Recourse against declination of jurisdiction for non-prosecution complaint dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the lower court's rejection of his complaint against a prosecutor's decision not to initiate criminal proceedings, and ordered the appellant to pay 800,000 lei in judicial costs. The dispute concerned the jurisdictional competence to adjudicate complaints against decisions not to prosecute military police officers for alleged torture; the Military Tribunal had previously declined jurisdiction in favor of the civilian Buzau Tribunal because the officers were civil public servants under Law No. 360/2002 and the offense of torture falls within the material competence of the tribunal. The Court held that the declination of competence was final and unappealable pursuant to Articles 42(4) and 361(1)(e) of the Code of Criminal Procedure, and since the underlying offenses did not fall within the limited categories of judgments subject to cassation under Article 3851, the appellate court correctly deemed the prior appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 alin. (1) C. proc. pen, art. 2671 C. pen, art. 27 alin. (1) C. proc. pen, art. 27 alin. (1) C. pen, art. 42 alin. (4) C. proc. pen, art. 361 alin. (1) lit. e) C. proc. pen; Recourse against declination of jurisdiction for non-prosecution complaint dismissed as unfounded: Această soluție se impune, deoarece pe de o parte, după apariția Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, acesta devenind funcționar public civil, urmărirea penală se efectuează de către un procuror civil, instanța competentă, după calitatea persoanei, este una civilă, iar pe de altă parte, infracțiunea presupus săvârșită, tortura prevăzută de art. 2671 C. pen., este judecată, potrivit art. 27 alin. (1) C. pen., care reglementează competența materială a instanțelor, de către tribunal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 decembrie 2003, petentul D.M. a formulat o plângere împotriva rezoluției nr. 837/P/2000 a Ministerului Public – Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial prin care a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva lt. col. O.I., plt. maj. Ș.I. și plt. maj. N.G., toți din cadrul Poliției T.F. Buzău.
Prin sentința nr. 39 din 10 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Buzău, deoarece conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerile împotriva soluțiilor procurorului de neîncepere a urmăririi penale sunt judecate de instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să soluționeze cauza în primă instanță, iar una din infracțiunile pentru care a făcut plângere petiționarul este tortura, prevăzută de art. 2671 C. pen., astfel încât competent este tribunalul potrivit art. 27 alin. (1) C. proc. pen.
Apelul declarat de petiționar, greșit denumit „recurs” a fost respins prin decizia nr. 28 din 24 mai 2004 a Curții Militare de Apel.
Împotriva acestei soluții, petiționarul a declarat recurs.
Recursul nu este fondat.
Analizând decizia atacată se constată că este legală și temeinică, soluția pronunțată fiind în concordanță cu textele de lege procedurale.
Astfel, prin sentința pronunțată de Tribunalul Militar București soluționarea cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Buzău.
Această soluție se impune, deoarece pe de o parte, după apariția Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, acesta devenind funcționar public civil, urmărirea penală se efectuează de către un procuror civil, instanța competentă, după calitatea persoanei, este una civilă, iar pe de altă parte, infracțiunea presupus săvârșită, tortura prevăzută de art. 2671 C. pen., este judecată, potrivit art. 27 alin. (1) C. pen., care reglementează competența materială a instanțelor, de către tribunal.
Întrucât normele de procedură penală sunt de strictă aplicare și interpretare; dispozițiile art. 42 alin. (4) C. proc. pen., prevăd că hotărârile de declinare a competenței nu sunt supuse căii de atac a apelului și recursului, iar art. 361 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., menționează că nu pot fi atacate cu apel sentințele de dezinvestire (sentința de declinare fiind una din această categorie), și deoarece art. 3851 C. proc. pen., enumeră limitativ hotărârile ce pot fi recurate, iar plângerea petentului nereferindu-se la infracțiunile menționate la lit. a) sau b) din textul respectiv, rezultă că bine a procedat instanța militară de apel când a respins, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de petent, hotărârea fiind deci legală.
În consecință recursul urmează să fie respins, cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de petiționarul D.M. împotriva deciziei nr. 28 din 24 mai 2004 a Curții Militare de Apel, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2004.