Inadmissibility of extraordinary appeal against final court of appeal decision under legality of appellate routes

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2018

Din examinare actelor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Feteşti la data de 19 decembrie 2014, sub nr. x/2014, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. prin DRDP Constanţa, împotriva tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 2820/2014 de Biroul Executorului Judecătoresc B., solicitând să se constate:

- că semnătura şi datele de pe confirmarea de primire nu sunt scrise de contestator;

- anularea încheierii nr. 1156/17.11.2014 pronunţată de către Judecătoria Feteşti în dosarul nr. x/2014, prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată în dosarul de executare nr. 2820/2014 al BEJ B.;

- anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2014 al BEJ B.;

- cheltuielile de executare sunt nejustificate;

- încetarea executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2014 al BEJ B., solicitând instanţei să oblige executorul judecătoresc să întocmească încheierea de încetare a executării şi să remită în original titlul executoriu către contestator;

- suspendarea executării silite, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare;

- întoarcerea executării, în situaţia în care contestatorul va fi executat silit.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 702 C. proc. civ., art. 718 acelaşi cod, art. 723 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 102 din 8 februarie 2017, Judecătoria Feteşti a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. prin DRDP Constanţa.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel contestatorul A., care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 509/A din 11 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă, în sensul respingerii ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs contestatorul A., care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 558 R/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul respingerii ca inadmisibil.

La data de 11 decembrie 2017, recurentul-contestator A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 558 R/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, cu reţinere şi, rejudecând cauza, a solicitat admiterea contestaţiei la executare, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 2820/2014 al BEJ B..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 129, art. 126 alin. (3), art. 11 şi art. 20 din Constituţia României, art. 6, art. 13 şi art. 14 din CEDO, art. 97 C. proc. civ., art. 498 alin. (1) acelaşi cod şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Recursul a fost timbrat cu 100 RON taxă judiciară de timbru, conform dovezii aflate la dosarul de recurs.

Prin raportul întocmit la data de 22 martie 2018, s-a constatat că recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 558 R/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă nu este admisibil în principiu, din perspectiva principiului unicităţii căii de atac prevăzut de art. 460 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 mai 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul A. a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a solicitat, în esenţă, admiterea recursului.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul pendinte are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 509/A din 11 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 C. proc. civ. "(1) hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

În speţă, contestatorul A. a formulat recurs împotriva unei decizii pronunţate tot în recurs, iar hotărârea recurată are, în raport cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. caracter definitiv de la pronunţare.

Din analiza coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în cele şase puncte ale art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, caz în care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

În speţă, decizia civilă nr. 558 R/2017 din 8 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunţată în soluţionarea unui recurs fiind, aşadar, o hotărâre definitivă.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Recursul fiind o cale extraordinară de atac poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., însă în speţă decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Totodată, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

În plus, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 558 R/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 558 R/2017 din 8 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2018.