Jurisdiction for nullity of non-pecuniary contract clauses: application of general subject-matter competence and plaintiff’s choice in alternative territorial jurisdiction

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 27.11.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. să se dispună în principal constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de prestări servicii nr. x/03.04.2017, respectiv a dispoziţiilor art. 5.1 lit. m) şi a) anexei nr. 4 la aceasta, iar în subsidiar, constatarea aceloraşi dispoziţii contractuale ca fiind nescrise.

În drept, reclamanta nu a invocat niciun text de lege.

Prin sentinţa civilă nr. 1134 din 13 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă prin întmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În considerentele acestei sentinţe, tribunalul a reţinut că toate capetele de cerere promovate prin acţiune au un caracter evaluabil în bani în măsura în care prin acestea se solicită constatarea nulităţii absolute şi constatarea ca fiind nescrise a unor clauze care fac parte dintr-un contract care reglementează drepturi şi obligaţii corelative cu un conţinut patrimonial.

Reţinând cele statuate prin decizia nr. 32/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, precum şi dispoziţiile art. 101 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a constatat că valoarea obiectului cererii, indicată de reclamantă prin cererea precizatoare din 23.11.2017 este de 231,96 RON, valoare inferioară pragului valoric de 200.000 RON instituit prin prevederile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6322 din 19 iunie 2018, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia sa de necompetenţă materială şi teritorială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

În considerentele acestei sentinţe, cu privire la necompetenţa materială s-au reţinut prevederile art. 94, 95 şi 101 C. proc. civ., precum şi faptul că în prezenta cauză se solicită declararea nulităţii unei clauze cu caracter nepatrimonial, iar nu anularea unui întreg act juridic patrimonial.

Astfel, fiind o cerere de anulare a unui act nepatrimonial care izvorăşte dintr-un contract nepatrimonial raportat la obiectul acestuia conform art. 2 din contractul de prestări servicii nr. x/03.04.2017, instanţa a reţinut că acest tip de cerere nu poate atrage stabilirea competenţei după valoarea, întrucât aceasta nu există. Astfel, neîncadrându-se în art. 94 C. proc. civ. instanţa a apreciat că revine tribunalului competenţa de soluţionare a cauzei în temeiul art. 95 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la necompetenţa teritorială, în temeiul art. 113, 107 şi 116 C. proc. civ., constatând că, în fapt, sediul debitoarei este în Timişoara, iar în contract se prevede că pârâta are calitatea de utilizator, iar reclamanta de agent temporat de muncă.

S-a arătat că art. 4.3 din contractul de prestări servicii nr. x/03.04.2017 prevede că la finalul fiecărei luni agentul de muncă temporară va prezenta utilizatorului situaţia centralizatoarea a orelor prestate efectiv, situaţie care va fi confirmată de reprezentanţii utilizatorului în baza evidenţiei proprii a pontajului, precum şi o situaţie a rapoartelor emise în luna respectivă. Facturile şi anexele facturilor vor fi transmise utilizatorului prin poştă la adresa indicată de acesta- Bucureşti, str. x.

Instanţa a reţinut că s-a prevăzut un loc al executării obligaţiilor în Bucureşti.

Prin urmare, judecătoria a apreciat că în cauză competenţa este alternativă, ori locul sediului pârâtului în temeiul art. 107 C. proc. civ., ori locul executării obligaţiei chiar şi parţială (Bucureşti, Sector 2), în temeiul art. 113 alin. (3) C. proc. civ., iar alegerea competenţei aparţine reclamantului în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Instanţa a constatat că reclamanta a ales una din cele două competenţe teritoriale alternative, investind în mod legal instanţa din Bucureşti, iar instanţa şi pârâtul nu pot cere mutarea la cealaltă instanţă competentă teritorial, întrucât alegerea competenţei alternative aparţine reclamantului, nefiind prevăzută de lege posivilitatea admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale alternative invocată de pârât, întrucât la momentul alegerii uneia dintre cele două competenţe alternative, instanţa a devenit competentă teritorial.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. S.R.L. a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de prestări servicii nr. x/03.04.2017, respectiv a dispoziţiilor art. 5.1 lit. m) şi a) anexei nr. 4 la aceasta, precum şi constatarea aceloraşi dispoziţii contractuale ca fiind nescrise.

Obiectul acţiunii deduse judecăţii are un caracter neevaluabil în bani, fiind vorba de contestarea unor dispoziţii contractuale cu caracter nepatrimonial prin care au fost reglementate obligaţiile părţilor în domeniul instruirii salariaţilor, în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi al comunicării şi cercetării accidentelor de muncă şi al incidentelor periculoase.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile generale în materie de competenţă ale Noului C. proc. civ., având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Conform prevederilor art. 95 pct. 1 din cod, tribunalul judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.

Întrucât în speţă se solicită declararea nulităţii unor clauze cu caracter nepatrimonial, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 94 C. proc. civ., un astfel de litigiu este în competenţa materială de primă instanţă a tribunalului, conform dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Normele de competenţă teritoarială incidente raportului juridic litigios sunt dispoziţiile art. 107, 113 alin. (3) şi 116 din C. proc. civ., fiind vorba de o competenţă alternativă, între instanţa sediului debitoarei (Timişoara) şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligaţiei (Bucureşti, sector 2), aceste instanţe fiind deopotrivă competente să judece pricina.

Totodată, art. 116 din C. proc. civ., prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Având în vedere că dispoziţiile legale sus-menţionate instituie o normă de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este singurul care poate alege ce instanţă să învestească cu soluţionarea cererii sale, dintre instanţele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial.

În speţă, se constată că reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe B. S.R.L. şi a ales să învestească Tribunalul Bucureşti cu soluţionarea demersului său judiciar, aceasta fiind instanţa de la locul executării obligaţiilor, prevăzut la art. 4.3 din contractual de prestări servicii nr. x/03.04.2017 .

Odată sesizată în mod legal de către reclamant una dintre instanţele competente alternativ, în temeiul dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., nici pârâta din cauză, nici instanţa de judecată nu pot contesta opţiunea acestuia şi nu pot invoca competenţa teritorială alternativă drept temei pentru declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, cu consecinţa încălcării voinţei reclamantului.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2018.