Territorial jurisdiction in payment order proceedings: waiver of incompetence objection due to late filing of the defendant's answer

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti, la data de 6 februarie 2017, creditoarea A. IPURL, în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., a formulat cerere de ordonanţă de plată, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună emiterea unei ordonanţe de obligare a debitoarei la plata sumei de 22.068,51 RON, reprezentând contravaloarea rămasă neachitată a produselor livrate, precum şi la plata dobânzilor legale aferente, calculate până la plata efectivă.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1014-1025 Cod prococedură civilă.

2. Prin prin sentinţa civilă nr. 1285 din 19 septembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Moineşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut regula prevăzută de art. 107 C. proc. civ., stabilind că instanţa competentă teritorial este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, având în vedere sediul debitoarei S.C. B. S.R.L. aflat în Bucureşti, Şos. x.

Totodată, s-a mai reţinut că, în cauză, nu este incident vreun caz de competenţă teritorială alternativă şi că art. 109 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicare.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sub dosarul nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 13005 din 6 decembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti, fiind constatat ivit conflictul negativ de competenţă, iar dosarul înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 109 C. proc. civ., Judecătoria Moineşti fiind competentă din punct de vedere teritorial în soluţionarea cauzei, neputându-se contesta alegerea de competenţă făcută de creditoarea A. IPURL.

Totodată, s-a mai reţinut că, soluţia de declinare a competenţei teritoriale pronunţată de prima instanţă a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., întucât întâmpinarea, prin care debitoarea S.C. B. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, a fost depusă ulterior primului termen de judecată, fără a exista formulată o cerere de repunere în termenul de depunere a acesteia, nefiind respectate prevederile art. 1019 alin. (3) C. proc. civ.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2017.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei constă în solicitarea creditoarei A. IPURL de obligare a debitoarei S.C. B. S.R.L., prin emiterea unei ordonanţe de plată a sumei de 22.068,51 RON, reprezentând contravaloarea rămasă neachitată a produselor livrate, precum şi la plata dobânzilor legale aferente, calculate până la plata efectivă, în temeiul dispoziţiilor art. 1014-1025 C. proc. civ.

Aşadar, cererea de emiterea a unei ordonanţe de plată, în raport cu dispoziţiile art. 1016 C. proc. civ., se introduce la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Dispoziţiile art. 1019 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată.

Sancţiunea nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, potrivit art. 208 alin. (2) C. proc. civ.,

Conform dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată de pârât doar prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Prin urmare, dacă pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa trebuie să constate că este competentă, pârâtul fiind decăzut din dreptul de a mai invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, astfel că, alegerea făcută de reclamant nu se mai poate contesta.

În cauză, Judecătoria Moineşti a încălcat dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. întrucât întâmpinarea, prin care debitoarea S.C. B. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Moineşti, a fost depusă ulterior primului termen de judecată, fără a exista formulată o cerere de repunere în termenul de depunere a acesteia.

Cu privire la clauza de la pct. IV lit. a) din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 1 aprilie 2016, se reţine că aceasta nu poate fi interpretată în raport cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în sensul că părţile au prevăzut în contract locul executării obligaţiei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Moieneşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2018.