Surety debt enforcement halted by annulment of appeal for non-payment of judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 19 august 2013 sub nr. x/2013 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 233.790,81 Euro reprezentând obligaţii de plată asumate prin contractul de fidejusiune din data de 16 august 2010, precum şi a dobânzii legale aferente debitului principal, calculate de la data înregistrării cererii de chemare în judecată şi până la momentul achitării efective a debitului restant, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3412 din 3 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2013 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiată, a fost admisă cererea de chemare în judecată şi a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 233.790,81 Euro (în echivalent RON la data plăţii) reprezentând obligaţia de plată asumată prin contractul de fidejusiune din 16 august 2010 şi a dobânzii legale de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective, precum şi la plata sumei de 14.700,2 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul-pârât B..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia nr. 1685 din 26 octombrie 2017, a respins apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 3412 din 3 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-pârât B..

Recurentul-pârât îşi subsumează criticile motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei apelate şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei apelate şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată doar cu privire la suma de 116.006,41 euro.

Recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar, respinsă prin încheierea instanţei de la data de 9 martie 2018.

La termenul de astăzi, Înalta Curte, în complet de filtru, a invocat, din oficiu şi a luat în examinare excepţia de netimbrare a recursului.

Excepţia de netimbrare va fi admisă şi recursul va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …" dispoziţie care se aplică şi recursului.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Conform art. 197 C. proc. civ., în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii.

Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condiţiile legii.

În cauză se constată că cererea nu a fost timbrată anticipat şi că recurentul nu s-a conformat nici dispoziţiei instanţei de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 7238,14 RON, deşi i s-a pus în vedere să depună dovada achitării acesteia, astfel cum rezultă din dovada de comunicare existentă la dosar.

Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, faţă de faptul că recurentului i-a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 197 C. proc. civ. şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul - pârât B. împotriva deciziei nr. 1685 din 26 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 octombrie 2018.