Claims for swimming pool contract damages rejected; construction permit obligation rested on claimant-associate, not municipality.

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2018

Asupra cererii de recurs de faţă

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 455/C din data de 30 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosarul nr. x/2011 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Mun. Braşov. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Mun. Braşov şi Consiliul Local al Mun. Braşov, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A fost respinsă, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Mun. Braşov. A fost obligată reclamanta S.C. A. S.R.L. să achite pârâtului Mun. Braşov suma de 2.480 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată. A fost respinsă excepţia lipsei de interes a intervenientei S.C. B. S.R.L., invocată din oficiu şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Mun. Braşov în cererea de intervenţie, invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L.. A fost respinsă, ca nefondată, cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Mun. Braşov.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 19.01.2007, între S.C. B. S.R.L., în calitate de asociat prim şi pârâtul Mun. Braşov, în calitate de asociat secund, s-a încheiat contractul de asociaţiune în participaţiune având ca obiect realizarea investiţiei "Amenajare ştrand Noua", situată în Braşov, cartier Noua,

Prin art. 2.3 lit. b), Asociatul Prim s-a obligat să obţină Autorizaţia de Construire (în continuare AC), în termen de 4 luni de la data semnării contractului şi să realizeze investiţia în maxim 18 luni de la data obţinerii AC.

De asemenea, cf. art. 2.3 lit. c) din contract, părţile au stabilit că pot realiza orice altă activitate profitabilă lor.

Ca şi aporturi, cf. art. 4.1, Asociatul prim s-a obligat să contribuie cu asigurarea integrală a finanţării şi execuţiei ştrandului Noua, în valoare de aproximativ 4.232.369 euro, cf. devizului general estimativ întocmit de S.C. C. S.R.L., în vreme ce, cf. art. 4.2, Asociatul Secund, Mun. Braşov, s-a obligat să contribuie cu un aport social constând în terenul necesar realizării obiectului contractului (ştrandul Noua), în suprafaţă totală de aproximativ 3,5 ha, precum şi cu obţinerea tuturor autorizaţiilor, avizelor şi acordurilor necesare desfăşurării în condiţii de legalitate a activităţii ce face obiectul asocierii, care vor fi puse la dispoziţia asociatului prim.

Cf. art. 6.1, repartizarea beneficiilor rezultate din activităţile comune desfăşurate de coasociaţi în cadrul asociaţiunii urma să se facă astfel: din încasările lunare în urma exploatării ştrandului Noua, un procent de 25% se cuvenea asociatului secund, Mun. Braşov, iar altul de 75%, asociatului prim.

Ca şi temei de drept al contractului, părţile au avut în vedere, în afară de HCL 405/2006 şi 765/2006 adoptate de Consiliul Local Braşov în exercitarea atribuţiilor conferite de Leg. 215/2001, dispoziţiile art. 215-256 Codul comercial.

La data de 21.02.2007 a fost obţinut C.U. nr. 655 din care rezultă că terenul aportat de Mun. Braşov, în temeiul contractului nr. x/19.01.2007, este situat în str. x, f.n., CF x, 26811, nr. x. Cf. extrasului CF din 13.02.2007, în cartea funciară figura ca proprietar al terenului menţionat în C.U. Statul Român, cu drept de expropriere cf. Leg. 187/1945.

Predarea terenului de Mun. Braşov către S.C. B. S.R.L. s-a făcut, cf. p.v. de predare-primire, la data de 19.06.2007.

La data de 16.10.2007, între reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitate de asociat prim, şi pârâtul Mun. Braşov, în calitate de asociat secund, s-a încheiat Actul adiţional nr. x la contractul de asociere în participaţiune nr. x/19.01.2007. Prin acest act adiţional, S.C. A. S.R.L. a înlocuit-o pe S.C. B. S.R.L. în contractul de asociaţiune în participaţiune nr. 3, înlocuire aprobată prin HCL nr. 684/27.08.2007.

Prin art. 3 a actului adiţional s-a stipulat că "raportul juridic dintre S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., decurgând din desocotirea acestora, va fi reglementat printr-un act separat, neafectând în nici un mod derularea contractului nr. x/2007".

Actul adiţional a fost semnat atât de Mun. Braşov şi S.C. A. S.R.L., cât şi de S.C. B. S.R.L..

La dosarul cauzei nu s-a depus un act de desocotire a S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., intitulat ca atare, însă S.C. A. S.R.L. recunoaşte că ştrandul Noua a fost realizat de S.C. B. S.R.L..

Între aceste două societăţi s-a încheiat, la data de 15.07.2007, deci anterior actului adiţional, un contract de cesiune prin care au convenit cesiunea tuturor drepturilor şi obligaţiilor izvorâte din contractul de asociere în participaţiune nr. x/19.01.2007, de la S.C. B. S.R.L. (cedent) la S.C. A. S.R.L. (cesionar), în condiţiile contractuale enumerate la punctele 2 şi 3. În esenţă, cedentul B. s-a obligat să realizeze investiţia "Amenajare ştrand Noua", cf. devizului general estimativ întocmit de S.C. C. S.R.L. (2.1), să finanţeze în întregime întreaga investiţie (toate cheltuielile aferente realizării investiţiei efectuate până la momentul încheierii actului de cesiune de către S.C. B. S.R.L. urmând a fi incluse în valoarea finală a investiţiei - pct. 2.2) şi să predea investiţia la finalizarea ei către S.C. A. S.R.L.. Preţul cesiunii a fost stabilit ca fiind egal cu valoarea contabilă a investiţiei, la care se adaugă o cotă de profit de 5% din valoarea contabilă a investiţiei (pct. 3.1). Ca şi termen de plată, s-a stabilit, prin pct. 3.2, un termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu al 2-lea an de la momentul cesionării, primul an fiind de graţie, fără obligaţii financiare din partea S.C. A. S.R.L..

Ulterior acestei cesiuni, la data de 01.05.2008, în temeiul contractului nr. x, S.C. B. S.R.L., în calitate de locator a închiriat către S.C. A. S.R.L., în calitate de locatar, D., pentru o durată de 12 luni, cu începere din 01.05.2008.

Din cererea înregistrată la Primăria Braşov sub nr. x/19.05.2008 rezultă finalizarea investiţiei şi convocarea Mun. Braşov pentru recepţia acesteia, având în vedere că inaugurarea urma să se facă la data de 15.06.2008.

Pentru edificarea ştrandului Noua, deşi acesta a fost finalizat şi a fost dat în funcţiune din anul 2008, nu a fost obţinută, nici până în prezent, A.C.

Cu privire la solicitarea S.C. B. S.R.L. de eliberare a AC, prin adresa nr. x/07.08.2007 emisă de Direcţia Patrimoniu din cadrul Primăriei Mun. Braşov s-a comunicat că aceasta va fi eliberată în maximum 60 de zile de la data cererii depuse. Ulterior, prin adresa nr. x/2007/VII s-a comunicat, către E. - Suc. Constanţa, faptul că documentaţia PAC se găseşte în lucru, urmând a fi emisă AC în cel mai scurt timp posibil, nemaiexistând alte piedici la data emiterii adresei, 05.11.2007.

Din adresa nr. x/2007/VIIA rezultă că terenul pe care se va realiza investiţia "Amenajare Parc Agrement Noua", identificat în CF x Braşov sub nr. top xb/2, nu a făcut obiectul legilor fondului funciar iar, în evidenţele de carte funciară, nu este notat nici un litigiu.

