Unlawful recourse against irrevocable decision and violation of uniqueness of appeals principle

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2018

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1173/2017 din 13 aprilie 2017, pronunţată de Judecătoria Petroşani în dosar nr. x/2011 a fost respinsă acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii parţiale a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/2008 şi nr. y/2008, formulată de reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii D., E., S.C. F. S.R.L. şi Consiliul Local Petroşani.

Reclamanta B. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 1173/2017 din 13 aprilie 2017, cerere ce a fost înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2011/a3 şi a fost soluţionată prin încheierea din 25 mai 2017, în sensul respingerii ca neîntemeiată.

În argumentarea acestei soluţii, Judecătoria Petroşani a reţinut, în esenţă, că solicitarea petentei nu se încadrează în prevederile art. 281 C. proc. civ., care vizează erorile şi omisiunile cuprinse în hotărâri judecătoreşti, care sunt consecinţa greşelilor de redactare, iar nu de judecată. Din această perspectivă, prima instanţă a notat că sintagma, menţionată la fila x paragraful 6 al sentinţei a cărei rectificare s-a solicitat, "văzând şi dispoziţiile art. 969 C. civ.." este corectă.

În considerarea aceloraşi argumente, Judecătoria Petroşani a respins cererea petentei şi în ceea ce priveşte împrejurarea că sentinţa civilă nr. 1173/2017 din 13 aprilie 2017 nu ar respecta cadrul procesual stabilit prin încheierea din 6 aprilie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2011, notând că instanţa a consemnat în practicaua hotărârii părţile în litigiu, aşa cum au fost stabilite pe parcursul cercetării judecătoreşti, ca şi consecinţă a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale a unora dintre pârâţi.

Referitor la susţinerea petentei conform căreia instanţa nu ar fi judecat cererea de renunţare la judecată formulată de reclamantă, s-a reţinut că în considerentele sentinţei s-a consemnat că această cerere nu va fi analizată şi instanţa nu se va pronunţa asupra ei întrucât a fost depusă la dosar ulterior închiderii dezbaterilor asupra fondului, astfel că a conchis că aceasta nu se circumscrie condiţiilor de admisibilitate instituite de legiuitor prin prevederile art. 281 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, petenta B. a declarat apel, susţinând iniţial că în speţă este vorba despre o eroare judiciară din gravă neglijenţă şi rea-credinţă, pentru ca prin cererea precizatoare din 18 septembrie 2017 să afirme că prima instanţă a calificat greşit obiectul cererii ca fiind îndreptare de eroare materială, în realitate acesta vizând prevederile art. 2812 C. proc. civ., care reglementează situaţiile în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unor capete de cerere, iar în final, la termenul de judecată din 16 octombrie 2017 a formulat cerere de renunţare la judecata căii ordinare de atac.

Prin decizia civilă nr. 876/A/2017 din 16 octombrie 2017, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a luat act de retragerea apelului declarat de petenta B. împotriva încheierii din 25 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Petroşani în dosarul nr. x/2011, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., raportat la art. 298 şi art. 293 alin. (2) din acelaşi Cod.

Împotriva acestei decizii, petenta B. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, sub acelaşi număr de dosar.

La 23 ianuarie 2018, în cadrul acestui dosar recurenta a depus o cerere prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 C. civ., art. 129 alin. (2) şi art. 271 C. proc. civ., fără a indica prevederile constituţionale cu care textele legale menţionate s-ar afla în dezacord.

Prin încheierea din 13 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea formulată de recurenta B. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 C. civ., art. 129 alin. (2) şi art. 271 din C. proc. civ.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa de recurs a dat eficienţă dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, reţinând că normele legale indicate de recurentă ca fiind pretins neconstituţionale nu au legătură cu soluţionarea căii extraordinare de atac, al cărei obiect vizează o decizie prin care s-a luat act de retragerea apelului.

