Resolution of litigation rights sale contract and annulment of transaction challenged via appeal barred for lack of representation by special administrator

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 21 mai 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat instanţei să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare drepturi litigioase autentificat sub nr. x din 28.02.2014 de BNP C., repunerea părţilor în situaţia anterioară precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea precizatoare înregistrată la data de 23 iunie 2014, reclamanta a arătat că în temeiul repunerii părţilor în situaţia anterioară solicită ca instanţa să dispună anularea tuturor actelor subsecvente încheiate de cumpărător, ulterior încheierii convenţiei nr. 183 din 28 februarie 2014. A menţionat reclamanta că, deşi notificată cu privire la introducerea cererii, la data de 8 iunie 2014 pârâta a încheiat un contract de tranzacţie cu pârâta D. S.A., dispunând în parte de bunul ce face obiect de judecată în cauza în care a fost vândut dreptul litigios prin contractul nr. x din 28 februarie 2012. Hotărârea nu este însă irevocabilă.

Prin cererea adiţională înregistrată la data de 1 august 2014, reclamanta a modificat primul capăt de cerere arătând că solicită ca instanţa să constate intervenită rezoluţiunea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/28.02.2014; cât priveşte capătul doi de cerere, a arătat că actul subsecvent a cărui nulitate solicită a se constata este contractul de tranzacţie încheiat între B. S.R.L. şi D. S.A., tranzacţie consfinţită de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti conform sentinţei civile nr. 8445 din 15 mai 2014, contract încheiat de pârâtă cu S.C. D. S.A.. Totodată, reclamanta a chemat în judecată şi pe pârâta S.C. D. S.A..

Prin sentinţa civilă nr. 7919 din 14 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea reclamantei A. S.A., a constatat intervenită rezoluţiunea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 183 din 28 februarie 2014, modificat prin actul adiţional autentificat sub nr. x din 16 iunie 2014, a dispus anularea contractului de tranzacţie încheiat între pârâta S.C. B. S.R.L. şi S.C. D. S.A. la data de 08.05.2014, contract consfinţit prin sentinţa civilă nr. 8445 din 15 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, fiind obligată pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 20.905 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta B. S.R.L. prin administrator judiciar E. SPRL.

Prin decizia civilă nr. 1576 din 17 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.R.L. prin administrator judiciar E. SPRL împotriva sentinţei civile nr. 7919 din 14 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 1576 din 17 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L..

Prin memoriul de recurs, recurenta B. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În dezvoltarea cererii de recurs, recurenta susţine că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1550 C. civ. constatând rezolvat de drept un contract lipsit de efecte juridice.

De altfel, şi prin procesul-verbal din 2 iulie 2014, încheiat în faţa executorului judecătoresc F., "părţile declară că sting definitiv şi irevocabil orice litigiu izvorât din contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. x din 28 februarie 2014 de C.".

O altă critică vizează hotărârile date pentru că în mod greşit s-au aplicat dispoziţiile C. civ., respectiv art. 1550-1552, în speţă, fiind astfel incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, recurenta, consideră că prin hotărârea dată s-au încălcat regulile de procedură civilă a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, arată că a ridicat în faţa instanţei de apel excepţiile lipsei de interes a acţiunii şi a lipsei de obiect a cererii, excepţii care au fost respinse prin încheierea din 23 noiembrie 2016.

Astfel, se critică această situaţie, întrucât aşa cum s-a arătat, instanţa nu mai putea constata rezoluţiunea convenţiei de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase.

Prin întâmpinarea depusă la data de 21 februarie 2018, intimata-reclamantă A. S.A. a invocat pe cale de excepţie tardivitatea recursului, precum şi nulitatea acestuia, întrucât calea de atac a recursului este declarată de către S.C. B. S.R.L. exclusiv prin administratorul său special G., fiind astfel încălcate dispoziţiile Legii speciale nr. 85/2014, respectiv art. 56 din acest act normativ, potrivit cărora, administratorul special reprezintă societatea aflată în procedura insolvenţei doar în anumite cazuri prevăzute de expres în textul de lege. Pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 24 mai 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 30 mai 2018.

Prin punctul de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu a recursului, depus la 13 iunie 2018, intimata S.C. A. S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special G., precum şi tardivitatea recursului.

Referitor la excepţia tardivităţii declarării recursului, susţinută de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul recurentei a fost declarat în termenul legal de 30 de zile, conform art. 485 C. proc. civ., având în vedere că decizia atacată a fost comunicată la data de 20 decembrie 2017, dosar apel, iar recursul a fost declarat la 22 ianuarie 2018, astfel cum rezultă din menţiunile aflate la fila x, cererea de recurs fiind expediată prin poştă.

În considerarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte deliberând cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentat legal a administratorului special al societăţii invocată din oficiu, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 82 alin. (1) C. proc. civ., "când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

În acest context, se reţine că deşi prin efectul pe care îl produce excepţia este peremptorie, pentru că duce la anularea cererii, ea începe prin a avea efect dilatoriu deoarece nulitatea nu intervine automat, la data la care se invocă excepţia, ci numai dacă nu se face dovada calităţii de reprezentat în termenul acordat în acest scop.

În speţa de faţă, trebuie precizat faptul că recursul formulat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. se află în procedura de filtrare a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ.

În cadrul acestei proceduri, intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepţie nulitatea recursului, întrucât calea de atac a fost declarată de către recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. exclusiv prin administratorul special G., fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 56 din Legea specială nr. 85/2014, aspect reiterat şi prin punctul de vedere depus la dosarul cauzei.

În acest context, se reţine că recurentei i s-a comunicat întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A. S.A., însă aceasta nu depus răspuns la întâmpinare, prin care avea posibilitatea să combată susţinerile formulate şi nici nu a procedat la complinirea lipsei legalei semnării a recursului declarat de către administratorul special.

Având în vedere că din actele dosarului rezultă că societatea recurentă se află în procedura insolvenţei, dreptul de reprezentare al societăţii, revine, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 85/2014 - administratorului judiciar desemnat de către judecătorul sindic.

Potrivit dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 85/2014, administratorul special reprezintă societatea aflată în procedura insolvenţei doar în anumite cazuri prevăzute expres în textul de lege.

Printre atribuţiile administratorului judiciar nu se regăseşte şi cea a reprezentării debitoarei insolvente în litigiile existente în afara procedurii insolvenţei, neîntemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.

În aceste litigii, reprezentarea debitoarei aflate în procedura insolventei aparţine administratorului judiciar, astfel că, semnatarul cererii de recurs, respectiv administratorul special - G. - nu are calitatea de reprezentant al recurentei.

În aceste condiţii, era necesar să fie depusă la dosarul cauzei cererea expresă a administratorului judiciar cu privire la declararea şi susţinerea cererii de recurs, însă acesta nu a depus cerere cu menţiunea că îşi însuşeşte recursul promovat de societate.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că, deşi recurentei i s-a adus la cunoştinţă invocarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentat legal a administratorului special al societăţii, administratorul judiciar al acesteia nu a înţeles să-şi însuşească recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. aşa încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la 493 alin. (5) din acelaşi cod va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin administrator special G. împotriva deciziei civile nr. 1576 din 17 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă pentru lipsa calităţii de reprezentant a administratorului special G..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.A. prin întâmpinare.

Admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin administrator special G. împotriva deciziei civile nr. 1576 din 17 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă pentru lipsa calităţii de reprezentant a administratorului special G..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2018.