La data de 22.04.2008 a fost eliberată AC nr. 359 pentru branşament electric şi post trafo - pozat subteran.

În vol. I se regăsesc o serie de avize obţinute la solicitarea Primăriei Braşov sau a Direcţiei Patrimoniu, pentru S.C. B. S.R.L..

La datele de 18.06.2008, 27.06.2008 şi 03.10.2008, Primăria Mun. Braşov a emis Acordurile şi autorizaţiile pentru desfăşurarea exerciţiilor comerciale nr. 418, 429 şi, respectiv, 563, pentru S.C. B. S.R.L. şi S.C. A..

Din adresa nr. x/05.09.2008 rezultă că AC nu a fost emisă din cauză că terenul vizat a făcut obiectul notificării nr. x/05.05.2007, formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Cu privire la situaţia juridică a terenului pe care s-a edificat ştrandul Noua, instanţa a reţinut că, pentru acest teren, s-a recunoscut, în mod irevocabil, dreptul de proprietate, numiţilor F., G., H. şi I., prin sentinţa civilă nr. 160/S/01.06.2012, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, in dosarul nr. x/2008. Prin sentinţa menţionată s-a dispus, in temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea in natură a imobilelor înscrise în c.f. x Braşov, nr. top. x şi x, precum şi a celor provenite din dezmembrările efectuate, respectiv lotul x cu nr. cad. x, nr. top. x, în suprafaţă de 7392 mp, lotul x cu nr. cad. x, nr. top. x, în suprafaţă de 309 mp, ambele identificate prin documentaţia cadastrală nr. 255/2007 întocmită de experta J., a terenului lot x, nr. cad. x, nr. top. x, în suprafaţă de 3997 mp, identificat prin documentaţia cadastrală nr. 254/2007 întocmită de aceeaşi expertă şi a terenului înscris în c.f. x Braşov, nr. top. x, în suprafaţă de 21222 mp, identificat prin documentaţia cadastrală nr. 26/2007 întocmită de aceeaşi expertă.

Din acest motiv (al recunoaşterii irevocabile a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice menţionate) şi faţă de dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Leg. 10/2001, prin sentinţa civilă nr. 563/C/20.10.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Braşov a admis în parte cererea reclamanţilor F., G., H. şi I. (iniţial intervenienţi principali în prezenta cauză), a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune nr. x/19.01.2007 încheiat între Mun. Braşov şi S.C. B. S.R.L., a actului adiţional nr. x/16.10.2007 încheiat între S.C. A. S.R.L. şi Mun. Braşov şi a contractului de închiriere nr. x/23.03.2011 încheiat între S.C. A. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L. şi a respins restul pretenţiilor. Sentinţa a fost anulată de Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 1133/Ap/29.09.2015 care a admis apelurile declarate de paratul Municipiul Braşov şi de reclamanţii F., H., G. şi I., a luat act de renunţarea reclamanţilor F., H., G. şi I. la dreptul pretins ce face obiectul judecăţii în dosar nr. x/2014 al Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a respins cererea de chemare în judecată formulată, precizată şi completată de reclamanţii F., G., H. şi I., prin mandatar L., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Braşov, S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar M. IPURL, S.C. A. S.R.L., S.C. K. S.R.L., prin administrator judiciar S.C. N. SPRL.

Cererea principală a reclamantei S.C. A. S.R.L. este întemeiată pe răspunderea contractuală a pârâtului Mun. Braşov. Iniţial, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat şi rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 3/2007 şi a actului adiţional nr. x (petit 1), însă la această cerere a renunţat la judecată, instanţa luând act, cf. art. 246 C. proc. civ., prin încheierea din 16.11.2015, rămânând spre soluţionare petitele în pretenţii (petitele 2-4).

Răspunderea contractuală a pârâtului Mun. Braşov se întemeiază pe ideea că acesta şi-a încălcat obligaţia contractuală de a elibera AC. Prin nota de şedinţă depusă la data de 30.12.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. şi-a suplimentat argumentele de fapt ale cererii, susţinând că prejudiciul pretins a fost determinat ca urmare a imposibilităţii de exploatare, în perioada 2009-2015, a obiectivului D., conform scopului în care a fost realizat, din culpa pârâtului iar această imposibilitate a fost determinată de stoparea exploatării ca urmare a neeliberării AC. În perioada menţionată, se susţine că reclamanta a obţinut venituri exclusiv din activităţi conexe (închiriere terenuri de fotbal, bar, etc.) iar, în perioada 2011-2013, a obţinut venituri modeste din închirierea ştrandului către S.C. K. S.R.L. care, şi după expirarea contractului, a refuzat să părăsească. Pentru anul 2015 se susţine că Primăria a permis exploatarea parcului de către S.C. B. S.R.L., deşi a notificat-o să nu permită acest lucru nici societăţii K. S.R.L. şi nici B. S.R.L..

Pentru a fi în prezenţa răspunderii contractuale se consideră, în general, după modelul răspunderii de drept comun, adică al răspunderii delictuale, că este necesar să fie întrunite patru condiţii: fapta ilicită care constă în neexecutarea unei obligaţii contractuale; existenţa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului şi prejudiciu; culpa, greşeala sau vinovăţia debitorului.

Fapta ilicită ce se impută pârâtului Mun. Braşov constă în neemiterea A.C. şi în faptul că terenul aportat era notificat în temeiul Legii nr. 10/2001.

Cu privire la obţinerea A.C., instanţa a reţinut că dispoziţiile contractuale sunt extrem de clare şi ele impun asociatului prim, adică reclamantei S.C. A. S.R.L., prin art. 2.3 lit. b), enunţate anterior, să obţină această AC.

Chiar şi dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 50/1991 (invocate de reclamantă), atât în forma de la data încheierii contractului de asociere cât şi în formele sale ulterioare, permiteau reclamantei, în calitatea sa de titular al dreptului de construire a ştrandului Noua, conferit de contractul nr. x/2007, să solicite eliberarea AC, nefiind un atribut exclusiv al Mun. Braşov.

Astfel, conform art. 1 alin. (1), "executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare. Autorizaţia de construire sau de desfiinţare se emite la solicitarea deţinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desfiinţare, în condiţiile prezentei legi". Reclamanta intră în categoria "deţinător a altui act care conferă dreptul de construire".

Este adevărat că, prin art. 4.2, asociatul secund, pârâtul Mun. Braşov, s-a obligat să contribuie cu un aport social constând în terenul necesar realizării obiectului contractului, în suprafaţă totală de aproximativ 3,5 ha şi să obţină toate autorizaţiile, avizele şi acordurile necesare desfăşurării în condiţii de legalitate a activităţii ce face obiectul asocierii.

Cu toate acestea, instanţa a constatat că dispoziţiile art. 2.3 lit. b) şi cele ale art. 4.2 trebuie analizate coroborat şi, din interpretarea lor coroborată rezultă că Mun. Braşov s-a obligat la obţinerea tuturor autorizaţiilor, avizelor şi acordurilor, mai puţin a AC.

Chiar dacă Mun. Braşov este reprezentat de Primar, care are calitatea de emitent a autorizaţiei de construire cf. Legii nr. 50/1990, totuşi, Mun. Braşov nu este el emitent şi nu se putea obliga la emiterea unui act ce nu-i cădea în competenţe doar prin simplul fapt că este reprezentat de cel ce are astfel de competenţe.

