Recourse against tribunal judgment in credit contract abuse case: lack of Supreme Court jurisdiction for cases initiated at county court level

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă;

A. Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Dej, la data de 10.07.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. BUCUREŞTI şi B. S.A. - SUCURSALA DEJ, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a următoarelor clauze contractuale:

a) privitor la contractul de credit în euro nr. 493/19.04.2007 şi actul adiţional f.n./17.09.2010: - art. 5 teza finală, art. 9 lit. a) şi b) din contractul de credit, referitoare la caracterul variabil al dobânzii, comisionul de acordare şi cel de administrare; - art. 2 pct. 2.6, pct. 2.10 lit. a), pct. 2.11 lit. a), pct. 2.10 lit. d), referitoare la caracterul variabil al dobânzii, art. 3 pct. 3.1, pct. 3.7 şi pct. 3.9 referitoare la comisionul de acordare şi cel de administrare şi caracterul variabil al comisioanelor, inserate în Condiţiile generale de creditare anexă la contractul de credit; - pct. 1 şi pct. 4 din actul adiţional f.n./17.09.2010 la contractul de credit nr. x/19.04.2007, referitoare la dobânda curentă a creditului şi dobânda anuală efectivă;

b) Privitor la contractul de credit în euro nr. 1168/09.08.2007 şi actul adiţional f.n./17.09.2010: - art. 5 teza finală, art. 9 lit. a) şi b) din contractul de credit, referitoare la caracterul variabil al dobânzii, comisionul de acordare şi cel de administrare; - art. 2 pct. 2.6, pct. 2.10 lit. a), pct. 2.11 lit. a), pct. 2.10 lit. d), referitoare la caracterul variabil al dobânzii, art. 3 pct. 3.1, pct. 3.7 şi pct. 3.9 referitoare la comisionul de acordare şi cel de administrare şi caracterul variabil al comisioanelor, inserate în Condiţiile generale de creditare anexă la contractul de credit; - pct. 1 şi pct. 4 din Actul adiţional f.n./17.09.2010 la contractul de credit nr. x/09.08.2007, referitoare la dobânda curentă a creditului şi dobânda anuală efectivă;

c) privitor la contractul de credit în RON nr. x/09.08.2007 şi actul adiţional f.n./17.09. 2010: - art. 5 teza finală, art. 9 lit. a) şi b) din contractul de credit, referitoare la caracterul variabil al dobânzii, comisionul de acordare şi cel de administrare; - art. 2 pct. 2.6, pct. 2.10 lit. a), pct. 2.11 lit. a), pct. 2.10 lit. d), referitoare la caracterul variabil al dobânzii, art. 3 pct. 3.1, pct. 3.7 şi pct. 3.9 referitoare la comisionul de acordare şi cel de administrare şi caracterul variabil al comisioanelor, inserate în Condiţiile generale de creditare anexă la contractul de credit; - pct. 1 şi pct. 4 din Actul adiţional f.n./17.09.2010 la contractul de credit nr. x/09.08.2007, referitoare la dobânda curentă a creditului şi dobânda anuală efectivă; s-a cerut obligarea pârâtei la încheierea de acte adiţionale prin care să fie eliminate/modificate clauzele enumerate anterior, să fie stabilită dobânda variabilă ca fiind formată exclusiv din indicele EURIBOR la 6 luni + marja fixă de 1,5 p.p., iar comisionul de administrare din cele trei contracte să fie calculat la soldul creditului, începând cu data introducerii acţiunii; să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor percepute şi încasate abuziv reprezentând comisionul de acordare a creditelor, cu dobânda legală calculată de la data plăţii şi până la data achitării efective, precum şi la plata cu dobândă legală a sumelor reprezentând diferenţa dintre dobânda percepută/încasată şi dobânda reală raportată la indicele EURIBOR la 6 luni + marja fixă de 1,5 p.p., de la datele la care s-au încheiat creditele şi până la data introducerii acţiunii, în cazul contractelor în euro; să fie obligată pârâta bancă la preluarea creditelor în noile condiţii şi acceptarea ca reclamantul să achite în continuare ratele aferente acestor credite, după eliminarea din contracte a clauzelor abuzive menţionate; cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta B. S.A. a invocat excepţia netimbrării şi inadmisibilităţii petitelor din acţiune privind obligarea băncii la încheierea unor acte adiţionale în condiţiile impuse de reclamant şi la modificarea judiciară a modalităţii de calcul a dobânzii, respectiv de obligare a băncii să accepte derularea convenţiilor în termenii impuşi de reclamant, precum şi excepţia nulităţii petitului prin care se cere, la pct. V, obligarea la plata unor sume reprezentând comisioanele de acordare, al căror cuantum şi modalitate de calcul nu sunt indicate. Nu în ultimul rând, în baza art. 1, art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la restituirea sumelor de plată.

B. Hotărârea primei instanţe.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1390/2015 din 16.12.2015 pronunţată de Judecătoria Dej în dosar nr. x/2015, s-au respins excepţiile privind nelegala timbrare, prescripţia dreptului la acţiune şi nulitatea acţiunii, iar, pe fond, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei B. S.A. Bucureşti.

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de art. 5 teza finală, art. 9 lit. a) şi b) din contractele de credit încheiate de reclamant cu pârâta sub nr. x/19.04.2007, nr. y/09.08.2007 şi nr. x/09.08.2007, de art. 2 pct. 2.6, pct. 2.10 lit. a), pct. 2.11 lit. a), pct. 2.10 lit. d), art. 3 pct. 3.1, pct. 3.7 şi pct. 3.9 inserate în Condiţiile generale de creditare la contractele de credit amintite, respectiv, a clauzelor prevăzute de pct. 1 şi pct. 4 din actele adiţionale f.n./17.09.2010 la contractele de credit în euro nr. 493/19.04.2007 şi nr. 1168/09.08.2007 şi la contractul de credit în RON nr. x/09.08.2007, pe care le-a înlăturat din convenţiile părţilor.

