Inadmissibility of annulment appeal against filtering decision dismissing appeal for lack of stamp duty

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2018

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Harghita, secţia civilă, la data de 9 noiembrie 2015, sub dosarul nr. x/2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 630.000 Euro, precum şi plata dobânzi legale de la data pronunţării sentinţei şi până la data plăţii efective, sumă remisă pârâtului cu titlu de împrumut în mai multe tranşe, astfel: suma de 390.000 euro dată pârâtului la data de 19 ianuarie 2013 în prezenţa a doi martori în parcarea staţiei feroviare din oraşul Debreţin; suma de 160.000 euro remisă prin transfere bancare la data de 27 februarie 2013; suma de 100.000 euro dată pârâtului, prin fiul acestuia C., în prezenţa a doi martori şi în baza unei chitanţe sub semnătură privată, pe data de 11 aprilie 2013, în parcarea auto a gări feroviare Keleti Palyaudvar din Budapesta.

Prin sentinţa civilă nr. 903 din 08 iunie 2016 a Tribunalului Harghita, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B..

Împotriva sentinţei civile nr. 903 din 8 iunie 2016 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii formulate şi obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 122/A din 16 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 903 din 08 iunie 2016 a Tribunalului Harghita.

A fost schimbată în tot hotărârea atacată în sensul că a fost admisă acţiunea reclamantului A. şi obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 630.000 euro, primită cu titlu de împrumut.

Totodată, a fost obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente sumei anterior menţionate, calculată începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 33.710 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

A fost obligat intimatul B. să plătească apelantului A. suma de 22.445 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut în principal că probele testimoniale coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, precum şi răspunsurile pârâtului la interogatoriu confirmă faptul că suma predată pârâtului de către reclamant a fost de 650.000 Euro şi a fost predată cu titlu de împrumut.

Împotriva deciziei nr. 122/A din 16 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a declarat recurs pârâtul B., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

Prin decizia nr. 1340 din 24 aprilie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în complet de filtru, a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 122/A din 16 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă şi a fost obligat recurentul-pârât B. să achite intimatului-reclamant A. suma de 2500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare pârâtul B., prin care a solicitat anularea deciziei atacate şi fixarea unui termen în vederea judecării pe fond a recursului.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs a anulat ca netimbrat recursul său, deşi nu a fost citat pentru termenul din 24 aprilie 2018, în condiţiile în care prin încheierea din 26 septembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă i-a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar.

De asemenea, contestatorul a apreciat că netimbrarea recursului nu se încadrează în alin. (5) al art. 493 C. proc. civ., întrucât este o chestiune extrinsecă recursului şi nu una intrinsecă ce intră în categoria formei de atac.

În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.

La 24 septembrie 2018, intimatul A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii, Înalta Curte apreciază că excepţia invocată este fondată pentru următoarele considerente:

Art. 503 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, iar art. 503 alin. (2) pct. 2 din acelaşi act normativ prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că obiectul contestaţiei în anulare îl formează numai hotărârile judecătoreşti definitive.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Textul de lege anterior evocat stabileşte că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunţate de instanţa supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins, pentru neîndeplinirea unei cerinţe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanţei de recurs pronunţată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin decizia nr. 1340 din 24 aprilie 2018, pronunţată în complet de filtru conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 122/A din 16 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă şi a fost obligat recurentul-pârât B. să achite intimatului-reclamant A. suma de 2500 RON cheltuieli de judecată.

Fiind atacată o hotărâre de anulare a recursului, pronunţată de Înalta Curte în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea contestaţiei în anulare.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii şi pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1340 din 24 aprilie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1340 din 24 aprilie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2018.