Inadmissibility of judgment completion request to continue review of counterclaim after action termination due to insolvency

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2018

Asupra cererii de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. x/2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 100.094,37 euro fără TVA, sumă în care este inclusă şi diferenţa de 76.799,62 RON la factura nr. x/21.01.2009, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate şi neachitate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvenţională, pârâta-reclamantă reconvenţională S.C. B. S.A. a solicitat obligarea reclamantei-pârâtă reconvenţională S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 135.000 Euro, reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere datorate de aceasta ca urmare a nerespectării termenului de execuţie a lucrărilor contractate, şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 1074/C/2015, pronunţată de Tribunalul Sibiu, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. B. S.A., care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 78.080,14 euro în echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând contravaloarea lucrării efectuate, suma de 53.222,75 RON, reprezentând pretenţii ce constau în contravaloare mochetă, precum şi penalităţi de întârziere, conform contractului, aferente sumei de 76.799,62 RON, începând cu data scadenţei şi până la plata acesteia. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76.799,62 RON reprezentând rest de plată din factura fiscală nr. x/21.01.2009. A fost respinsă acţiunea reconvenţională formulată de pârâta S.C. B. S.A.. A fost admisă în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă. A fost obligată pârâta la plata sumei de 31.912 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 1074/C/15.12.2015 a declarat apel pârâta S.C. B. S.A., aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea apelului şi schimbarea în totalitate a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., astfel cum aceasta a fost precizată la termenul din data de 3.02.2010 şi admiterii cererii reconvenţionale formulată de pârâta reclamantă reconvenţională şi obligarea reclamantei pârâtă reconvenţională la plata sumei de 135.000 Euro, reprezentând contravaloare penalităţi de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 2.1. din Contractul de antrepriză înregistrat la pârâta reclamantă reconvenţională sub nr. x/19.09.2008 şi la reclamanta pârâtă reconvenţională sub nr. x/19.09.2008, şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 255/2017 din 24 mai 2017, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei nr. 1074/C/2015 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2010 şi, în consecinţă:

A schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că:

A obligat pârâta S.C. B. S.A. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 47752,84 Euro fără TVA, în echivalent în RON la data plăţii reprezentând contravaloare lucrări; a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 53222,75 RON reprezentând contravaloare mochetă; totodată, a înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 76799,62 RON şi a menţinut dispoziţia de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76799,62 RON reprezentând rest de plată din factura nr. x/21.01.2009.

A admis în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâta reclamantă reconvenţională S.C. B. S.A. împotriva reclamantei-pârâtă reconvenţională S.C. A. S.R.L. şi în consecinţă:

A obligat pârâta reconvenţională S.C. A. S.R.L. să plătească reclamantei-reconvenţionale suma de 79.500 Euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând penalităţi de întârziere; a obligat reclamanta pârâtă reconvenţională să plătească pârâtei reclamantă reconvenţională suma de 16.629,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale la fond după compensare; totodată a obligat intimata S.C. A. S.R.L., la plata sumei de 123.824,03 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi a respins cererea apelantei privind obligarea intimatei reclamante la plata sumei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă penalităţilor de întârziere, de la fond.

Împotriva deciziei nr. 255/2017 din 24 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă, a declarat recurs reclamanta S.C A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, în principal, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe; modificarea deciziei recurate, admiterea in parte a apelului, schimbarea in parte a sentinţei apelate doar in sensul inlaturarii obligării pârâtei la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 76.799,62 RON, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La 1 februarie 2018, în şedinţă publică, intimata-pârâtă S.C. B. S.A., în insolvenţă, a depus o cerere de încetare a acţiunii civile judiciare, întemeiată pe dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Prin decizia nr. 221 din 1 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus încetarea acţiunii formulate de reclamanta S.C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. S.P.R.L.

Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2018, petenta S.C A. S.R.L. BUCUREŞTI a solicitat instanţei completarea dispozitivului deciziei nr. 221/01.02.2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia a II-a civilă în sensul ca instanţa să se pronunţe asupra recursului pe care l-a formulat în ceea ce priveşte soluţia data prin decizia nr. 255/24.05.2017 a Curţii de Apel Alba Iulia cererii reconventionale a B. S.A..

În motivarea cererii, petenta a susţinut, în esenţă, că termenul de acţiune nu este definit de vechiul C. proc. civ. (aplicabil in speţă), dar în doctrină s-a arătat că prin acţiune se înţelege mijlocul legal prin care o persoana cere instanţei judecătoreşti fie recunoaşterea dreptului său, fie realizarea acestui drept, prin încetarea piedicilor puse în exercitarea sa de o alta persoană sau printr-o despăgubire corespunzătoare.