De altfel, AC trebuia obţinută anterior demarării edificării ştrandului Noua, or, acest ştrand s-a edificat, s-a finalizat, s-a inaugurat şi funcţionează în fiecare sezon estival fără o astfel de AC. În măsura în care reclamanta nu a obţinut AC, aceasta avea deschise căi legale împotriva Primarului Mun. Braşov, ca autoritate ce emite acest act administrativ, cf. art. 4 alin. (1) lit. b) din Leg. 50/1990 sau, la expirarea termenului de 4 luni de la data semnării contractului, prevăzut de art. 2.3 lit. b), să) se prevaleze de intervenirea pactului comisoriu de grad IV prevăzut de art. 7.1 lit. h). Continuând să realizeze ştrandul Noua, în lipsa AC, reclamanta este în culpă, motiv pentru care a şi fost sancţionată contravenţional de Inspectoratul de Stat în Construcţii societatea care efectua lucrările (Sc O. S.R.L. Constanţa) şi s-a dispus oprirea de îndată a lucrărilor până la obţinerea AC, cf. adresei nr. x/24.10.2008 emise de ISC.

Neeliberarea AC nu a fost determinată doar de notificarea terenului în temeiul Legii nr. 10/2001, ci, aşa cum rezultă din adresa nr. x/26.08.2007, şi de lipsa din documentaţie a studiului geotehnic, a dovezii înscrierii proiectului, a planului de racorduri reţele, a proiectului de gaze, a avizului Comisiei de circulaţie. Lipseau, aşadar, şi alte piese necesare şi a căror complinire nu cădea în sarcina pârâtului.

Şi în măsura în care s-ar admite că obligaţia de obţinere a AC revine Mun. Braşov, această omisiune de emitere, acest refuz trebuie să fie de natură a fi produs prejudiciul pretins de reclamantă. Cu alte cuvinte, să existe o legătură de cauzalitate între fapta ilicită, reprezentată de încălcarea obligaţiei contractuale, şi prejudiciul supus analizei.

Reclamanta a susţinut că, urmare a neeliberării AC, a stopat exploatarea ştrandului, obţinând venituri exclusiv din activităţi conexe sau din închirierea ştrandului. Instanţa nu poate reţine o astfel de afirmaţie. Însăşi închirierea ştrandului către S.C. K. S.R.L. demonstrează faptul că ştrandul putea fi exploatat deoarece nicio societate comercială nu ar fi preluat un astfel de parc acvatic dacă nu era posibilă exploatarea.

Posibilitatea de exploatare este demonstrată şi de faptul că reclamanta a renunţat la petitul de reziliere a contractului de asociere în participaţiune nr. 3/2007. Aşadar, aceasta susţine, pe de o parte, că nu a obţinut profiturile scontate din contractul menţionat, dar, pe de altă parte, doreşte păstrarea contractului şi continuarea unei activităţi pe care o socoteşte neprofitabilă.

În acelaşi timp, instanţa a mai constatat că, prin nicio clauză contractuală, pârâtul Mun. Braşov nu s-a obligat la obţinerea unui profit, deşi este direct interesat de un astfel de profit, câtă vreme ar avea dreptul la 25% din beneficii, cf. art. 6.1.

De altfel, de esenţa asocierii încheiate în temeiul art. 251 Codul comercial este participarea părţilor atât la beneficii, cât şi la pierderi, fără însă a sancţiona una din părţi în ipoteza în care nu obţine aceste beneficii, în lipsa unei clauze exprese şi fără echivoc în acest sens.

S-a mai susţinut că fapta ilicită a pârâtului a constat în aceea că i-a pus reclamantei la dispoziţie un teren notificat în baza Legii nr. 10/2001. Nu există nicio dovadă din care să rezulte că, la data încheierii contractului de asociere nr. 3, respectiv la data de 19.01.2007, terenul era notificat într-un mod care să permită identificarea sa, câtă vreme, în cartea funciară, figura ca proprietar Statul Român. Notarea procesului civil intentat la Judecătoria Braşov s-a făcut la data de 11.04.2007 iar intabularea dreptului de proprietate a persoanelor fizice s-a făcut abia la data de 21.02.2013 deci la mult timp după încheierea contractului de asociere. În plus, notificarea a vizat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat in str. x, şi nu restituirea în natură. Restituirea în natură s-a dispus către primar în 10.04.2008, deci ulterior încheierii contractului, iar decizia civilă nr. 2141/R a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2008 prin care s-a tranşat, în mod irevocabil, dreptul persoanelor fizice, a fost pronunţată în 14.11.2012.

Este evident însă că litigiul care s-a purtat cu privire la teren nu a fost, el însuşi, de natură a produce prejudiciul pretins de reclamantă care, de altfel, în cursul anului 2008, a formulat cerere de intervenţie in dosarul nr. x/2008, dosar ce a fost conexat de Tribunalul Braşov, secţia I civilă la dosarul nr. x/2008, ceea ce înseamnă că a cunoscut faptul că terenul a fost revendicat de persoanele fizice în temeiul Legii nr. 10/2001. Şi anterior anului 2008, rezultă că aceste persoane fizice au notificat societatea din parcul acvatic să efectueze nici un fel de lucrări întrucât s-a solicitat anularea HCL 405/2006, 765/2006 şi 863/2006 prin care s-a aprobat contractul de asociere în participaţiune dintre Mun. Braşov şi B. S.R.L., în vederea realizării investiţiei "Amenajare Ştrand Noua" .

Litigiul purtat in temeiul Legii nr. 10/2001 nu a împiedicat reclamanta să edifice sau să exploateze ştrandul Noua.

Chiar admiţând că Mun. Braşov ar fi ştiut de notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, obligaţia sa, de aportare a terenului necesar realizării contractului de asociere, prevăzută de art. 4.2, a fost îndeplinită, dovadă fiind însăşi edificarea parcului, fără niciun impediment, pe acest teren. În plus, în cele din urmă, problema terenului a fost tranşată, în prezent aparţinând Mun. Braşov, în urma unei tranzacţii făcute cu persoanele fizice şi care a stins litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014

De asemenea, reclamanta a susţinut că i-ar fi cerut pârâtului să nu permită S.C. K. S.R.L. sau S.C. B. S.R.L. să desfăşoare activitate în parcul acvatic. Prin nicio clauză contractuală pârâtul nu şi-a asumat obligaţia de a se ocupa de problema exploatării parcului. În măsura în care alte persoane juridice au exploatat parcul acvatic, reclamanta putea recurge la căile oferite de dispoziţiile legale pentru a reintra în posesia parcului după expirarea contractului cu S.C. K. S.R.L. sau dacă S.C. B. S.R.L. ar fi desfăşurat activitatea în parcul acvatic. Prin emiterea unor autorizaţii de funcţionare, pârâtul nu a încălcat obligaţiile contractului nr. x/2007, care să deschidă reclamantei calea prezentei acţiuni în răspundere contractuală.

Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata c/val. investiţiei reprezentate de "amenajare ştrand Noua" (petit 2), obligarea pârâtului la plata sumei estimate provizoriu la 25.000 RON cu titlu de daune-interese reprezentând dobânzi, penalităţi ca urmare a neexecutării de către pârât a obligaţiilor contractuale (petit 3) şi obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 RON profit nerealizat, estimate provizoriu (petit 4).

