Revision appeal quashed as unfunded for unpaid stamp duty, leaving inadmissibility ruling intact

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

La data de 24 mai 2017, revizuentul A., în contradictoriu cu Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a formulat în conformitate cu art. 509 pct. 10 din Noul C. proc. civ., cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 4655/23.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, deoarece încalcă în mod evident deciziile CEDO, Constituţia României, cât şi prevederile Noului C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1808 din 05.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

S-a reţinut că, nu sunt întrunite cerinţele cumulative de admisibilitate ale cazului de revizuire prevăzut de textul de lege indicat, în condiţiile în care printr-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului nu s-a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil ca urmare a neexecutării/executării cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti interne; de asemenea, nu s-au reţinut încălcări ale altor drepturi sau libertăţi fundamentale ale revizuentului de către instanţa naţională.

Împotriva deciziei nr. 1808 din 05.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, revizuentul A. a declarat recurs, fără a indica vreun temei de drept.

În susţinerea recursului, autorul căii extraordinare de atac arată, în sinteză, că hotârârea recurată şi hotărârea nr. 4655/2016 din 23.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2015 sunt lovite de nulitate absolută, întrucât încalcă mai multe hotărâri ale altor curţi de apel, cât şi jurisprudenţa CEDO în această materie. Recurentul se referă la condiţiile de detenţie care încalcă drepturile fundamentale ale omului prin condiţii inumane. În acest context, recurentul mai invocă şi jurisprudenţa CEDO în materia despăgubirilor.

În consecinţă, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 1808 din 05.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi în consecinţă obligarea Statului Român la plata sumei de 100.000 Euro cu titlu de despăgubiri, pentru condiţiile de detenţie în perioada indicată.

De asemenea, recurentul precizează că hotărârea recurată nu este definitivă, contrar menţiunilor făcute de instanţa anterioară în dispozitivul hotărârii.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 iunie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar niciuna dintre acestea nu a depus punct de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurentul nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 100 RON, aşa cum rezultă din dovezile aflate în dosarul de recurs .

Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de revizuentul A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1808 din 05 iulie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2018.