Withdrawal of extraordinary appeal under Art. 404(2) and 463(1) CPC following rejection of challenge to CHF-denominated credit clauses

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 aprilie 2014, dosar nr. x/2014, reclamanţii A. ş.a. au chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând constatarea nulităţii absolute a clauzelor indicate în Anexa 1 coloana J din contractele de credit indicate în Anexa 1 coloana F, respectiv din Condiţiile generale, obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent fiecărui contract de credit, care să prevadă restituirea creditului în RON, prin raportare la valoarea CHF de la momentul contractării, cu cheltuieli de judecată.

La data de 15 ianuarie 2015, reclamanţii au depus la dosar cerere precizatoare cu privire la valoarea obiectului cererii şi temeiul juridic al acesteia, precum şi cerere completatoare, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 45.000.000 RON, cu titlu de daune morale pentru suferinţele de ordin psihic pe care reclamanţii le-au îndurat ca urmare a practicilor abuzive ale băncii.

Pârâta S.C. B. S.A. a depus la dosar cerere reconvenţională.

2. Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 157 din 12 februarie 2015, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe rolul căruia litigiul a fost înregistrat la data de 12 iunie 2015, sub dosarul nr. x/2015.

3. Prin sentinţa civilă nr. 3206 din 9 iunie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind o parte din reclamanţi în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi s-a disjuns judecata cererilor privind pe reclamanţii menţionaţi în cuprinsul sentinţei şi formarea unor dosare separate pentru fiecare dintre aceştia.

4. Potrivit dispoziţiilor instanţei, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a format dosarul nr. x/2015, privind pe reclamanta C. în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

Prin încheierea de şedinţă din 6 octombrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia netimbrării acţiunii, au fost unite cu fondul excepţia lipsei de interes legitim şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a fost calificată drept apărare de fond excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

5. Prin sentinţa civilă nr. 7299 din 22 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta C. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., iar reclamanta a fost obligată la plata către pârâta S.C. B. S.A. a sumei de 498,40 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

6. Apel reclamantei C. declarat împotriva sentinţei civile nr. 7229 din 22 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 211A din 2 februarie 2017.

7. Împotriva deciziei civile nr. 211A din 2 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta C. a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei menţionate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

8. Ulterior înregistrării cauzei pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2015, prin cererea înregistrată la data de 20 iunie 2017, recurenta-reclamantă C. a învederat instanţei faptul că renunţă la judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

9. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar în subsidiar de respingere a recursului ca nefondat.

10. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 7 noiembrie 2017, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, s-a constatat că nu au fost formulate puncte de vedere la raport.

S-a stabilit termen pentru admisibilitatea în principiu la data de 20 februarie 2018.

11. Înalta Curte a luat în examinare cererea vizând renunţarea la judecata recursului formulat în cauză şi a reţinut:

Prealabil, se constată că din conţinutul cererii rezultă că manifestarea de voinţă a părţii este în sensul renunţării la calea de atac exercitată, împrejurarea faţă de care cererea de renunţare la judecata recursului declarat de reclamanta C. va fi analizată în raport cu prevederile art. 404 alin. (2) coroborate cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 404 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că renunţarea la calea de atac se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac, prin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanţei, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanţa competentă, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 463 alin. (1) C. proc. civ. achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

Manifestarea expresă de voinţă a părţii reglementată de art. 404 C. proc. civ. se caracterizează prin aceea că partea care a pierdut procesul, în primă instanţă sau în apel, renunţă la dreptul de a exercita calea de atac, apelul sau, după caz, recursul, împotriva hotărârii respective ori dacă a formulat deja o cale de atac, o retrage.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc şi ulterior exercitării căii de atac, nu numai înainte, dar şi după trimiterea dosarului la instanţa superioară, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecăţii în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înţelege să-şi retragă calea de atac.

În cauză, retragerea căii de atac exercitate s-a făcut după înaintarea şi înregistrarea dosarului la instanţa superioară, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. (2) coroborate cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va da eficienţă manifestării de voinţă exprimată de reclamanta C. privind renunţarea la calea extraordinară de atac a recursului declarat împotriva deciziei deciziei civile nr. 211A din 2 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Aşa fiind, Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de reclamanta C. împotriva deciziei civile nr. 211A din 2 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2018.