Prin nota de şedinţă depusă la data de 30.12.2015 reclamanta solicită c/val. profitului nerealizat în cuantum de 11.688.425 RON, aferent perioadei 2009-2015 sau, în subsidiar, suma de 5.600.000 RON, aşadar şi-a majorat câtimea obiectului petitului 4.

Prin nota menţionată, reclamanta nu mai face vorbire despre pretenţiile aferente petitelor 2 şi 3. De altfel, din probele administrate, respectiv expertiza contabilă şi din susţinerile reclamantei, rezultă că aceasta nu a realizat investiţia "Amenajare ştrand Noua", a cărei c/val. este pretinsă prin capătul 2 al cererii, ci intervenienta S.C. B. S.R.L.. Din acest motiv, acest capăt de cerere va fi respins, ca nefondat.

În privinţa dobânzilor şi penalităţilor, de asemenea, din expertiza contabilă rezultă că cea care a împrumutat o sumă de bani de la E. - Sucursala Constanţa este S.C. B. S.R.L., neexistând dovezi că reclamanta S.C. A. S.R.L. a achitat dobânzile sau penalităţile pretinse prin capătul 3 al cererii, motiv pentru care şi aceste pretenţii sunt nefondate şi vor fi respinse.

Pentru argumentele prezentate anterior, apreciindu-se că nu sunt întrunite, în mod cumulativ, condiţiile răspunderii civile contractuale, au fost respinse şi pretenţiile aferente petitului 4, constând în profit nerealizat.

Având în vedere că, prin încheierea din 12.12.2011, au fost admise excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.C. B. S.R.L. şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primarul Mun. Braşov şi Consiliul Local Braşov, cererea principală a reclamantei S.C. B. S.R.L. a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Mun. Braşov şi Consiliul Local Braşov a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., a fost obligată pârâta S.C. A. S.R.L. să achite pârâtului Mun. Braşov cheltuielile de judecată avansate in cauză, constând în onorariu de avocat.

Văzând că reclamanta S.C. A. S.R.L. este în culpă procesuală, a fost respinsă cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru, onorariu de avocat şi onorariu de expert.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta S.C. B. S.R.L., instanţa a reţinut următoarele:

Instanţa a invocat, din oficiu, la termenul de judecată din data de 09.05.2016, excepţia lipsei de interes în promovarea cererii de intervenţie, faţă de argumentele de fapt invocate prin această cerere. De asemenea, reclamanta S.C. A. S.R.L. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Mun. Braşov.

Deliberând asupra excepţiilor, instanţa a reţinut că:

Cererea de intervenţie principală a societăţii B. S.R.L. a fost promovată pe fondul formulării, de către F., G., H. şi I., a cererii de intervenţie principale, în temeiul art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin care aceştia au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere nr. x/2007, a actului adiţional nr. x şi a contractului de închiriere încheiat cu S.C. K. S.R.L..

Cererea de intervenţie a S.C. B. S.R.L. este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a pârâtului Mun. Braşov, cf. art. 998-999 C. civ., fapta ilicită a acestuia constând în punerea la dispoziţie a unui teren, în baza contractului de asociere, care era notificat în temeiul Legii nr. 10/2001 şi în încheierea unui contract sancţionat cu nulitatea absolută de art. 21 alin. (5).

Intervenienta a arătat că, "în ipoteza în care contractul de asociere în participare este nul, consecinţa este că lucrările făcute pe terenul notificatorilor îşi pierd suportul legal (ele aparţin proprietarilor terenului). În aceste condiţii, S.C. B. S.R.L. se vede în situaţia de a înregistra o pagubă egală cu totalul investiţiei realizate (lucrări puse în operă, manoperă, profit nerealizat, dobânzi bancare, etc.). Această pagubă este determinată de fapta ilicită a Mun. Braşov care a adus în asociere un teren care se află indisponibilizat prin faptul notificării amintite. Mun. Braşov a acţionat cu intenţie, ştiind că terenul pe care l-a aportat nu poate fi obiect al vreunui contract de asociere în participare".

Practic, intervenienta invocă două ipoteze: cea a constatării nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune şi a actului adiţional în temeiul Legii nr. 10/2001 şi cea a aportării unui teren indisponibilizat, faţă de împrejurarea că foştii proprietari au formulat notificări în temeiul Legii nr. 10/2001.

În privinţa primei ipoteze, instanţa a reţinut că nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă de constatare a nulităţii absolute a contractului de asociere şi a actului adiţional. Din această perspectivă, intervenienta nu justifică un interes actual. Chiar dacă S.C. B. S.R.L. a promovat o cerere de constatare a nulităţii absolute a contractului nr. x/2007 şi a actului adiţional nr. x/2007, ce face obiectul dosarului nr. x/2016, această cerere nu este de natură să justifice, în prezenta cauză, un interes actual, câtă vreme cererea menţionată nu a fost soluţionată. De altfel, la data formulării cererii de intervenţie, S.C. B. S.R.L. a avut în vedere iminenţa constatării nulităţii absolute la solicitarea numiţilor F., G., H. şi I., aşadar o altă situaţie de fapt. Însă, persoanele fizice enumerate au renunţat la însuşi dreptul pretins în cererea lor, aşa încât, ulterior, atât prin cererea de intervenţie formulată de P. în prezenta cauză, cât şi prin cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2016, S.C. B. S.R.L. încearcă să-şi justifice interesul din prezenta cerere de intervenţie şi cauza acesteia.

În privinţa celei de-a doua ipoteze, instanţa a constatat că interesul reclamantei există şi îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege, fiind actual, legitim, personal.

Având în vedere aceste argumente, instanţa a respins excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu.

Şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Mun. Braşov a fost respinsă ca nefondată având în vedere obiectul cererii de intervenţie. De altfel, în motivarea excepţiei, reclamanta A. arată că intervenienta "nu are nici un drept la despăgubire împotriva Mun. Braşov", aspect care a fost analizat pe fondul cererii de intervenţie instanţa constatând că aceasta este nefondată.

Ca element al răspunderii civile delictuale, fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.

Fapta ilicită ce se impută pârâtului este reprezentată de aportarea unui teren notificat în temeiul Legii nr. 10/2001.

Instanţa nu a reluat argumentele reţinute în cererea principală cu privire la situaţia juridică a terenului, la atitudinea subiectivă a Mun. Braşov (dacă ştia sau nu despre notificare) şi la legătura de cauzalitate, argumente care rămân valabile şi în cererea de intervenţie, însă a observat că, practic, fapta ilicită invocată de intervenientă reprezintă o încălcare a unei obligaţii contractuale asumate de pârât prin contractul de asociere în participaţiune nr. 3/2007, iar o astfel de încălcare nu poate fi invocată în cadrul răspunderii civile delictuale. Cele două tipuri de răspundere, contractuală şi delictuală se exclud reciproc, neputându-se invoca în acelaşi timp.

De asemenea, instanţa a reţinut că, prin art. 3 a actului adiţional încheiat de Mun. Braşov, S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., s-a stabilit că raportul juridic dintre cele două societăţi, decurgând din desocotirea acestora, va fi reglementat printr-un act juridic separat.

Contractul de cesiune încheiat între aceleaşi societăţi este de asemenea relevant. Din acest contract rezultă că intervenienta a transmis reclamantei toate drepturile şi obligaţiile izvorâte din contractul nr. x/2007, s-a obligat să realizeze şi să finanţeze în întregime întreaga investiţie "amenajare ştrand Noua", contra unui preţ egal cu valoarea contabilă a investiţiei, la care se adaugă o cotă de profit de 5% din valoarea contabilă a investiţiei (pct. 3.1), preţ ce urma să se plătească într-un termen de 5 ani, în tranşe anulare egale, începând cu al 2-lea an de la momentul cesiunii.

