Revision for contradictory judgments rejected due to lack of identity of parties, object, and cause

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2018

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 27 mai 2014 sub nr. de dosar x/2014, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 Bucureşti, solicitând instanţei anularea titlului executoriu nr. x şi a somaţiei nr. x, emise în urma pronunţării deciziei penale din dosarul cu nr. x/2013 din 5 februarie 2014, cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 172 - 174 Codul fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 11430 din 27 octombrie 2014, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, în dosarul nr. x/2014, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de către petentul A. în contradictoriu cu intimata ANAF-DGRFPB - Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că intimata Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 2 Bucureşti a început executarea silită împotriva contestatorului, prin emiterea somaţiei si a titlului executoriu contestate. Titlul executoriu este reprezentat de sentinţa penală nr. 898 din 22 octombrie 2013, definitivă prin decizia penală nr. 128 din 30 ianuarie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care contestatorul a fost obligat la plata unei amenzi administrative în valoare de 1000 RON, precum si la plata sumei de 1600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la 13 noiembrie 2014, petentul A. a solicitat instanţei completarea sentinţei civile nr. 11430 din 27 octombrie 2014, învederând instanţei de judecată că a omis să se pronunţe asupra mai multor capete de cerere.

Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 496 din 19 ianuarie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 a respins ca neîntemeiată cererea de completare dispozitiv formulată de către petentul A. în contradictoriu cu intimata ANAF-DGRFPB - Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 2 Bucureşti, în raport cu prevederile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere faptul că în cauza dedusă judecăţii criticile formulate de către petent nu pot fi subsumate unei omisiuni a instanţei de judecată de a se pronunţa asupra unei cereri principale sau conexe, ele putând fi invocate prin intermediul căii de atac.

Împotriva sentinţei civile nr. 11430 din 27 octombrie 2014 şi a sentinţei civile nr. 496 din 19 ianuarie 2015 pronunţate în dosarul nr. x/2014, contestatorul A. a formulat apel apreciind sentinţele pronunţate ca fiind nelegale şi netemeinice.

Prin decizia civilă nr. 3314/A din 24 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2014 s-a respins ca nefondat apelul formulat de către apelantul-contestator A. împotriva sentinţei civile nr. 11430 din 27 octombrie 2014 şi a sentinţei civile nr. 496 din 19 ianuarie 2015 pronunţate de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ANAF-DGRFPB - Administraţia Finanţelor Publice Sector 2.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că motivele invocate de către apelantul-contestator, în sensul că prima instanţă a refuzat a se pronunţa asupra tuturor capetelor de cerere formulate, a înscrisurilor depuse de către contestator, a actelor estimate că vor apărea în următoarele 2-3 luni legate de acest dosar şi a celor false, aspecte legate de activitatea organelor de cercetare penală, a parchetului şi instanţelor judecătoreşti care au instrumentat cauza finalizată cu pronunţarea sentinţei penale nr. 898 din 22 octombrie 2013 definitivă prin decizia penală nr. 128 din 30 ianuarie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sunt nefondate şi nu pot atrage nulitatea actelor de executare emise de către intimata-pârâtă în temeiul unor hotărâri judecătoreşti.

Totodată, în acord cu opinia primei instanţe, tribunalul a constatat că titlul pus în executare de către organele fiscale este o hotărâre judecătorească definitivă, având caracter executoriu, conform art. 632 alin. (1) C. proc. civ., neputând constitui un impediment la executare, iar susţinerea apelantului, potrivit căreia, dosarul penal finalizat prin pronunţarea titlului executoriu s-a redeschis şi este reevaluat, nu poate fi reţinută câtă vreme hotărârea penală nu a fost desfiinţată.

În acest context, s-a apreciat că în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a apreciat că titlul executoriu depus la dosarul cauzei cuprinde toate menţiunile obligatorii a căror lipsă atrage nulitatea titlurilor, iar atât acesta cât şi somaţia au fost comunicate contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind astfel respectate dispoziţiile legale privind comunicarea actelor administrativ-fiscale.

Prin cererea formulată la 12 septembrie 2017 şi întemeiată pe dispoziţiile art. 442-444 C. proc. civ., apelantul A. a solicitat îndreptarea, lămurirea şi completarea dispozitivului deciziei civile nr. 3314/2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, motivat de faptul că la pronunţarea acesteia, instanţa a omis a se pronunţa şi motiva toate motivele de apel.

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 3124 A din 28 septembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2014 a respins ca nefondată cererea de completare şi lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 3314A din 24 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă formulată de apelantul-contestator A..

În speţă, s-a constatat că apelantul, pe calea cererii de lămurire şi completare a dispozitivului deciziei civile nr. 3314/2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a urmărit de fapt pronunţarea unei alte soluţii asupra cererii de apel, fiind nemulţumit de argumentele ce au stat la baza pronunţării deciziei atacate.

Împotriva deciziei civile nr. 3314/A/24.09.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a formulat recurs contestatorul A., criticând soluţia de respingere a apelului formulat în cauză.

La termenul de judecată din 31 martie 2017, Curtea a pus în discuţie - din oficiu - excepţia de inadmisibilitate a recursului în pricina pendinte, în raport cu prevederile art. 718 alin. (1) şi art. 483 C. proc. civ.

