Recourse against severance order inadmissible before High Court; jurisdiction declined to Court of Appeal.

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 ianuarie 2018 Tribunalul Botoşani, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus disjungerea punctului 2, 3 şi 4 din cererea formulată de contestatoarea A. şi, pe cale de consecinţă a dispus formarea de noi dosare, având ca obiect: - Contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1001A din data de 6 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2017 - (pct. 2), Contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 283 din data de 7 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2017 - (pct. 3) şi Acţiune în anulare contracte de Novaţie nr. x/26.07.2017 şi nr. x/26.07.2017 - (pct. 4).

Pentru a dispune astfel tribunalul a reţinut că punctele 1, 2 şi 3 din cerere sunt căi de atac formulate împotriva unor decizii pronunţate în dosare diferite, precum şi faptul că punctul 4 din cerere vizează o acţiune distinctă ce urmează a fi analizată de un complet de fond, a apreciat că se impune disjungerea punctelor 2, 3 şi 4 din cererea formulată de contestatoare şi pe cale de consecinţă formarea de noi dosare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea A. - prin mandatar B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 50 din 19.04.2018, Curtea de Apel Suceava a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect recursul declarat de contestatoarea A.-prin mandatar B. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie

În fundamentarea acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:

Ca regulă generală, dat fiind că tribunalul devine potrivit noului cod instanţă cu plenitudine de competenţă, iar curtea de apel este cea care judecă apelurile împotriva hotărârilor date de tribunale în primă instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este cea care are în competenţă judecata recursurilor. Această regulă este exprimată fără echivoc în art. 483 alin. (3).

Astfel, în art. 483 alin. (3) C. proc. civ. se arată:" Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Rezultă din cuprinsul acestui text că plenitudinea de competenţă în ce priveşte judecarea recursurilor aparţine instanţei supreme, această cale extraordinară de atac urmărind, în concepţia legiuitorului, ca regulă generală, examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 24 mai 2018; a fost fixat termen de judecată la 1 noiembrie 2018 în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de recurs.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale, urmează a o admite şi a declina soluţionarea recursului în favoarea Curţii de Apel Suceava, pentru următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei încheieri pronunţate de Tribunalul Botoşani în cadrul unei contestaţii în anulare.

Potrivit dispoziţiilor art. 505 C. proc. civ., contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă, iar în cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu operează prorogarea competenţei.

Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al art. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, şi care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege.

De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.

Înalta Curte constată că numai recursurile reglementate de legiuitor pot face obiectul examinării la instanţa supremă şi că, pe lângă necesitatea existenţei normative a recursului, este important a se avea în vedere condiţiile exercitării respectivei căi de atac, în lumina art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Din dispoziţia legală menţionată rezultă faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curţilor de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa ratione materiae a instanţei supreme.

Aşadar, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel cum este formulată, norma în discuţie nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menţionată nu statuează în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe.

Hotărârile ce pot fi cenzurate de instanţa supremă se determină conform normei de competenţă stabilită de art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Aşadar, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ. pentru a fi competentă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului, este necesar să existe o hotărâre a curţii de apel sau o prevedere expresă a legii în acest sens.

Or, speţa supusă judecăţii nu se regăseşte în niciuna dintre aceste ipoteze fiind vorba de o încheiere pronunţată de tribunal în cadrul unei contestaţii în anulare în privinţa căreia nu există o dispoziţie legală expresă atributivă de competenţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Mai mult, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018, pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2018.