Contractul de cesiune menţionat, încheiat la data de 15.07.2007 tranşează modalitatea de desocotire a părţilor (reclamanta şi intervenienta) cu privire la investiţia "amenajare ştrand Noua" iar intervenienta nu se poate îndestula pretinzând, pe calea răspunderii civile delictuale sau contractuale, despăgubiri de la Mun. Braşov.

Raportat la considerentele expuse, instanţa a respins, ca nefondată, cererea de intervenţie formulată de S.C. B. S.R.L..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, şi intervenienta S.C. B. S.R.L. şi reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 457/AP din 13 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, au fost respinse apelurile formulate de către apelantele S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar M. IPURL, şi S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 455/C/30 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2011, pe care o păstrează.

La termenul de judecată din 17 octombrie 2016 Curtea a pus în discuţia părţilor stabilirea cadrului procesual, respectiv a părţilor în litigiu, având în vedere, pe de o parte admiterea de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primarul Municipiului Braşov şi a Consiliului Local Braşov şi pe de altă parte, faptul că prin motivele de apel nu se critică această soluţie.

Ţinând seama de concluziile părţilor şi de principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil, Curtea a constatat că intimaţii pârâţi Primarul Municipiului Braşov şi Consiliul Local al Municipiului Braşov nu au calitate procesuală în apel, astfel că a dispus rectificarea citativului.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor art. 295 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar a constatat că apelul promovat împotriva sentinţei civile nr. 455/C/30 mai 2016 a Tribunalului Braşov este nefondat.

Curtea a constatat că prin motivele de apel invocate apelanta S.C. B. S.R.L. critică pe de o parte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, iar pe de altă parte modalitatea în care a fost soluţionată cererea de intervenţie principală, susţinând în esenţă că aceasta nu a fost analizată pe fond, iar în situaţia în care s-ar reţine că s-a pronunţat pe fondul cererii aceasta a fost în mod eronat respinsă.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei S.C. B. S.R.L., Curtea a constatat că aceasta a fost în mod corect admisă.

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Braşov, Primarul Municipiului Braşov şi Consiliul Local al Municipiului Braşov: rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. x/19.01.2007 şi a actului adiţional nr. x/16.10.2007; obligarea pârâţilor la plata sumei de 7.675.000 RON reprezentând mijloace fixe plus obiective de inventar, materiale şi servicii reprezentând c/val. investiţiei reprezentate de "Amenajare ştrand Noua", realizată în cf. cu contractul de asociere în participaţiune nr. x/19.01.2007 şi actul adiţional nr. x/16.10.2007, sumă stabilită provizoriu, urmând a fi stabilită în mod efectiv în urma expertizei care se va efectua în cauză;obligarea pârâţilor la plata sumei de 25.000 RON cu titlu de daune-interese reprezentând dobânzi, penalităţi, etc., c/val. prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării de Mun. Braşov a obligaţiilor contractuale, sumă stabilită provizoriu, urmând a fi stabilită în mod efectiv prin expertiză; obligarea pârâţilor la plata sumei de 300.000 RON, profit nerealizat, potrivit studiului de fezabilitate întocmit de S.C. Q. S.R.L. din Braşov, în baza căruia s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. x/19.01.2007, sumă stabilită provizoriu, urmând a fi stabilită în mod efectiv prin expertiză; cu cheltuieli de judecată.

Iniţial între apelanta S.C. B. S.R.L. şi intimatul Municipiul Braşov s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. x/19.01.2007.

Prin actul adiţional nr. x/16.10.2007 părţile au convenit înlocuirea asociatului S.C. B. S.R.L. cu S.C. A. S.R.L.. În art. 2 al acestui act s-a prevăzut faptul că toate celelalte clauze ale contractului iniţial rămân neschimbate şi se răsfrâng şi asupra prezentului act adiţional, iar în art. 3 s-a menţionat că raportul juridic dintre S.C. B. şi S.C. A. S.R.L. decurgând din desocotirea acestora va fi reglementat printr-un act separat, neafectând în nici un mod derularea contractului nr. x/2007.

În aceste împrejurări, în care părţile au hotărât de comun acord înlocuirea asociatului S.C. B. S.R.L. cu S.C. A. S.R.L., încheind în acest sens iniţial contractul de cesiune din data de 15.07.2007 şi apoi actul adiţional nr. x/16.10.2007, Curtea a constatat că în mod corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a S.C. B. S.R.L., susţinerile acestuia potrivit cărora contractul de cesiune încheiat la data de 15.07.2007 cu S.C. A. S.R.L. nu a operat, fiind neîntemeiate.

Critica apelantei S.C. B. S.R.L. referitoare faptul că instanţa de fond nu a analizat cererea de intervenţie principală întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a fost găsită nefondată.

Îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale a fost analizată de instanţa de fond prin prisma aspectelor invocate, respectiv a constatării nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune şi a actului adiţional în temeiul Legii nr. 10/2001 şi a aportării unui teren indisponibilizat, ce a făcut obiectul unei notificări formulate de foştii proprietari în baza Legii nr. 10/2001.

Primul motiv invocat, cel al constatării nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune şi a actului adiţional în temeiul Legii nr. 10/2001, nu a fost îndeplinit în cauză, nefiind pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care să se constate nulitatea acestora.

În ceea ce priveşte al doilea motiv invocat, referitor la aportarea unui teren indisponibilizat se impune a fi analizat prin prisma aceloraşi considerente ca cele care vizează fondul cererii principale.

Chiar dacă apelanta S.C. B. S.R.L. a invocat în susţinerea cererii de intervenţie principală îndeplinirea condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale a intimatului Municipiul Braşov, în mod corect instanţa de fond a reţinut că fapta ilicită ce se impută acestuia este aportarea unui teren indisponibilizat ca urmare a unei notificări formulate de foştii proprietari, ce reprezintă o încălcare a unei obligaţii contractuale a intimatului.

În aceste împrejurări analiza temeiniciei cererii principale se impune pentru aceleaşi raţionamente, şi cererii de intervenţie principală, astfel că în speţă nu se poate reţine că cererea de intervenţie nu a fost soluţionată pe fond, reluarea argumentelor fiind de prisos.

În ceea ce priveşte motivele de apel formulate de cele două apelante cu privire la respingerea pe fond a cererii principale şi a cererii de intervenţie, Curtea a constatat că, în esenţă, acestea vizează aceeaşi conduită a intimatului, care, în opinia acestora, a aportat un teren indisponibilizat.

Susţinerile apelantelor potrivit cărora intimatul nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală asumată, fapt ce le-a cauzat un prejudiciu a cărui recuperare au solicitat-o, sunt neîntemeiate.

În mod corect instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile contractuale: existenţa unei fapte ilicite, care constă în nerespectarea unei obligaţii contractuale, existenţa unui prejudiciu în patrimoniul cocontractantului, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia celui care săvârşeşte fapta ilicită.

În ceea ce priveşte fapta ilicită s-a susţinut pe de o parte de către apelante că intimatul nu a obţinut autorizaţia de construire, iar pe de altă parte că a aportat un teren care era notificat în temeiul Legii nr. 10/2001.