Prin decizia nr. 25/2018 din 20 februarie 2018, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă a respins ca nefondat recursul declarat de B. împotriva deciziei civile nr. 876/A/2017 din 16 octombrie 2017 a Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

Pentru a decide în acest sens, curtea de apel a reţinut în esenţă că în mod corect instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 267 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează achiesarea la hotărârea pronunţată, faţă de declaraţia apelantei-petente B. din 16 octombrie 2017, prin care aceasta a susţinut, aşa cum rezultă din menţiunile făcute în practicaua hotărârii atacate, că renunţă la judecata apelului exercitat împotriva încheierii din 25 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Petroşani în dosarul nr. x/2011.

Împotriva acestei decizii precum şi împotriva încheierii din 13 februarie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2011, petenta B. a declarat din nou recurs, susţinând că nu i-au fost comunicate acte la ultimul termen de judecată în faţa Curţii de Apel Alba-Iulia şi că va motiva calea de atac exercitată ulterior.

La termenul de judecată din 9 octombrie 2018, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursurilor, pe care, analizând-o cu prioritate, potrivit art. 316, raportat la art. 298 şi la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., o va admite, în considerarea celor ce succed:

1. Referitor la recursul declarat împotriva încheierii din 13 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2011, verificarea evidenţelor informatizate ale instanţei, precum şi a dosarului nr. x/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ataşate, a relevat faptul că petenta B. a mai exercitat calea de atac a recursului împotriva evocatei hotărâri, aceasta fiind soluţionată prin decizia nr. 1445 din 26 aprilie 2018, pronunţată de secţia a II-a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2011.1, în sensul respingerii recursului ca nefondat.

Potrivit art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Doctrina şi jurisprudenţa sunt unanime în a recunoaşte principiile legalităţii şi unicităţii căilor de atac, ceea ce presupune că partea nu poate uza decât de căile de atac prevăzute de lege şi nici nu poate promova de mai multe ori aceeaşi cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti.

De altfel, consolidând soluţia impusă doctrinar şi jurisprudenţial cu privire la legalitatea şi unicitatea căilor de atac, legiuitorul le-a consacrat expres în art. 457 - 460 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Cu referire la cauza de faţă, se constată că prin încheierea de la 13 februarie 2018 a fost respinsă ca inadmisibilă o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a mai multor texte legale şi că prin decizia nr. 1445 din 26 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2011.1 instanţa supremă a soluţionat recursul declarat de parte împotriva acestei încheieri.

Rezultă astfel fără echivoc că petenta B. a epuizat deja calea extraordinară de atac a recursului şi prin urmare, faţă de considerentele ce preced şi de principiul unicităţii căilor de atac, instanţa supremă impune concluzia că recurenta nu mai are deschisă calea de atac a recursului împotriva menţionatei încheieri, recursul de faţă urmând a fi respins ca inadmisibil.

2. Referitor la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 25/2018 din 20 februarie 2018 a Curţii de Apel Alba-Iulia, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, ce presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga. De asemenea, principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părţilor din litigiu să promoveze căile de atac în ordinea instituită de legiuitor, iar principiul unicităţii accesului la căile de atac statuează că partea nu poate uza decât o singură dată de o cale de atac.

În speţă, se constată că decizia atacată prin recursul de faţă a fost pronunţată în soluţionarea recursului formulat de B. împotriva deciziei civile nr. 876/A/2017 din 16 octombrie 2017 a Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

Prin urmare, instanţa supremă impune concluzia că decizia curţii de apel nu se circumscrie dispoziţiilor art. 299 din C. proc. civ., care reglementează expres categoriile de hotărâri ce pot fi sunt supuse recursului şi anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Or, în speţă, decizia atacată este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 din C. proc. civ.

Mai mult, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În contextul evocat, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile apare ca fiind inadmisibil.

În concluzie, faţă de considerentele expuse, având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor absolute şi peremptorii, care fac de prisos examinarea fondului căilor de atac în condiţiile art. 137 C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenta-reclamantă B. împotriva deciziei civile nr. 25/2018 din 20 februarie 2018 şi încheierii din 13 februarie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenta-reclamantă B. împotriva deciziei civile nr. 25/2018 din 20 februarie 2018 şi încheierii din 13 februarie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2018.