Jurisdictional conflict over direct action against beneficiary in service contract under Article 1856 Civil Code

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 februarie 2016, sub dosarul nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. - Sucursala Bistriţa, B., Ministerul Mediului şi Pădurilor din România şi Comuna Târgşoru Vechi, prin primar C., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii să-i achite suma de 223.991,74 RON reprezentând debit, suma de 44.841 RON reprezentând penalităţi contractuale până la data introducerii cererii şi în continuare până la plata efectivă a debitului, suma de 26.962,56 RON reprezentând contravaloare betoane reţinute nejustificat de pârâta B. - Sucursala Bistriţa din totalul lucrărilor executate de reclamantă şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Prin sentinţa civilă nr. 508 din 17 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în principal incidenţa art. 112 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că pârâta Comuna Târgşoru Vechi a fost chemată în judecată doar pentru a-i atrage competenţa şi că, singurul raport contractual al reclamantei este cel cu pârâta B. - Sucursala Bistriţa, materializat prin contractul de prestări-servicii nr. x/18.07.2013, în temeiul căruia reclamanta a solicitat plata sumelor arătate prin cererea introductivă.

S-a mai reţinut că, reclamanta A. S.R.L. nu a justificat, în fapt şi în drept, pretenţiile faţă de pârâţii B., Ministerul Mediului şi Pădurilor din România şi Comuna Târgşoru Vechi, prin primar, D. şi E., neinvocând încheierea vreunui contract cu aceştia.

Sub aspectul excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, a fost reţinută incidenţa prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cauza fiind trimisă Tibunalului Bistriţa Năsăud, instanţă în circumscripţia căreia pârâta B. - Sucursala Bistriţa îşi are sediul.

Totodată, nu a fost reţinută incidenţa prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. în atragerea competenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, întrucât în contractul de prestări servicii nr. x/18.07.2013 nu se prevede în mod explicit locul executării obligaţiei, fiind doar indicate tipurile de lucrări ce urmau a fi executate în conformitate cu solicitările beneficiarului.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud, sub dosarul nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 502/2017 din 6 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că demersul judiciar iniţiat de reclamantă este îndreptat împotriva mai multor pârâţi, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 112 C. proc. civ. raportate la art. 116 din acelaşi cod, în ceea ce priveşte instanţa competentă în soluţionarea cauzei.

S-a mai reţinut că, contrar reţinerilor Tribunalului Prahova, reclamanta a motivat cererea de chemare în judecată atât în fapt, în sensul că pârâta Comuna Târgşoru Vechi are calitatea de beneficiar final al lucrărilor care fac obiectul pretenţiilor solicitate prin acţiune, cât şi în drept, în sensul indicării dispoziţiilor art. 1856 din noul C. civ., apreciind că are la îndemână o acţiune directă împotriva beneficiarului în situaţia în care lucrarea nu a fost plătită de antreprenor, invocând totodată şi existenţa unor lucrări suplimentare contractate de pârâtă.

Astfel, raportat la prevederile art. 112 şi 116 C. proc. civ. şi având în vedere că cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva mai multor pârâţi, fiind competentă oricare dintre instanţele în care aceştia îşi au sediul sau domiciliul.

Prin urmare, având în vedere că pârâta Comuna Târgşoru Vechi se află situată în raza de competenţă teritorială a Tribunalului Prahova şi că nu sunt incidente dispoziţiile alin. (2) ale art. 112 C. proc. civ., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, îl constituie acţiunea în pretenţii întemeiată pe nerespectarea obligaţiei privind plata preţului din contractul de prestări servicii nr. x din 18 iulie 2013, acţiune ce a fost îndreptată împotriva mai multor pârâţi.

Conform dispoziţiilor art. 112 C. proc. civ., alin. (1) "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali. Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că "Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Totodată, prevederile art. 116 C. proc. civ. stabilesc că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

Se reţine că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Prin urmare, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanţe.

Sesizarea Tribunalului Prahova, instanţă în circumscripţia căreia îşi are sediul pârâta Comuna Târgşoru Vechi, a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor art. 112 alin. (1) raportat la art. 116 C. proc. civ., fiind competentă oricare dintre instanţele în care pârâţii îşi au sediul sau domilicliul.

În cauză, nu poate fi reţinută incidenţa prevederilor art. 112 alin. (2) C. proc. civ., întrucât acţiunea reclamantei este motivată atât în fapt, în sensul că pârâta Comuna Târgşoru Vechi are calitatea de beneficiar final al lucrărilor care fac obiectul pretenţiilor solicitate prin acţiune, cât şi în drept, în sensul indicării dispoziţiilor art. 1856 din noul C. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2018.