În ceea ce priveşte prima ipoteză, Curtea a constatat că intimatul Municipiul Braşov nu şi-a asumat obligaţia de a obţine autorizaţia de construire, ci potrivit art. 4.2 din contract doar obligaţia de a obţine autorizaţiile, avizele şi acordurile necesare desfăşurării în condiţii de legalitate a activităţii ce decurge din obiectul asocierii.

Astfel, la art. 2.3 lit. b) din contractul de asociere în participaţiune nr. x/19.01.2007 părţile au convenit:

"Asociatul prim este obligat să obţină autorizaţia de construire în termen de 4 luni de la data semnării contractului şi să realizeze investiţia în maxim 18 luni de la data obţinerii autorizaţiei de construire".

Interpretarea coroborată a acestor clauze contractuale conduce la concluzia la care a ajuns şi instanţa de fond, în sensul că intimatul Municipiul Braşov avea obligaţia de a obţine autorizaţiile, avizele şi acordurile necesare desfăşurării în condiţii de legalitate a activităţii ce decurge din obiectul asocierii, mai puţin autorizaţia de construire, care trebuia obţinută de asociatul prim.

De altfel, intimatul nu putea emite autorizaţia de construire, aceasta intrând în atribuţiile legale ale Primarului Municipiului Braşov. Faptul că intimatul Municipiul Braşov a fost reprezentat la încheierea contractului de asociere în participaţiune de Primarul Municipiului Braşov nu poate conduce la concluzia că acest contractant şi-a asumat obligaţia de a emite un act care intră în competenţa altei persoane.

În ceea ce priveşte aportarea unui teren indisponibilizat ca urmare a notificării formulate de foştii proprietari în temeiul Legii nr. 10/2001, Curtea a constatat că, în fapt, acest aspect nu a fost de natură a constitui un impediment în derularea investiţiei, finalizarea acesteia şi exploatarea obiectivului - ştrandul Noua.

Faptul că acel teren a făcut obiectul unei notificări formulate de foştii proprietari în temeiul Legii nr. 10/2001 a constituit unul din motivele pentru care nu s-a emis autorizaţia de construire, dar aşa cum rezultă din probele depuse la dosar această situaţie nu a afectat realizarea şi exploatarea investiţiei.

Susţinerile apelantei S.C. B. S.R.L. potrivit cărora refuzul eliberării autorizaţiei de construire a determinat realizarea parţială a investiţiei, doar pentru suma de 1.500.000 euro şi nu pentru suma estimată iniţial, de 4.000.000 euro, nu pot constitui un argument pentru a aprecia existenţa unei legături de cauzalitate între lipsa autorizaţiei şi prejudiciul pretins. În această împrejurare apelanta avea posibilitatea de a sista orice demers până la clarificarea situaţiei juridice a terenului aportat de intimatul Municipiul Braşov. Opţiunea sa de a continua realizarea investiţiei în cuantumul menţionat reprezintă asumarea unui risc specific contractelor cu profesionişti.

În concluzie, Curtea a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că în speţă aspectele invocate nu pot fi calificate drept o faptă ilicită a intimatului.

Un argument în plus îl constituie faptul că în prezent situaţia juridică a terenului a fost lămurită în mod definitiv, prin încheierea unei tranzacţii între intimatul Municipiul Braşov şi foştii proprietari ai terenului.

Referitor la existenţa prejudiciului, Curtea a constatat că nici această condiţie nu a fost dovedită în cauză, având în vedere că după finalizarea investiţiei, în anul 2008, ştrandul a fost folosit. Faptul că nu au fost obţinute profiturile scontate nu constituie un argument pentru a aprecia că apelantele au suferit un prejudiciu. Susţinerea apelantei potrivit căreia în lipsa autorizaţiei de construire nu a putut exploata ştrandul, obţinând venituri doar din închirierea spaţiilor conexe, este neîntemeiată, aceste spaţii făcând parte din întregul ansamblu. Or, în acest context rezultă că obiectivul a fost exploatat în maniera în care a apreciat apelanta.

Mai mult, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, apelanta a renunţat la petitul de reziliere a contractului de asociere în participaţiune şi a actului adiţional, fapt ce conduce la concluzia că aceasta doreşte derularea în continuare a contractului, ori dacă exploatarea investiţiei este neprofitabilă aceasta opţiune este greu de înţeles, în termenii în care se derulează activităţile comerciale.

În aceste împrejurări, Curtea a constatat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile contractuale, respectiv delictuale a intimatului Municipiul Braşov, soluţia instanţei de fond asupra cererii principale şi a cererii de intervenţie fiind legală.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi recurenta-intervenientă S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar M. IPURL.

Recursul recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L

Recurenta reclamantă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5,7,8 şi 9 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se arată că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. deoarece odată cu decizia atacată nu i s-a comunicat şi încheierea de şedinţă de la termenul când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei aceasta făcând parte intergrantă din hotărâre.

Printr-o altă critică se arată că apelanta intervenientă B. S.R.L. a depus la dosar o cerere de suspendare a soluţionării cauzei şi a solicitat amânarea cauzei pentru discutarea acestei cereri întrucât ambele apelante nu erau prezente. Cu toate acestea, încălcând principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, instanţa de apel nu a comunicat cererea de suspendare şi nu a acordat un termen în vederea discutării acesteia, cerere despre care, susţine recurenta, nu avea cunoştinţă, fiind încălcate şi dispoziţiile exprese ale art. 85 şi 86 C. proc. civ.

Mai arată recurenta că în decizia recurată nu se face vorbire despre cererea de suspendare şi nici despre soluţia dată acestei cereri iar, în lipsa încheierii de şedinţă de la ultimul termen de judecată, părţile nu îşi pot formula apărările corespunzătoare iar instanţa de control judiciar nu poate verifica legalitatea măsurilor luate în legătură cu această cerere incidentă.

Recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 268 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. deoarece a revenit asupra unor probe încuviinţate, fără motivare şi fără ca probele respective să fi devenit neconcludente sau inutile. Astfel, după ce instanţa a dispus ca intimatul pârât să depună la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, cu toate că acesta nu a depus şi documentaţia completă din dosarul de autorizare şi corespondenţa, instanţa nu i-a mai dispus amânarea cauzei pentru a i se permite recurentei depunerea acestora. Dimpotrivă instanţa a reţinut că nu se impune ca intimatul să mai depună vreun document şi nici nu s-a pronunţat asupra cererii de suplimentare a probatoriului ci a acordat cuvântul pe fond ceea ce echivalează cu o revenire nemotivată asupra probatoriului deja încuviinţat. Arată recurenta că vătămarea este evidentă în condiţiile în care instanţa s-a pronunţat asupra fondului în lipsa unor probe deja considerate utile şi pertinente.

Din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ. recurenta susţine că instanţa de apel a ignorat cea mai mare parte a argumentelor invocate prin motivele de apel şi a nesocotit documente esenţiale aflate la dosar pronunţând o hotărâre netemeinică şi nelegală.

Se arată că motivarea soluţiei de respingere a apelului A. este sumară necuprinzând justificarea înlăturării tuturor motivelor de apel. În plus ambele apeluri sunt analizate la comun instanţa neprezentând argumente separate raportat la motivele invocate de fiecare parte. Această modalitate de motivare echivalează cu lipsa unei motivări în fapt şi în drept a soluţiei cu atât mai mult cu cât obiectul cererilor şi temeiul juridic al fiecărei apelanta diferă substanţial.

