor:
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A. (aşa cum a fost precizată) împotriva pârâţilor B. şi C..
Au fost obligaţi pârâţii B. şi C. să-i plătească reclamantului A. câte 125 RON lunar reprezentând majorarea prestaţiei periodice stabilite prin sentinţa penală nr. 245/21.10.1997 a Tribunalului Iaşi (pronunţată în dosarul nr. x/1995), începând cu data introducerii acţiunii aşa cum a fost precizată, respectiv 15.12.2015 şi până la încetarea stării de nevoie a reclamantului.
Au fost obligaţi pârâţii la câte 250 RON fiecare către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional cu obiectul admis.
E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.
5. Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs, recurenţii-pârâţi B. şi C., iar cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Tribunalul Neamţ- prin adresa emisă la 11.06.2018 şi înregistrată la Înalta Curte sub nr. x/14.06.2018.
F. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
6. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Bacău.
7. După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, a fost declarată ca neconstituţională sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
8. Cuprinsul alin. (2) al art. XVIII este următorul: (2) "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
9. Prin urmare, decizia Curţii Constituţionale are în vedere doar această sintagmă, iar nu întregul cuprins al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ca atare, nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii şi referirile la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, cele în materie de expropriere, cele în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi procesele în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
10. Rezultă că sintagma declarată neconstituţională se referă la recursurile care, potrivit legii, au aptitudinea de a ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică cele care pornesc în primă instanţă de la tribunale.
11. De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din paragraful 31 al Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale. Conţinutul acestui paragraf este următorul:
"Întrucât recursul se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, Curtea reţine că, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de-o parte, că instanţa supremă îşi exercită acest rol numai în anumite situaţii şi, pe de altă parte, că îşi exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie".
12. Ca atare, este clar că, pe de o parte, Curtea Constituţională confirmă faptul că, în anumite cazuri prevăzute de lege, recursurile se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, că decizia sa se referă (cel puţin în dispozitiv) la recursurile ce intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi că doar anumite recursuri ajung să fie soluţionate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
13. Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, aceasta însemnând că, în concepţia actualului C. proc. civ., tribunalul este instanţa care are plenitudine de competenţă, în primă instanţă, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanţe au competenţa în primă instanţă.
14. În ce priveşte criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., litigiile în valoare de până la 200.000 RON sunt soluţionate de către judecătorii, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, aceasta însemnând că, în ce priveşte criteriul valoric, litigiile în valoare de peste 200.000 RON, sunt de competenţa, în primă instanţă, a tribunalelor.
15. Coroborând aceste dispoziţii legale cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, rezultă că acestea din urmă au în vedere, atât în dispozitiv cât şi în considerente, doar litigiile care pornesc de la tribunale, cu referire la aptitudinea de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, indiferent de criteriul valoric, fiind clar că au această aptitudine doar cele care depăşesc, după acest criteriu, suma de 200.000 RON, fără a mai fi relevantă suma de 1.000.000 RON.
16. În altă ordine de idei, se poate reţine că din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, respectiv paragrafele 26, 27, 28, 30 şi 32, ar rezulta că trebuie supuse căii de atac a recursului şi hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii, care pot fi atacate, cu apel, la tribunale, însă, în acest caz, competenţa de soluţionare a recursurilor revine instanţelor imediat superioare, respectiv curţilor de apel.
17. Faptul că intră în competenţa curţilor de apel soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect valoric este mai mic de 200.000 RON, care sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorii, rezultă şi din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situaţie tribunalul nu are plenitudine de competenţă, soluţionarea litigiilor având obiect valoric mai mic de 200.000 RON, fiind dată, anume, în competenţa judecătoriilor.
18. Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
19. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.
20. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.
21. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
22. În plus, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.
23. Mai mult, prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că:
""În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel".
24. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâţii B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 107 din 23 ianuarie 2018, pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2018.