Art. 75 din Legea nr. 85/2014 nu precizează care este sensul noţiunii de încetare a acţiunii, mai ales atunci când în cauză este dedusă judecăţii nu doar o cerere principală, ci şi alte cereri (spre exemplu, o cerere reconvenţională) şi ce efecte produce încetarea acţiunii asupra hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior şi în general asupra actelor de procedură efectuate anterior in respectivul proces.

Astfel, a arătat petenta, în afară de acţiunea introdusă de A. S.R.L., în dosarul nr. x/2010, este dedusa judecaţii şi cererea reconvenţională formulată de B. S.A., la care decizia nr. 221/01.02.2018 nu face referire, subliniind că recursul său viza şi soluţia data cererii reconventionale prin decizia nr. 255/24.05.2017 a Curţii de Apel Alba Iulia

S-a susţinut că, din conţinutul art. 75 din Legea nr. 85/2014 reiese ca suspendarea, respectiv încetarea reglementată de acest text de lege nu se referă şi la acţiunile formulate de debitoarea în insolvenţă contra unor terţi, care nu se suspendă şi nu încetează, indiferent că sunt formulate pe cale principală sau incidentală.

Prin urmare, a opinat petenta, judecata cererii reconvenţionale introduse de debitoarea în insolvenţă nu se suspendă si nu încetează, ceea ce înseamnă că instanţa trebuie să soluţioneze recursul său în ceea ce priveşte soluţia dată de instanţa de apel cererii reconvenţionale a B. S.A., în caz contrar, decizia din apel, prin care a fost obligată la plata unor sume de bani, ar rămâne irevocabilă, ceea ce i-ar răpi un grad de jurisdicţie (recursul).

Pentru aceste motive, petenta a solicitat admiterea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 221/01.02.2018, pronunţate de înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia a II-a civilă în prezenta cauza, în sensul ca instanţa să se pronunţe asupra recursului formulat în ceea ce priveşte soluţia dată prin decizia nr. 255/24.05.2017 a Curţii de Apel Alba Iulia cererii reconvenţionale a B. S.A..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2812 din C. proc. civ.

Intimata S.C. B. S.A., în insolvenţă, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de completare a dispozitivului, în subsidiar, excepţia tardivităţii acesteia, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea cererii de completare a dispozitivului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge ca inadmisibilă cererea, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speţă, se constată că petenta a solicitat instanţei completarea dispozitivului deciziei pronunţate în recurs, în sensul ca instanţa să soluţioneze recursul său în ceea ce priveşte soluţia dată de instanţa de apel cererii reconvenţionale a B. S.A..

Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) din C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviinţarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă exclusiv, atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent şi imparţial, cu plenitudine de jurisdicţie, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit.

Altfel spus, din acest text rezultă că se poate folosi procedura completării în ipoteza în care instanţa s-a pronunţat "minus petita" de asemenea, pot fi completate hotărârile date în primă instanţă; hotărârile prin care instanţa de apel evocă fondul; hotărârile instanţei de recurs date în fond după casarea cu reţinere; hotărârile prin care s-a rejudecat fondul, după admiterea contestaţiei în anulare sau a revizuirii, dacă aceste hotărâri sunt susceptibile de apel sau recurs. Procedura completării se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor (art. 2812 alin. (3) C. proc. civ.).

Cererea de completare a hotărârii poate fi formulată de partea interesată în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârii date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, de către instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei completare se solicită. Instanţa se va pronunţa în aceeaşi compunere, prin hotărâre separată, care se va ataşa atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei.

În speţă, prin decizia a cărei completare se solicită, instanţa a dispus încetarea acţiunii, în condiţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia:

"De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor statuate în materia completării hotărârii şi, văzând soluţia pronunţată prin decizia a cărei completare se solicită, rezultă că legiuitorul nu a prevăzut acest remediu procesual pentru această situaţie, o atare cerere fiind inadmisibilă.

Cum prin hotărârea al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, instanţa a dispus încetarea acţiunii, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 2812 din C. proc. civ., norma juridica indicată având în vedere alte ipoteze, potrivit celor arătate anterior.

Totodată, trebuie amintit că în conformitate cu art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale potrivit dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Recunoaşterea procedurii completării unei hotărâri în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În considerarea celor ce preced, ţinând cont că exercitarea unui drept de către titularul său poate avea loc doar cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor şi, întrucât cererea formulată de petentă nu vizează ipoteza legală reglementată de temeiul de drept al cererii de completare a hotărârii, prevăzute de dispoziţiile art. 2812 din C. proc. civ., instanţa constată că solicitarea petentei S.C A. S.R.L. BUCUREŞTI nu poate fi primită, astfel încât cererea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de formulată de petenta S.C A. S.R.L. BUCUREŞTI privind completarea dispozitivului deciziei nr. 221 din 01 februarie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2010.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2018.