Arată recurenta că nu a susţinut că autorizaţia de construire trebuia emisă de pârât, partenerul său contractual, cu toate acestea instanţa de apel motivează lipsa culpei pârâtului tocmai pe acest considerent, străin de pricină. Obligaţia de aportare a terenului apt de a face obiectul unui contract de asociere este expres menţionată în contractul de asociere. Susţine recurenta că, indiferent cine ar fi emitentul autorizaţiei de construire, aceasta nu putea fi emisă din cauza situaţiei juridice a terenului aportat de pârât, ceea ce echivalează cu nerespectarea obligaţiilor contractuale.

Instanţa a menţinut concluzia greşită a instanţei de fond că pârâtul nu avea obligaţia să obţină autorizaţia de construcţie şi a ignorat faptul că, o perioadă de timp din octombrie 2014 şi până la semnarea tranzacţiei cu foştii proprietari, în septembrie 2015 contractul de asociere a fost constatat nul absolut întrucât pârâtul nu putea aporta un bun care nu îi aparţine. Este inexplicabil, susţine recurenta, cum de instanţa de apel nu a reţinut culpa pârâtului în îndeplinirea obligaţiilor contractuale.

În motivarea sumară a deciziei, instanţa de apel a reţinut în mod confuz situaţia de fapt, a prezentat argumente contradictorii şi a aplicat în mod eronat legea la situaţia de fapt reţinută. Astfel instanţa de apel a reţinut că existenţa notificării formulate de foştii proprietari a fost motivul pentru care nu s-a emis autorizaţia de construire dar a apreciat că aceasta situaţie nu a afectat realizarea şi exploatarea investiţiei.

Instanţa de apel a ignorat şi argumentele referitoare la necesitatea îndeplinirii de către A. a obligaţiilor sale contractuale, în întreaga decizie neexistând niciun motiv de înlăturare a apărărilor recurentei cu privire la construirea fără autorizare.

Instanţa de apel a dat o interpretare cu totul eronată unui act de dispoziţie al reclamantei A.. Astfel, faptul că s-a renunţat la rezilierea contractului în anul 2015 după ce pârâtul a devenit proprietar al terenului, nu este de natură să înlăture prejudiciul suferit pe perioada anterioară, respectiv beneficiul nerealizat.

Prin decizia atacată sunt încălcate regulile răspunderii civile contractuale care impun repararea integrală a prejudiciului instanţa reţinând greşit că închirierea spaţiilor conexe investiţiei înseamnă exploatarea acesteia.

Recursul recurentei-interveniente S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar M. IPURL

Recurenta susţine că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa de apel neprocedând la o examinare efectivă a criticilor invocate ci s-a limitat la a reţine ca fiind corecte constatările instanţei de fond.

Printr-o altă critică se arată că prin hotărârea dată s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. deoarece nu a fost pusă în dezbaterea părţilor cererea de suspendare formulată de recurenta intervenientă instanţa nepronunţându-se asupra acestei cererii iar încheierea din 20.02.2017 nu i-a fost comunicată.

Recurenta susţine că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii întrucât cauza nu a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a cauzei aflate pe rolul Tribunalului Constanţa.

Se mai arată că hotărârea recurată este lipsită de temei legal deoarece contrar susţinerilor instanţei, intimatul pârât nu şi-a îndeplinit obligaţia de a aporta un teren apt să primească autorizaţie de construcţie. Cu toate că pârâtul avea cunoştinţă de existenţa notificării formulată de foştii proprietari ai terenului, a omis să o informeze şi pe recurentă permiţându-i acesteia să înceapă lucrările în lipsa autorizaţiei de construcţie.

Arată recurenta că prejudiciul înregistrat a constat în imposibilitatea finalizării investiţiei şi exploatării sale în condiţiile stabilite iniţial sens în care se consideră îndreptăţită la recuperarea cheltuielilor efectuate pentru realizarea parţială a investiţiei.

Recurenta critică exonerarea de răspundere a pârâtului de orice culpă cu privire la emiterea autorizaţiei de construire, aceasta susţinând că deşi a depus toată documentaţia solicitată şi i s-a dat de înţeles că va fi emisă autorizaţia, ulterior aceasta nu a fost emisă pe motivul existenţei notificării cu privire la imobilul aportat în asociere.

Recurenta-intervenientă a declarat recurs şi împotriva încheierii din 20.02.2017 susţinând că aceasta nu i-a fost comunicată odată cu decizia ci ulterior, la cerere. Pe fond susţine că prin această încheiere instanţa de apel a respins cererea de suspendare a judecăţii întemeiată pe art. 244 alin. (1) C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Constanţa iar recurenta critică faptul că hotărârea de respingere a cererii de suspendare nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază. Printr-o altă critică se arată că hotărârea este pronunţată cu încălcarea legii, respectiv a prevederilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ. deoarece instanţa a reţinut că soluţionarea cauzei nu depinde de soluţionarea dosarului susmenţionat. În acest sens se arată că soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Constanţa asupra calităţii procesuale active din prezenta cauză va beneficia de puterea lucrului judecat şi prin urmare, soluţionarea prezentei cauze în ceea ce priveşte cadrul procesual activ, depinde de soluţionarea ce se va da în dosarul Tribunalului Constanţa. Recurenta reia şi critica circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. din perspectiva omisiunii instanţei de apel de a se pronunţa asupra probatoriilor solicitate în susţinerea apelului.

Înalta Curte, analizând cererile de recurs prin prisma criticilor formulate constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce succed.

Având în vedere că ambele recursuri vizează în esenţă aceleaşi critici, acestea vor fi analizate împreună.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. ambele recurente au arătat că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. deoarece odată cu decizia atacată nu li s-a comunicat şi încheierea de şedinţă de la termenul când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei din 20.02.2017, aceasta făcând parte integrantă din hotărâre.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Conform art. 175 C. proc. civ. actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, textul de lege instituind o nulitate condiţionată.

Cum în cauză, încheierea de amânare a pronunţării există la dosar, omisiunea de a comunica odată cu decizia şi încheierea de amânare a pronunţării nu atrage nulitatea hotărârii de vreme ce respectiva încheiere există şi se află la dosar. Partea căreia nu i-a fost comunicată încheierea de dezbaterii este oricând în termen de a formula critici cu privire la aceasta, necomunicarea încheierii de amânare a pronunţării neproducându-i o vătămare care poate fi înlăturată doar prin anularea actului, prin urmare critica este nefondată.

Printr-o altă critică se arată că apelanta intervenientă B. S.R.L. a depus la dosar o cerere de suspendare a soluţionării cauzei şi a solicitat amânarea cauzei pentru discutarea acestei cereri întrucât ambele apelante nu erau prezente, însă instanţa, încălcând principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, nu a comunicat cererea de suspendare şi nu a acordat un termen în vederea discutării acesteia, fiind încălcate şi dispoziţiile exprese ale art. 85 şi 86 C. proc. civ.

Conform art. 86 C. proc. civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

În cauză, procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită, părţile fiind legal citate pentru termenul când s-a luat în discuţie cererea de suspendare, respectiv 20 februarie 2017, instanţa de apel reţinând că o astfel de cerere putea fi formulată încă de la primul termen de judecată deoarece dosarul la care s-a făcut referire în cererea de suspendare era înregistrat pe rolul instanţelor.

Faptul că apelantele nu au fost prezente la termen, în condiţiile în care procedura a fost legal îndeplinită nu poate atrage incidenţa motivului de nelegalitate invocat respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5.

