Eviction litigation: nullity of summons and violation of right of access to court under Article 6 § 1 ECHR

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2018

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 1436, pronunţată la data de 25 aprilie 2018, în dosarul nr. x/2018, a anulat cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1819 din 6 decembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca netimbrată.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, în termen, revizuenta A., la data de 4 iunie 2018.

În contestaţia în anulare, care poate fi încadrată în drept în prevederile art. 503 alin. (1) Noul C. proc. civ., contestatoarea a susţinut, în esenţă, că nu a fost înştiinţată în luna a patra pentru termen şi nu a plătit taxa de timbru, toată greşeala fiind făcută de Primăria Sector 6 Bucureşti, de asemenea, solicitând să fie citată în str. x, sector 6 Bucureşti.

Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte urmează a o admite, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 503 alin. (1) Noul C. proc. civ., "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Înalta Curte observă că, în accepţiunea art. 503 alin. (1) Noul C. proc. civ., contestaţia în anulare obişnuită, care se poate exercita împotriva oricărei hotărâri definitive, este limitată la un singur motiv: contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

În speţă, se constată că se invocă faptul că, pentru termenul din data de 25 aprilie 2018, la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a judecat cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 1819 din 6 decembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, procedura de citare cu aceasta nu a fost legal îndeplinită şi nu a fost înştiinţată pentru termen, nefiind citată.

Verificând lucrările dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în care a fost pronunţată decizia nr. 1436 din 25 aprilie 2018, atacată cu contestaţie în anulare, se constată că la dosarul respectiv, citaţia emisă revizuentei A. pentru termenul din 25 aprilie 2018 a fost restituită, în integralitate, la dosar cu menţiunea "destinatar mutat de la adresă", revizuenta A.- contestatoare, s.n.- fiind citată la adresa din Bucureşti, str. x.

Mai mult, în urma verificării actelor din dosar, a rezultat că adresa la care revizuenta A. a fost citată, este aceeaşi cu adresa actuală a intimaţilor B. şi C., astfel încât, toate părţile din dosar, deşi cu interese contrare, au fost citate la acelaşi domiciliu, cu atât mai mult cu cât obiectul litigiului poartă asupra evacuării revizuentei A. din imobilul sus- arătat şi la care, în prezent, îşi au domiciliul intimaţii.

Pentru toate acestea, cum domiciliul revizuentei A. este greşit menţionat în citaţie, mai mult, citaţia cu această parte fiind restituită integral la dosar, Înalta Curte urmează a concluziona că procedura de citare a părţii efectuată pentru termenul din 25 aprilie 2018, acordat în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, este afectată de sancţiunea nulităţii, în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 157 alin. (3) din acelaşi Cod, fiind îndeplinită cu încălcarea cerinţelor art. 157 alin. (1) lit. e) teza finală din Noul C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va constata o încălcare a dreptului de acces la o instanţă al revizuentei, drept garantat la art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Dreptul de acces la o instanţă, principiul contradictorialităţii, precum şi principiul egalităţii armelor, consacrate la art. 6 § 1 din Convenţie, se aplică, de asemenea, în domeniul specific al comunicării actelor de procedură părţilor (a se vedea, Cauza S.C. D. S.R.L., pct. 29, şi, ca exemplu recent, Cauza Avotin, pct. 119).

În Cauza S.C. D. S.R.L. (citată supra), Curtea a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie, deoarece societatea reclamantă fusese citată în instanţă în procedura privind fondul cauzei sale doar prin afişare. Curtea a considerat că, deşi legislaţia naţională în vigoare la momentul respectiv [art. 92 alin. (4) din C. proc. civ..] prevedea comunicarea citaţiei prin afişare, modul în care instanţele româneşti aplicau legislaţia era prea formalist. În special, instanţele nu au dat dovadă de diligenţă în ceea ce priveşte asigurarea informării reclamanţilor cu privire la termenele de judecată şi, prin urmare, nu şi-au respectat obligaţia de a le asigura participarea efectivă la proces (ibid., pct. 32-35).

În respectivele cereri, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să o convingă să se îndepărteze de jurisprudenţa sa. Reclamanţii au fost citaţi numai prin afişare la domiciliul sau sediul lor şi au susţinut că nu au primit citaţiile. Prin urmare, aceştia nu au luat cunoştinţă de termenele şedinţelor de judecată şi nu s-au putut prezenta în instanţă. În ciuda absenţei de la proces a reclamanţilor, instanţele naţionale nu au încercat în niciun fel să se asigure că aceştia fuseseră informaţi cu privire la termenele şedinţelor de judecată şi că puteau să participe la procesele care priveau drepturile lor civile, în special prin amânarea şedinţelor şi repetarea procedurii de comunicare.

Şi în Cauza nr. 49.385/13 (S.C. Vastrans împotriva României), Curtea a reţinut că, întrucât societatea reclamantă a fost împiedicată să ia parte la şedinţă, nu a avut cunoştinţă despre pledoaria pe care a putut-o prezenta cealaltă parte în instanţă. Această neregulă nu putea fi corectată prin simplul fapt de a încuviinţa ca reclamantul să îşi trimită observaţiile scrise.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 503 alin. (1) Noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite contestaţia în anulare şi, anulând decizia contestată, va fixa termen pentru judecarea cererii de revizuire formulate de către revizuentei A. împotriva deciziei nr. 1819 din data de 6 decembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1436 din 25 aprilie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Anulează decizia contestată şi fixează termen pentru judecarea cererii de revizuire formulate de către aceeaşi parte împotriva deciziei nr. 1819 din 6 decembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 17 ianuarie 2019, cu citarea părţilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2018.