Standing of temporary insolvency administrator to file recourse; nullity of appeal for lack of substantive legal argumentation

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 18 mai 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi S.C. C. S.A., să se dispună obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 3.000.000 RON, din care 2.000.000 RON daune materiale şi un 1.000.000 RON daune morale în temeiul dispoziţiilor art. 1349,1357 C. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 2223 - 2226, C. civ. şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 72 din 21 ianuarie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2015 s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi S.C. C. S.A..

A fost obligată pârâta S.C. C. S.A. la plata sumei de 40.000 RON cu titlu de despăgubii civile (daune morale).

Au fost respinse în rest pretenţiile reclamantei, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel apelanta-reclamantă A. şi apelanta-pârâtă S.C. C. S.A., prin administrator temporar Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

La judecata apelului, dată fiind intrarea în insolvenţă a S.C. C. S.A., Fondul de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A.) a arătat că prin decizia A.S.F. nr. 603 din 7 martie 2016 F.G.A. a fost desemnat în temeiul art. 30 (2) şi al art. 33 din Legea nr. 246/2015 administrator temporar al societăţii C. ASIGURĂRI S.A..

Totodată, în raport de hotărârea intermediară nr. 132 din 16 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Sibiu, prin care s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei C. ASIGURĂRI S.A. şi desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu - E. - Filiala Cluj, s-a dispus citarea în cauză a S.C. C. ASIGURĂRI S.A. prin lichidatorul judiciar.

Prin încheierea din 31 martie 2017 instanţa de apel a menţinut în cauză, pentru opozabilitatea hotărârii, şi pe administratorul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, respingând în acest sens excepţia lipsei calităţii de reprezentant a acestuia, a încuviinţat apelantei-reclamante proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza medico-legală, sens în care a dispus emiterea unei adrese către Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, prin decizia nr. 660 A din 8 septembrie 2017, a respins ambele apeluri, ca nefondate.

I Recurenta-reclamantă A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 660 A din 8 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

II Recurentul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR a formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 31 martie 2017 şi a deciziei nr. 660 A din 8 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

I Recurenta-reclamantă A. solicită, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate, invocând nelegalitatea deciziei în raport de art. 1349 şi art. 1357 C. civ.

Criticile aduse deciziei atacate vizează, în esenţă, stabilirea de către instanţa de apel a prejudiciului suferit de recurenta-reclamantă fără o apreciere corectă a probatoriului administrat.

Consideră recurenta că, în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de apel nu a ţinut seama de obiecţiunile sale la raportul de expertiză medicală prin care arăta că prejudiciul material i-a fost cauzat şi de imposibilitatea de a munci şi de a obţine venituri.

II Recurentul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR solicită, în principal, admiterea recursului, admiterea excepţiei inadmisibilităţii apelului formulat şi precizat şi respingerea acestuia ca inadmisibil, iar în subsidiar, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a FGA şi respingerea apelului apelantei-reclamante ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Recurentul îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., pe cele ale art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi pe cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile formulate vizează următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate:

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportându-se la art. 246 alin. (1) coroborat cu art. 247 C. proc. civ., recurentul invocă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată a sa, dată fiind natura cauzei, de contencios administrativ.

Recurentul precizează că a fost citat doar în apel, în calitate de reprezentant legal - administrator temporar al societăţii C., respectiv, instanţa de apel a pronunţând o hotărâre in contradictoriu cu recurenta-pârâtă, fără ca aceasta să aibă calitatea de reprezentant al societăţii C. nici măcar la data citării, cu atât mai puţin la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, sens în care invocă dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 13 din Norma ASF nr. 16/2015 potrivit cărora FGA nu mai face parte din ASF(Autoritatea de Supraveghere Financiara), dat fiind faptul că aceasta s-a constituit ca persoana juridica de drept public, distinctă.

Consideră recurentul că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu poate fi chemat in judecata in calitate de parat/intervenient/reprezentant legal într-un proces civil, singura posibilitate de chemare în judecată a acestuia fiind pe calea contestaţii formulate împotriva deciziei Comisiei Speciale constituite la nivelul FGA cf. Art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004 (art. 13 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 213/2015). Iar competenţa de soluţionare a acestei căi de atac ar aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, sens în care recurenta-pârâtă face referire şi la decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 80 din 28 februarie 2017.

Recurentul arată că înţelege să invoce excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată ca acţiune în pretenţii îndreptată împotriva FGA pe dreptul comun şi prin raportare la încălcarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 504/2004 prin raportare la dispoziţiile imperative ale art. 1 alin. (4) din Constituţia României.

