Jurisdictional bar against cassation appeal against tribunal appellate judgment in enforcement opposition
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the bank's appeal as inadmissible for lack of material jurisdiction, ordering the referral of the case to the Court of Appeal of Cluj, thereby leaving the Tribunal’s second-instance decision— which had upheld the lower court’s partial annulment of abusive credit contract clauses and corrected the enforcement debt—in force pending further review by the correct appellate instance. The dispute concerned a challenge to enforcement proceedings based on a credit and guarantee agreement, where the borrowers sought to annul specific loan issuance and administration commission clauses as abusive, while the financial institution appealed the lower court's finding of absolute nullity for these clauses. The decisive legal basis was the principle that the High Court exercises cassation jurisdiction only over decisions rendered by Courts of Appeal in first instance or specific statutory exceptions, not over Tribunal decisions rendered in appeal against County Court judgments, as established by Articles 483, 95, 97, and 131 of the New Code of Civil Procedure, prohibiting the skipping of an immediate hierarchical degree of jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 95 pct. 2 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 122 C. proc. civ, art. 131 alin. (1) C. proc. civ; Jurisdictional bar against cassation appeal against tribunal appellate judgment in enforcement opposition: Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal şi motivat intimata D. (ROMÂNIA) S.A. BUCUREŞTI, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor prevăzute de art. 5.1. lit. a) şi c) privind comisionul de acordare şi de administrare, prevăzute în Contractul de credit nr. x/27.08.2008, şi obligarea intimaţilor- contestatori la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2018
Asupra recursului de faţă;
A. Obiectul cererii introductive.
1. Prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. x/2013 pe rolul Judecătoriei Bistriţa, la data de 16.09.2013, contestatorii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu intimata D. (ROMÂNIA) S.A. BUCUREŞTI: anularea somaţiei, înştiinţării şi a tuturor actelor de executare silită realizate în dosar execuţional nr. x/2013, dosar execuţional nr. x/2013, dosar execuţional nr. x/2013, ale Societăţii Profesionale de Executori Judecătoreşti "E. şi F.", precum şi a titlului executoriu ce a stat la baza tuturor acestora, respectiv, contractul de credit şi garanţie nr. x din 27.08.2008, precum şi a actelor adiţionale nr. x/27.08.2008, nr. y/25.11.2010, nr. z/29.02.2012 şi încheierii nr. 1/02.09.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită (stabilite la suma de 70.508,63 RON), încheierii nr. 1/05.09.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită (stabilite la suma de 70.294,63 RON) şi a încheierii nr. 1/20.08.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită (stabilite la suma de 67.898,91 RON), iar, în subsidiar, constatarea ca abuzive a clauzelor contractului, valoarea executării silite fiind de 1.365.896 CHF (echivalentul a 4.903.566,6 RON); au solicitat să se dispună suspendarea executării silite; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
B. Hotărârea primei instanţe.
2. Prin sentinţa civilă nr. 3073/2016 din data de 26.08.2016 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, secţia Civilă în dosar nr. x/2013, s-a admis, în parte, contestaţia la executare formulată de contestatorii A., B. şi C., în contradictoriu cu intimata D. S.A. Bucureşti, şi, în consecinţă:
S-a constatat nulitatea absolută a următoarelor clauze din contractul de credit nr. x/27.08.2008, încheiat între părţi: clauza prevăzută la art. 5.1. lit. a) din contract, privind perceperea comisionului de acordare credit; clauza prevăzută la art. 5.1, lit. c), din) contract, privind comisionul de administrare.
S-a dispus îndreptarea somaţiei şi a celorlalte acte de executare efectuate în dosarul nr. x/2013 al S.C. P..E.J. "E. şi F.", în sensul menţionării sumei corecte ce reprezintă debit executat silit, ca fiind în valoare de 1.314.791,73 CHF (franci elveţieni).
S-au respins celelalte cereri din contestaţia formulată, ca neîntemeiate.
Au fost obligaţi contestatorii, în solidar, să plătească intimatei suma de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea civilă nr. 109/2017 de completare dispozitiv, au fost obligaţi contestatorii, în solidar, să plătească în contul Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile al Tribunalului Bistriţa- Năsăud, suma de 780 RON, reprezentând diferenţă onorariu expert, pentru expertul G..
C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.
3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal şi motivat intimata D. (ROMÂNIA) S.A. BUCUREŞTI, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor prevăzute de art. 5.1. lit. a) şi c) privind comisionul de acordare şi de administrare, prevăzute în Contractul de credit nr. x/27.08.2008, şi obligarea intimaţilor- contestatori la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.
D. Hotărârea instanţei de apel.
4. Prin decizia civilă nr. 783/2017 din 26 octombrie 2017 a Tribunalului Bistriţa- Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de intimata D. S.A. BUCUREŞTI, împotriva sentinţei civile nr. 3073 din data de 26 august 2016 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosar nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii A., B. şi C..
E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.
5. Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs, recurenta D. (ROMÂNIA) S.A. BUCUREŞTI, iar cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către Tribunalul Bistriţa- Năsăud- prin intermediul Curţii de Apel Cluj, prin adresa emisă la 26.04.2018 şi înregistrată la Înalta Curte sub nr. x/02.05.2018.
F. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
6. Instanţa competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Cluj.
7. Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bistriţa- Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în apel, într-o contestaţie la executare a cărei competenţă de soluţionare în primă instanţă aparţine judecătoriei, conform art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., iar hotărârea de primă instanţă pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, conform art. 718 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ.
8. Or, în materia litigiilor având ca obiect contestaţie la executare, instanţa de apel nu poate fi curtea de apel, ci doar tribunalul, pentru că acestuia îi revine, prin art. 95 pct. 2 C. proc. civ., competenţa de a judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
Aceste considerente relevă că Înaltei Curţi nu îi poate reveni competenţa de a soluţiona recursuri împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale, în apel.
9. Nu se poate reţine că dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
10. Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conţinutul dispoziţiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "în condiţiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează recursurile care sunt în competenţa sa "în condiţiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanţă de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care nu a fost declarat neconstituţional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluţiona de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, aşa după cum s-a arătat mai sus, în speţa de faţă aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.
11. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.
12. Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicţie, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziţie care să permită "sărirea" vreunei instanţe imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanţa competentă este cea imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.
13. Mai mult, o interpretare care să atribuie competenţa de drept comun a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei norme noi de competenţă, situaţie ce ar fi în contradicţie cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie şi cu cele ale art. 122 C. proc. civ.
14. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia de necompetenţă şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta D. (ROMÂNIA) S.A. BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 783/2017 din 26 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bistriţa- Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2018.