Analizând excepţia invocată, Curtea a constatat că hotărârea pronunţată în contestaţia la executare "poate fi atacată numai cu apel (…)", cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) C. proc. civ. - având ca obiect partajul de bunuri, respectiv art. 715 alin. (4) C. proc. civ. - având ca obiect contestaţia unui terţ cu privire la dreptul de proprietate ori alt drept real asupra bunului urmărit, reţinând astfel că recurentul nu se află în niciuna dintre cele două cazuri menţionate şi nici în situaţiile de excepţie prevăzute de art. 483 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 181 din 31 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie în dosarul nr. x/2014 s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentul contestator A. împotriva deciziei civile nr. 3314/A din 24 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2014, având ca obiect contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimata Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 Bucureşti.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 25 aprilie 2017 - acelaşi complet a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 181/2017 a Curţii de Apel Bucureşti din dosarul nr. x/2014, conform art. 442 C. proc. civ., în sensul de a se trece corect menţiunea "definitivă", în loc de "Irevocabilă", astfel cum din eroare s-a trecut.

Contestatorul A. a formulat şi o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 181 din 31 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie în dosarul nr. x/2014 alăturând şi o "cerere de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârii" fără a fi motivată în fapt şi în drept, doar cu menţiunea de a fi soluţionată anterior revizuirii.

Prin decizia nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2014 s-a respins ca inadmisibilă cererea de îndreptare, lămurire şi completare a deciziei civile nr. 181 din 31 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2014, formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata ANAF - DGRFPB - Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 Bucureşti.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, la 21 martie 2018, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5 şi 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Dispoziţiile art. 510 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevăd, în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, că cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, iar în speţă se constată că Înalta Curte este instanţa competentă, faţă de împrejurarea că hotărârile potrivnice sunt pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.

Faţă de aceste precizări prealabile, Înalta Curte urmează a analiza cererea de revizuire formulată de revizuentul A. din perspectiva dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie disjunsă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 C. proc. civ. şi declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile evocate, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. solicită revizuirea deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, întrucât aceasta este potrivnică cu decizia nr. 2361 din 27 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2003, hotărâre definitivă şi irevocabilă, având autoritate de lucru judecat cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.

În argumentarea cazului de revizuire invocat, revizuentul a arătat, în esenţă, că instanţele anterioare au refuzat să soluţioneze numeroasele sesizări formulate legate de furtul de înscrisuri din dosarele de cercetare penală care au condus la dosarele civile de executare silită cum este cel de faţă, de refuzul de a se sesiza inclusiv din oficiu la numeroasele menţiuni formulate şi de existenţa de acte false, de necesitatea declarării acestor înscrisuri ca fiind false şi a anulării acestora, aspecte nerelatate în încheierile pronunţate, situaţii pe care acesta le califică ca fiind inadmisibile.

Totodată, revizuentul revine în faţa instanţei cu cererea de oprire a procesului civil până la lămurirea tuturor actelor false, acte care se găsesc în dosarele nr. x/2014 şi dosarele adiţionale, de a aduce la dosar şi a analiza toate actele cerute de acesta inclusiv cele confecţionate de instituţii cum sunt Primăria şi Consiliul Local al Sectorului 2, O.C.P.I., D.V.B.L. prin intermediul unor funcţionari corupţi.

Mai susţine revizuentul că dispoziţiile deciziei nr. 2361 din 27 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au fost încălcate în mod deliberat de expertul contabil B. care avea cunoştinţă de aceasta, dar dând dovadă de pricepere în realizarea de acte false a ignorat această hotărâre în expertiza realizată în anul 2008 în dosarul x/2007

În continuare, revizuentul invocă excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, excepţia tardivităţii executării silite efectuate în baza unor acte false efectuate de BEJA C. la mai bine de 6 luni de la hotărârea de executare din 31 iulie 2014, iar prin notele scrise depuse la 9 octombrie 2018 a invocat şi excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a Curţii de Apel Bucureşti de a judeca această cauză în dosarele nr. x/2014, y/2016 şi x/2017.

Referitor la excepţiile invocate de revizuent, Înalta Curte urmează să le respingă, întrucât acestea trebuiau invocate şi soluţionate de către instanţele anterioare, iar nu evocate într-o cale de atac de retractare în care se analizează o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reţine următoarele:

Motivul de revizuire invocat de revizuent - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - prevede că "revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

În speţă, se constată că hotărârile pretins potrivnice, deşi au fost pronunţate în dosare diferite, nu au avut aceleaşi părţi, obiect şi cauză, şi ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condiţiile anterior menţionate.

Astfel, din examinarea celor două hotărâri pretins contradictorii, se constată că în ceea ce priveşte identitatea de obiect, dosarul nr. x/2003 a avut ca obiect obligaţia de a face, respectiv eliberarea de către pârâta Asociaţia de proprietari bl. 89 a unei adeverinţe care să constatate achitarea la zi a cotelor de întreţinere aferente imobilului ocupat de reclamanţii D. şi E., în temeiul art. 15 din O.G. nr. 85/2001, iar dosarul nr. x/2014 a avut ca obiect contestaţie la executare, prin care contestatorul A. a solicitat instanţei anularea Titlului Executoriu nr. x şi a somaţiei nr. x.

Referitor la identitatea de cauză, se constată că nici această condiţie nu este îndeplinită, având în vedere ca temeiurile juridice ale celor două cereri de chemare în judecată în care au fost pronunţate cele două decizii pretins contrarii, sunt total diferite.

În ceea ce priveşte identitatea de părţi, se constată că în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2003 au figurat ca părţi reclamanţii D. şi E. în contradictoriu cu pârâta Asociaţia de proprietari bl. 89, iar în dosarul nr. x/2014 litigiul s-a purtat între contestatorul A. şi pârâta Administraţia Financiară Publică - Sector 2 Bucureşti.

Aşa fiind, constatând a nu fi întrunită condiţia existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2014, va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 C. proc. civ. şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2014, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 C. proc. civ.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2018.