Nu este fondată nici critica prin care se arată că în decizia recurată nu se face vorbire despre cererea de suspendare şi nici despre soluţia dată acestei cereri iar în lipsa încheierii de şedinţă de la ultimul termen de judecată, instanţa de control judiciar nu poate verifica legalitatea măsurilor luate în legătură cu această cerere incidentă.

Înalta Curte, reţine că instanţa de apel s-a pronunţat asupra cererii de suspendare prin încheierea de amânare a pronunţării de la 20 februarie 2017, care face parte integrantă din decizia atacată aceasta aflându-se la dosar.

Recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 268 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. deoarece a revenit asupra unor probe încuviinţate, fără motivare şi fără ca probele respective să fi devenit neconcludente sau inutile.

Critica nu este fondată. Prin încheierea de şedinţă din 20.02.2017 instanţa de apel a respins cererea de amânare formulată de apelanta S.C. A. S.R.L. pentru depunerea în totalitate a înscrisurilor a încuviinţate anterior, reţinându-se că acestea au fost depuse iar reprezentantul intimatului Municipiul Braşov a arătat că nu mai există alte înscrisuri. Aşadar instanţa nu a revenit asupra unor probe încuviinţate ci a reţinut situaţia de fapt că acestea nu există, motiv pentru care, amânarea cauzei pentru a i se permite recurentei depunerea înscrisurilor, nu s-a mai impus.

Potrivit principiului disponibilităţii părţile sunt cele care trebuie să depună diligenţele necesare în vederea dovedirii pretenţiilor, prin urmare, dacă acestea, în termenul acordat de instanţă, nu depun la dosar înscrisurile deţinute, nu se poate susţine că instanţa s-a pronunţat asupra fondului în lipsa unor probe deja considerate utile şi pertinente, atâta timp cât aceste probe nu au fost depuse din culpa părţilor.

Din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ. s-a susţinut că instanţa de apel a ignorat cea mai mare parte a argumentelor invocate prin motivele de apel şi a nesocotit documente esenţiale aflate la dosar pronunţând o hotărâre netemeinică şi nelegală. Se mai susţine că ambele apeluri au fost analizate la comun, instanţa neprezentând argumente separate raportat la motivele invocate de fiecare parte.

Nici această critică nu este fondată. Din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa s-a pronunţat asupra motivelor de apel, obligaţia de motivare a unei hotărâri trebuind înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte ci o expunere a argumentelor fundamentale, care prin conţinutul lor sunt susceptibile să influenţeze soluţia.

De asemenea, analiza la comun a motivelor de apel atunci când acestea sunt similare, nu reprezintă o nemotivare a hotărârii ci o mai bună structurare a conţinutul acesteia şi o evitare a repetării considerentelor.

Contrar susţinerilor recurentei conform art. 4.2 din contract intimatul Municipiul Braşov nu şi-a asumat obligaţia de a obţine autorizaţia de construire ci pe aceea de a obţine autorizaţiile, avizele şi acordurile necesare desfăşurării în condiţii de legalitate a activităţii ce decurge din obiectul asocierii.

Dimpotrivă din art. 2.3 lit. b) din contractul de asociere în participaţiune nr. x/19.01.2007 rezultă că părţile au convenit că asociatul prim, respectiv înseşi recurenta S.C. B. S.R.L., este obligată să obţină autorizaţia de construire în termen de 4 luni de la data semnării contractului şi să realizeze investiţia în maxim 18 luni de la data obţinerii autorizaţiei de construire.

Aşadar, fapta ilicită imputată intimatului Municipiul Braşov, în sensul că acesta nu a emis autorizaţia de construire, nu există, atâta timp cât nu a fost asumată contractual de acesta.

În mod corect a reţinut instanţa de apel că existenţa notificării formulate de foştii proprietari nu a afectat realizarea contractului şi edificarea construcţiei, chiar în condiţiile în care autorizaţia de construire nu a fost emisă, acesta constituind argumentul inexistenţei faptei ilicite a intimatului şi în consecinţă a neîndeplinirii condiţiilor răspunderii civile contractuale.

Contrar susţinerilor recurentei instanţa nu a considerat argument hotărâtor pentru motivarea inexistenţei prejudiciului faptul că s-a renunţat la rezilierea contractului în anul 2015 ci, astfel cum s-a arătat, inexistenţa culpei intimatului Municipiul Braşov în ceea ce priveşte obligaţia de obţinere a autorizaţiei de construire.

Nu este fondată susţinerea că prin decizia atacată sunt încălcate regulile răspunderii civile contractuale care impun repararea integrală a prejudiciului instanţa de apel reţinând greşit că închirierea spaţiilor conexe investiţiei înseamnă exploatarea acesteia.

Înalta Curte, reţine că între neobţinerea profitului preconizat de recurentă şi lipsa autorizaţiei de construire nu s-a dovedit o legătură de cauzalitate. Recurenta a început realizarea construcţiei fără obţinerea în prealabil a autorizaţiei de construire, prin urmare şi-a asumat riscul construirii în aceste condiţii care nu pot fi considerate ca generatoare de prejudiciu din acest motiv.

Cum recurenta consideră că prejudiciul este produs de neîndeplinirea obligaţiei de a aporta un teren apt să primească autorizaţie de construcţie, aceasta trebuia să dovedească îndeplinirea condiţiei legăturii de cauzalitate directă pentru angajarea răspunderii civile.

Conform procesului-verbal de control din 28.05.2008 emis de Inspectoratul de Stat în Construcţii Braşov, lucrările de amenajare ale ştrandului erau realizate în proporţie de 95 %, prin urmare susţinerile recurentei că prejudiciul înregistrat a constat în imposibilitatea finalizării investiţiei şi exploatării sale în condiţiile stabilite iniţial, nu sunt fondate.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, recurenta trebuia să parcurgă procedura prevăzută de legea contenciosului administrativ în condiţiile în care a considerat că a depus toate actele necesare obţinerii autorizaţiei de construire.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de apel a analizat condiţiile răspunderii civile delictuale şi a reţinut corect obligaţiile asumate de părţi. Or, recurenta, astfel cum s-a arătat, a început lucrările înainte de obţinerea autorizaţiei de construire deşi această obligaţie era în sarcina sa. În aceste condiţii, nu se poate reţine vreo culpă în sarcina intimatului Municipiul Braşov care nu şi-a asumat această obligaţie şi în niciun caz nu avea căderea de a permite nici verbal nici în scris începerea lucrărilor de amenajare înainte de obţinerea autorizaţiei de construire.

Recurenta-intervenientă a declarat recurs şi împotriva încheierii din 20.02.2017 susţinând că prin această încheiere instanţa de apel a respins greşit cererea de suspendare a judecăţii întemeiată pe art. 244 alin. (1) C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Constanţa.

Conform art. 244 alin. (1) instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi. Aşadar, suspendarea pricinii este o facultate pentru instanţă iar nu o obligaţie. În acest sens, instanţa de apel a considerat că relaţiile contractuale dintre cele două părţi S.C. A. şi S.C. B. nu au înrâurire directă asupra pretenţiilor împotriva Municipiului Braşov ce fac obiectul dosarului de faţă, ca atare, în mod corect a respins cererea de suspendare.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 252 din C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurenta-intervenientă S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar M. IPURL împotriva deciziei civile nr. 457/AP din 13 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar M. IPURL împotriva încheierii din 20.02.2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2018.