S-au respins, ca inadmisibile, pretenţiile reclamantului de obligare a pârâtei la încheierea de acte adiţionale prin care să fie eliminate/modificate clauzele enumerate anterior, prin care să fie stabilită la creditele în euro dobânda variabilă ca fiind formată exclusiv din indicele EURIBOR la 6 luni + marja fixă de 1,5 p.p., iar comisionul de administrare din cele trei contracte să fie calculat la soldul creditului, începând cu data introducerii acţiunii, precum şi de obligare la preluarea creditelor în noile condiţii şi acceptarea ca reclamantul să achite în continuare ratele aferente acestor credite, după eliminarea din contracte a clauzelor abuzive menţionate.

A fost obligată pârâta la plata cu dobândă legală a sumelor reprezentând comisionul de acordare pentru fiecare din contractele de credit încheiate de reclamant cu pârâta sub nr. x/19.04.2007, nr. y/09.08.2007 şi nr. x/09.08.2007, în sensul restituirii către reclamant a sumelor lunar plătite cu acest titlu în contul comisionului cu tot cu dobânda curentă variabilă încasată, sume la care se adaugă dobânda legală calculată de la data încasării lor şi până la restituirea în întregime a fiecărui debit.

A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant cu dobândă legală a sumelor încasate cu titlu de dobândă majorată după primul an de creditare în cazul contractelor de credit încheiate de reclamant cu pârâta sub nr. x/19.04.2007 şi nr. y/09.08.2007, reprezentând diferenţa dintre dobânda stabilită în primul an şi dobânda lunară percepută de bancă după primul an de creditare.

S-a respins cererea de plată a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal şi motivat pârâta B. S.A. BUCUREŞTI.

D. Hotărârea instanţei de apel.

4. Prin decizia civilă nr. 692/2017 din 22 mai 2017 a Tribunalului Specializat Cluj, a fost respins apelul formulat de apelanta B. S.A. BUCUREŞTI, în contradictoriu cu intimatul A., împotriva sentinţei civile nr. 1390/16.12.2015, pronunţate de Judecătoria Dej, în dosarul nr. x/2015, pe care a păstrat-o în întregime.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

5. Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs, recurenta-pârâtă B. S.A. BUCUREŞTI, iar cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Tribunalul Specializat Cluj- prin adresa emisă la 31.05.2018 şi înregistrată la Înalta Curte sub nr. x/06.06.2018.

F. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

6. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Cluj.

7. După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, a fost declarată ca neconstituţională sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

8. Cuprinsul alin. (2) al art. XVIII este următorul: (2) "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

9. Prin urmare, decizia Curţii Constituţionale are în vedere doar această sintagmă, iar nu întregul cuprins al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ca atare, nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii şi referirile la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, cele în materie de expropriere, cele în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi procesele în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

10. Rezultă că sintagma declarată neconstituţională se referă la recursurile care, potrivit legii, au aptitudinea de a ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică cele care pornesc în primă instanţă de la tribunale.

11. De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din paragraful 31 al Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale. Conţinutul acestui paragraf este următorul:

"Întrucât recursul se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, Curtea reţine că, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalităţii hotărârilor judecătoreşti, stabilind, pe de-o parte, că instanţa supremă îşi exercită acest rol numai în anumite situaţii şi, pe de altă parte, că îşi exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie".

12. Ca atare, este clar că, pe de o parte, Curtea Constituţională confirmă faptul că, în anumite cazuri prevăzute de lege, recursurile se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, că decizia sa se referă (cel puţin în dispozitiv) la recursurile ce intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi că doar anumite recursuri ajung să fie soluţionate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

13. Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, aceasta însemnând că, în concepţia actualului C. proc. civ., tribunalul este instanţa care are plenitudine de competenţă, în primă instanţă, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanţe au competenţa în primă instanţă.

14. În ce priveşte criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., litigiile în valoare de până la 200.000 RON sunt soluţionate de către judecătorii, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, aceasta însemnând că, în ce priveşte criteriul valoric, litigiile în valoare de peste 200.000 RON, sunt de competenţa, în primă instanţă, a tribunalelor.

15. Coroborând aceste dispoziţii legale cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, rezultă că acestea din urmă au în vedere, atât în dispozitiv cât şi în considerente, doar litigiile care pornesc de la tribunale, cu referire la aptitudinea de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, indiferent de criteriul valoric, fiind clar că au această aptitudine doar cele care depăşesc, după acest criteriu, suma de 200.000 RON, fără a mai fi relevantă suma de 1.000.000 RON.

16. În altă ordine de idei, se poate reţine că din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, respectiv paragrafele 26, 27, 28, 30 şi 32, ar rezulta că trebuie supuse căii de atac a recursului şi hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii, care pot fi atacate, cu apel, la tribunale, însă, în acest caz, competenţa de soluţionare a recursurilor revine instanţelor imediat superioare, respectiv curţilor de apel.

17. Faptul că intră în competenţa curţilor de apel soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect valoric este mai mic de 200.000 RON, care sunt soluţionate în primă instanţă de judecătorii, rezultă şi din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 şi art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situaţie tribunalul nu are plenitudine de competenţă, soluţionarea litigiilor având obiect valoric mai mic de 200.000 RON, fiind dată, anume, în competenţa judecătoriilor.

18. Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

19. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.

20. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.

21. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

22. În plus, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.

23. Mai mult, prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

""În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel".

24. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. S.A. BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 692/2017 din 22 mai 2017, pronunţate de Tribunalul Specializat Cluj, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2018.