Timeliness of annulment petition following final appellate decision; triple identity requirement for res judicata

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 10 mai 2018 sub nr. de dosar x/2018, contestatorii A. şi B. au solicitat să se constate nulitatea absolută a sentinţei civile nr. 171 din 7 iulie 2006, pronunţate în dosarul nr. x/2006 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, definitivă şi irevocabilă.

Prin sentinţa nr. 58/F din 15 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea contestatorilor A. şi B. de repunere în termen, a admis excepţia tardivităţii, invocată de intimata AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - AAAS prin întâmpinare şi a respins, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată împotriva sentinţei civile nr. 171 din 7 iulie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2006, de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - AAAS şi C..

Cu titlu prealabil, instanţa a calificat cererea cu soluţionarea căreia a fost învestită ca fiind contestaţie în anulare, în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, de art. 84 C. proc. civ., apreciind că, în dreptul pozitiv, este fără acoperire formularea unei cereri de chemare în judecată prin care, pe temeiul dreptului comun, respectiv fără exercitarea unei căi ordinare sau extraordinare de atac, să se urmărească a se constata nulitatea absolută a unei hotărâri judecătoreşti.

Referitor la obiectul contestaţiei în anulare, instanţa a reţinut că, prin sentinţa civilă atacată, respectiv sentinţa nr. 171 din 7 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr. x/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială a respins excepţia prescrierii dreptului material la acţiune şi excepţia tardivităţii şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii AVAS şi C..

Împotriva sentinţe nr. 171 din 7 iulie 2006, contestatorii A. şi B. au declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 460 din 30 ianuarie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială, s-a modificat sentinţa recurată, în sensul că a fost respinsă contestaţia la executare formulată de către contestatori, constatându-se existenţa autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa nr. 84/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a Comercială, irevocabilă prin decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială.

Cu privire la cererea de repunere pe rol, s-a reţinut faptul că, în speţă, contestatorii nu au dovedit, în raport de art. 103 alin. (1) teza finală şi alin. (2) C. proc. civ., existenţa unei situaţii de natură obiectivă, asimilabilă forţei majore, care a condus la o imposibilitate de exercitare a dreptului procesual de a formula contestaţie în anulare împotriva sentinţei nr. 171 din 7 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr. x/2006 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, în termenul prevăzut de lege.

Instanţa a constat că sunt incidente în cauză prevederile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., termenul în care contestatorii A. şi B. puteau formula contestaţie în anulare expirând la data de 30 ianuarie 2008, căci, la acel moment, s-a împlinit, în baza art. 101 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, "un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă", respectiv un an de la data de 30 ianuarie 2007, când a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Comercială decizia civilă nr. 460, prin care a fost soluţionat recursul declarat împotriva sentinţei nr. 171 din 7 iulie 2006.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii-contestatori A. şi B. care au solicitat desfiinţarea în tot a hotărârii atacate în temeiul art. 304 C. proc. civ. de la 1865 şi al art. 383 şi urm. din Noul C. proc. civ.

Motivarea recursului este sumară şi vizează faptul că hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, că instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, dând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

În sprijinul celor arătate, recurenţii precizează că invocă, cu putere de lucru judecat, următoarele sentinţele ale Curţii de Apel Bucureşti: nr. 80 din 19 iunie 2018 - dosar nr. x/2018; sentinţa nr. 88 din 26 iunie 2018 - dosar nr. x/2018; sentinţa nr. 82 din 20 iunie 2018 - dosar nr. x/2018; sentinţa nr. 87/2018 din 26 iunie 2018.

Recurenţii arată că aceste dosare sunt similare cu prezenta cauză, având acelaşi obiect, aceleaşi părţi, aceeaşi cauză, sens în care, în temeiul art. 1201 C. civ., solicită admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului.

Prin întâmpinare, intimata AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA STATULUI a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează.

În cadrul primei critici invocate, recurenţii se limitează la a reclama încălcarea competenţei şi depăşirea atribuţiilor instanţei judecătoreşti, fără a critica calificarea dată de instanţă cererii deduse judecăţii, aceea de contestaţie în anulare formulată împotriva sentinţei civile nr. 171 din 7 iulie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2006.

Critica, astfel cum a fost formulată, nu poate fi primită, întrucât nu se constată o încălcare a dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 319 alin. (1) C. proc. civ., care atribuie competenţă exclusivă în soluţionarea contestaţiei în anulare instanţei care a pronunţat hotărârea ce se atacă.

Având în vedere faptul că obiectul contestaţiei în anulare l-a constituit sentinţa nr. 171/2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în mod corect soluţionarea contestaţiei în anulare a fost realizată de aceeaşi instanţă, cu respectarea dispoziţiei legale la care s-a făcut anterior referire.

De asemenea, critica vizând depăşirea atribuţiilor judecătoreşti se constituie într-o simplă afirmaţie, nesusţinută de argumente care să permită exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 304 C. proc. civ.

Nefondată este şi critica întemeiată pe existenţa autorităţii de lucru judecat.

Prin sentinţa civilă nr. 82/F din 20 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimatele AAAS (fostă AVAB), şi D. - Sucursala Iaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 87/F din 26 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea formulată de reclamanţii A. şi B., AAAS (fostă AVAB) şi C., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 19 din 7 februarie 2005 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2004, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 88/F din 26 iunie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii AAAS (fostă AVAB) şi C., cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 84 din 14 august 2003 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2003, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Se constată, aşadar, că în cauză, nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, reglementată de art. 1201 C. civ. pentru a exista autoritate de lucru judecat.

În considerarea celor ce preced şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenţii B. şi A. împotriva sentinţei nr. 58F/2018 din 15 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii B. şi A. împotriva sentinţei nr. 58F/2018 din 15 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 octombrie 2018.