Annulment appeal transferred to Iași Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted its own exception of material incompetence and declined jurisdiction over the appeal, referring the case to the Iași Court of Appeal (Civil Section) for disposition; the earlier judgments—the first-instance rejection of the claim and the appellate court's affirmance—remain in place pending the transfer. The dispute arose from a claim seeking annulment of a 2003 notarized sale-purchase contract for alleged fraud against the law, with the first-instance court rejecting the claim and the appellate court affirming, also awarding costs; the claimant then appealed to the High Court. The High Court held, under Articles 97(1) and 135(2) of the Civil Procedure Code and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, that it only hears appeals against decisions of courts of appeal, not tribunals, and that, because the case concerned monetary claims under 200,000 RON and the appealed decision was issued before the Constitutional Court's Decision No. 369/2017 took effect (July 20, 2017), the appeal lay with the territorially competent court of appeal, not the High Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 alin. (4) C. proc. civ, art. 97 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (2) C. proc. civ; Annulment appeal transferred to Iași Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction: The dispute arose from a claim seeking annulment of a 2003 notarized sale-purchase contract for alleged fraud against the law, with the first-instance court rejecting the claim and the appellate court affirming, also awarding costs; the claimant then appealed to the High Court. The High Court held, under Articles 97(1) and 135(2) of the Civil Procedure Code and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, that it only hears appeals against decisions of courts of appeal, not tribunals, and that, because the case concerned monetary claims under 200,000 RON and the appealed decision was issued before the Constitutional Court's Decision No. 369/2017 took effect (July 20, 2017), the appeal lay with the territorially competent court of appeal, not the High Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedTemeiul legal pentru admiterea excepției de necompetență materială și declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Iași.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 februarie 2018
Asupra cererii de recurs de faţă
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3224 din 16.03.2016 Judecătoria Iaşi, secţia civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă. A fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu parata B. ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulată de intervenientul C.. A fost respinsă cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată. A reţinut instanţa de fond că reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/25.02.2003 motivat de faptul ca acesta a fost încheiat prin fraudarea legii.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat apel reclamanta A., la data de 28 iunie 2016, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1789/2016 din 05 decembrie 2016, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a dispus următoarele: A admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de apelanta A., prin mandatar C., şi, în consecinţă: A sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 83 alin. (1) Noul C. proc. civ., excepţie invocată de apelanta A., prin mandatar C.. A respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) Noul C. proc. civ.. A respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 3224/16.03.2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă pe care a păstrat-o. A obligat apelanta să achite intimatei B. suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva deciziei civile nr. 1789/2016 din 05 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a formulat recurs A..
În şedinţa publică din 18.09.2017 instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi în soluţionarea recursului.
Prin decizia nr. 258/2017 CURTEA DE APEL IAŞI, secţia CIVILĂ pronunţată în şedinţa publică de la 02 octombrie 2017 a fost declinată, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a recursului formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 1789/2016 din 05 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.
La termenul din 21.02.2018, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului de faţă, în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1) şi art. 483 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Decizia supusă recursului a fost pronunţată de către tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect principal pretenţii cu valoare mai mică de 200.000 RON.
Conform art. 97 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Cum decizia atacată cu recurs nu este pronunţată de o curte de apel ci de un tribunal rezultă că Înalta Curte nu este competentă material să soluţioneze o astfel de cerere de recurs ci curtea de apel competentă teritorial.
Potrivit primei teze din art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile (...), precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."
Totodată, se impune observaţia că decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.
Faţă de data pronunţării deciziei recurate, respectiv 5.12.2016 prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 deoarece aceasta devine obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial respectiv de la 20 iulie 2017, prin urmare în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.
Raportat la aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (2) va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1789/2016 din 5 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1789/2016 din 5 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2018.