Judicial administrator's measures in insolvency proceedings: appeal dismissed as inadmissible due to statutory exclusion of cassation.

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa la data de 21.11.2016 sub nr. x/2014/a6, reclamanta - creditoare S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar C.I.I. B. al societăţii debitoare S.C. C. S.R.L. Slobozia, menţionate în raportul de activitate publicat de acesta în extras în B.P.I. nr. 20765 din 14.11.2016, respectiv a măsurii de ridicare de către creditoarea D. a bunurilor container şi mobilier container.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 45 lit. j), art. 58, art. 59 din Legea nr. 85/2014, art. 555-557 şi 1777 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2070/F din 16.12.2016, Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar C.I.I. "B." al societăţii debitoare S.C. C. S.R.L. şi cuprinse în raportul de activitate nr. 652 din 2 noiembrie 2016.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea S.C. A. S.R.L., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în esenţă în motivele de apel că instanţa de fond avea obligaţia de a-i asigura apelantei posibilitatea să ia cunoştinţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 16.12.2016, pentru a le putea combate, obligaţie pe care apelanta apreciază că prima instanţă nu a respectat-o, încălcându-se principiul contradictorialităţii.

Prin decizia civilă nr. 785/2017 din 27 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul formulat de apelanta contestatoare S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimaţii creditori DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE IALOMIŢA, S.C. E. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR F. SPRL, REPREZ. PRIN C.I.I. G., D. şi intimata C.I.I. B. ÎN CALITATE DE ADMINISTRATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI S.C. C. S.R.L., ca nefondat.

La data de 31 mai 2017 (plic dosar recurs), recurenta-contestatoare S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 785/2017 din 27 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2014, acesta fiind depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. (5), pct. (8) din C. proc. civ.

Recurenta-contestatoare a arătat că decizia recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, respectiv prin ignorarea flagrantă a principiului contradictorialităţii, nebeneficiind de dreptul la apărare şi de un proces echitabil astfel cum impun exigenţele art. 6 din Convenţia C.E.D.O.

După expunerea istoricului litigiului şi a parcursului procesual al cauzei, recurenta-contestatoare a susţinut că instanţa de fond - Tribunalul Ialomiţa, încă de la primul termen de judecată, a respins contestaţia formulată argumentând că partea contestatoare nu a combătut probele propuse şi administrate de C.I.I. B. în calitate de administrator judiciar al debitoarei în dosarul cauzei, or probele depuse pentru termenul de judecata din 16.12.2016 nu au fost comunicate părţilor şi nici nu a fost informată ca au fost depuse înscrisuri în dosarul cauze, instanţa de fond încălcând astfel dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

Recurenta-contestatoare a susţinut că instanţa de judecată, având rolul activ în aflarea adevărului, trebuia să verifice şi să comunice părţilor înscrisurile depuse de creditoarea D. în vederea combaterii si purtarea de discuţii pe acestea. Or, instanţa de fond de la primul termen de judecată a soluţionat cauza cu încălcarea flagrantă a principiului contradictorialităţii şi a rolului activ al judecătorului.

S-a mai susţinut că apelul formulat, prin care a invocat nerespectarea principiului contradictorialităţii, a fost respins cu argumentarea că partea contestatoare nu a formulat o cerere în faţa instanţei de fond pentru a lua la cunoştinţă de înscrisurile depuse la dosar şi astfel în mod corect instanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 2070/F/16.12.2016.

Recurenta-contestatoare a considerat că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că lipsa unei cereri din partea sa de a solicita comunicarea înscrisurilor depuse de intimată în dosar conduce la temeinicia sentinţei civile nr. 2070/F/16.12.2016 şi respingerea apelului, atât timp cât nu a fost informată de depunerea de înscrisuri într-un termen rezonabil de la depunere pentru a formula o astfel de cerere.

A susţinut recurenta-contestatoare că instanţa a ignorat dispoziţiile art. 206 C. proc. civ. şi practica C.E.D.O în domeniu, subliniind că înscrisurile depuse nu au putut fi discutate în contradictoriu si combătute, astfel fiind încălcat dreptul său la apărare si dreptul la un proces echitabil.

S-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi orice altă proba ce se constituie utilă şi pertinentă în prezenta cauză.

Pentru aceste motive, recurenta-contestatoare a solicitat admiterea recursului şi casarea cu trimitere la instanţa inferioară în conformitate cu dispoziţiile 498 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea transmisă la data de 26 iulie 2017, intimata C.I.I. B. în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C C. S.R.L Slobozia a invocat, în esenţă, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului având în vedere dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 85/2014 coroborate cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., iar, în subsidiar, a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare în raport de art. 489 C. proc. civ., pe fond, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Prin întâmpinarea transmisă la data de 22 februarie 2018, prin e-mail, intimata D. a solicitat, în sinteză, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 iunie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 25.06.2018, prin e-mail, iar ulterior, la 14.03.2018, cu plic, intimata C.I.I. B. în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L. SLOBOZIA a depus punct de vedere la raport prin care a arătat, în esenţă, că este de acord cu concluziile acestuia având in vedere că, la rându-i, a invocat excepţia inadmisibiltatii faţă de dispoziţiile art. 46 alin (1) din Legea nr. 85/2014 şi art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., conform căruia " nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel in cazurile in care legea prevede ca hotărârile de prima instanţa sunt supuse numai apelului".

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menţionat că la originea exercitării recursului se află un litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii insolvenţei nr. 85/2014.

Astfel, având în vedere că acţiunea a fost întemeiată pe legea insolvenţei, devin aplicabile dispoziţiile din această materie, inclusiv cele din materia căilor de atac prevăzute la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi art. 46 alin. (1) din aceaşi lege.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 785/2017 din 27 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2014, decizie cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul formulat de apelanta contestatoare S.C. A. S.R.L.

Conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Conform dispoziţiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului, prevedere menţinută şi în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil proceselor pornite până la data de 31 decembrie 2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. PIATRA NEAMŢ împotriva deciziei civile nr. 785/2017 din 27 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2014.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2018.