Subsumat art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul invocă faptul că instanţa de apel face o confuzie reţinând ca FGA ar mai fi încă în subordinea ASF. Pe de altă parte, nu există o procedură de reorganizare în cazul insolvenţei societăţilor de faliment, căci aceasta a fost înlocuită de procedura de redresare financiară, iar închiderea procedurii de redresare presupune deschiderea procedurii de faliment, intrarea societăţii în procedura simplificată a falimentului. Prin urmare, se arată, argumentele instanţei sunt străine de fondul cauzei.

Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului recurentei-reclamante în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi inadmisibilitatea recursului recurentului-pârât FGA pentru lipsa calităţii procesuale.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat suspendarea judecăţii cauzei.

I Înalta Curte, examinând recursul formulat de recurenta-reclamantă A. reţine nemotivarea în drept a acestuia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă şi limitativă redată în art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., în situaţia în care criticile invocate de autorul căii extraordinare de atac nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi Cod, cererea se sancţionează cu nulitatea.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea atacată, exprimată în afirmaţia generală că aceasta ar fi nelegală, nu este suficientă pentru a face posibilă cenzura instanţei de control, fiind necesar ca cererea de recurs să cuprindă critici referitoare la considerentele reţinute de instanţa a cărei hotărâre se atacă în susţinerea raţionamentului său logico-juridic, concretizat în soluţia pronunţată.

Deşi recurenta-reclamantă îşi întemeiază cererea pe motivul de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu trimitere la art. 1349 C. civ. şi la art. 1357 C. civ., Înalta Curte constată că textele de lege au fost invocate strict formal, în contextul în care nu vizează argumentele reţinute de curte în susţinerea soluţiei pronunţate din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a normelor de drept material incidente speţei.

Criticile formulate de recurentă constituie simple afirmaţii şi aprecieri personale cu privire la interpretarea concluziilor raportului de expertiză medico-legală, respectiv alegaţii referitoare la incapacitatea sa de muncă şi de prejudiciul ce i-a fost cauzat de imposibilitatea sa de a munci.

Faţă de dezvoltarea susţinerilor recurentei, care nu a criticat în mod real considerentele deciziei atacate, cu argumente din care să rezulte încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, ci a reluat criticile formulate în apel, Înalta Curte impune concluzia că motivele invocate nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului recurentei-reclamante, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

II Cu privire la recursul recurentului FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, Înalta Curte va lua în examinare inadmisibilitatea recursului, din perspectiva art. 458 C. proc. civ., care reglementează subiectele căilor de atac.

Recursul a fost declarat de recurentul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR în nume propriu, după cum rezultă din chiar cererea de recurs.

Potrivit art. 458 C. proc. civ., căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.

Având în vedere intrarea în insolvenţă a S.C. C. S.A. în cursul procesului, FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR (F.G.A.) a arătat că, prin decizia A.S.F. nr. 603 din 7 martie 2016, F.G.A. a fost desemnat în temeiul art. 30 (2) - art. 33 din Legea nr. 246/2015 - ca administrator temporar al societăţii C. ASIGURĂRI S.A.. În consecinţă, FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR a formulat în cauză apel în calitate de administrator temporar al pârâtei C. ASIGURĂRI S.A..

În dosarul instanţei de apel s-a depus şi hotărârea intermediară nr. 132 din 16 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Sibiu, prin care s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei C. ASIGURĂRI S.A. şi desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu - E. - Filiala Cluj, dispunându-se citarea în cauză a S.C. C. ASIGURĂRI S.A. şi prin lichidatorul judiciar.

Prin încheierea de şedinţă din data de 31 martie 2017 Curtea a menţinut în cauză, dar numai pentru opozabilitatea hotărârii, şi pe FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, în calitate de administrator provizoriu al apelantei S.C. C. S.A., respingând în acest sens excepţia lipsei calităţii de reprezentant a acestuia, menţinând însă şi citarea apelantei-pârâte prin lichidatorul judiciar provizoriu F. - Filiala Cluj.

Rezultă deci că în cauză, recurentul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR nu a stat niciodată în judecată în nume propriu, ci exclusiv în calitate de administrator temporar al apelantei pârâte S.C. C. S.A., iar în discuţie nu a fost niciodată calitatea procesuală pasivă a FONDULUI DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, instanţa de apel punând în discuţie şi soluţionând exclusiv problema calităţii de reprezentant al acesteia pentru apelanta pârâtă S.C. C. S.A..

În consecinţă, câtă vreme recurentul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR nu a avut niciodată calitatea de parte în cauză, ci exclusiv pe aceea de reprezentant temporar al uneia dintre părţile din proces, potrivit dispoziţiilor art. 458 C. proc. civ., acesta nici nu poate exercita, în nume propriu, calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 660 din 8.09.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va constata nul recursul recurentei-reclamante A. şi va respinge recursul recurentului FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 660 A din 8 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR împotriva încheierii de şedinţă din 31 martie 2017 şi a deciziei nr. 660 A din 8 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 octombrie 2018.