Vehicle-repayment appeal referred to Court of Appeal for lack of Supreme Court jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted its own exception of material incompetence and declined jurisdiction over the appeal (recurs) filed by the claimant company against the appellate decision of the Specialized Tribunal of Cluj, referring the case to the Court of Appeal of Cluj; the prior appellate decision remains in force pending that court's review. The underlying dispute was a civil claim for return or, alternatively, payment of €4,000 for a motor vehicle, in which the appellate court had partly reversed the first-instance judgment and dismissed the claim, also awarding costs. The decisive legal basis is the jurisdictional hierarchy under Articles 96(3), 97(1) and 483(4) of the Romanian Code of Civil Procedure: the Supreme Court hears appeals only against decisions of courts of appeal or in cases expressly provided by law, whereas appeals against decisions rendered by tribunals in appellate proceedings, in claims valued up to RON 200,000, fall to the court of appeal; the Supreme Court's jurisdiction cannot be extended by implication.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 alin. (4) C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 122 C. proc. civ, art. 96 pct. 3 C. proc. civ, art. 94 pct. 3 C. proc. civ; Vehicle-repayment appeal referred to Court of Appeal for lack of Supreme Court jurisdiction: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor C. proc. civ., curtea de apel este instanţa competentă să soluţioneze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, în litigiile vizând cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv (litigii soluţionate în primă instanţă de către judecătorii, în aplicarea art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.), în timp ce Înaltei Curţi îi revine competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate de curtea de apel, în cazurile în care valoarea obiectului cererii depăşeşte pragul de 200.000 RON.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2018
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1232/A din 02.10.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Specializat Cluj s-a admis apelul formulat de apelanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 2049 pronunţată la data de 18.10.2016 de către Judecătoria Turda în dosarul nr. x/2015, pe care a schimbat-o în, parte, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L. având ca obiect cererea de reparare şi restituire a autoutilitarei marca x, înmatriculată sub nr. x, şi în subsidiar, cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 4.000 euro cu titlu de contravaloare a acesteia. S-a menţinut soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta S.C. A. S.R.L. şi a restului pretenţiilor formulate de reclamantă. A fost obligată reclamanta să-i achite pârâtei cheltuieli de judecată ocazionate la fond în cuantum de 1.500 RON. A fost obligată intimata să-i achite apelantei suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate în apel.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. B. S.R.L..
Prin decizia civilă nr. 86/2018 din data de 08 mai 2018 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj. A fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat de S.C. B. S.R.L. cu sediul în Luduş, str. x, jud. Mureş, împotriva deciziei civile nr. 1232/A/02.10.2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2015, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul din 17.10.2018, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului de faţă, în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1) şi art. 483 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Decizia supusă recursului a fost pronunţată de către tribunal în apel.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor C. proc. civ., curtea de apel este instanţa competentă să soluţioneze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, în litigiile vizând cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv (litigii soluţionate în primă instanţă de către judecătorii, în aplicarea art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.), în timp ce Înaltei Curţi îi revine competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate de curtea de apel, în cazurile în care valoarea obiectului cererii depăşeşte pragul de 200.000 RON.
În conformitate cu art. 97 din cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
"I. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".
Din norma de competenţă citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curţilor de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competenţa ratione materiae a Înaltei Curţi.
Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca regulă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi numai prin excepţie competenţa de soluţionare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
Astfel formulată, norma în discuţie nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, indiferent de instanţa ce a pronunţat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menţionată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluţionează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competenţa altor instanţe.
O asemenea formulare de principiu nu se regăseşte în conţinutul art. 97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenţei de atribuţiune a tribunalelor pentru judecata în primă instanţă, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluţie legislativă diferită, prin indicarea expresă şi limitativă a cazurilor de atribuire a competenţei în favoarea Înaltei Curţi.
Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanţă de drept comun pentru soluţionarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competenţa altei instanţe, ar echivala cu nesocotirea intenţiei legiuitorului la edictarea normei şi cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condiţiile în care legiuitorul a limitat competenţa Înaltei Curţi la cazurile de atribuire expresă a competenţei. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competenţă, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora "Reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă aceasta nu înseamnă că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.
Trebuie subliniat că, nu doar în cazul competenţei materiale a curţii de apel ca instanţă de recurs este reglementată condiţionarea "în cazurile anume prevăzute de lege", ci aceasta determină capacitatea tuturor instanţelor de control judiciar de a judeca, ca instanţe de recurs: pentru tribunale la art. 94 pct. 3 C. proc. civ., pentru curţile de apel la art. 96 pct. 3 C. proc. civ. şi pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
Această ierarhie instituţională, rezultă în mod evident atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât şi din art. 94 - 97 C. proc. civ.
Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.
Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.
Totodată, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident şi în această situaţie că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalităţii căii de atac şi, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri pronunţate de curţile de apel.
În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, instanţa competentă de a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Cluj, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel, respectiv Tribunalul Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1232/A/2017 din 2 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2018.