Conflict of negative jurisdiction over contractual forum clause: validity of agreed jurisdiction clause displacing defendant’s domicile

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 29.09.2017 sub nr. x/2017, reclamanta OMV A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei totale de 78.246 RON reprezentând dobânzi de întârziere şi penalităţi de întârziere aferente mai multor decizii de regularizare emise de Biroul Vamal de Interior Prahova, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că între părţi a fost încheiat Contractul de achiziţie nr. x/08.11.2010, prin care pârâta s-a obligat să îndeplinească o serie de obligaţii specifice activităţii pe care o desfăşura, în principal acestea referindu-se la formalităţi vamale.

În baza contractului, în vederea operaţiunilor de vămuire a mărfurilor importate de aceasta, a depus, prin intermediul pârâtei, în mod electronic, la data de 19.09.2011 şi 28.09.2011, declaraţii vamale invocând scutirea totală de drepturi de import conform art. 573 din cadrul Regulamentului Comisiei nr. 2454/1993. Aceste documente au fost întocmite şi completate eronat de către pârâtă, fapt ce a condus la schimbarea în totalitate a regimului vamal corect care ar fi trebuit să fie aplicat bunurilor importate, ceea ce a condus la calcularea unor dobânzi şi penalităţi în cuantum total de 78.246 RON.

În drept, reclamanta a invocat art. 969, art. 970, art. 1066, art. 1068, art. 1069 şi art. 1073 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 805 din 13 februarie 2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, reţinând că în speţă debitoarea îşi are sediul în com. Bărcăneşti şi că părţile au prevăzut că executarea se va face în zona municipiului Ploieşti, precum şi faptul că reclamanta nu a dovedit incidenţa unui caz de competenţă alternativă, conform art. 113 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4677 din 30 mai 3017, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictul negativ de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că prin art. 26 din Condiţiile Generale de Achiziţie ale Grupului A. la Comanda nr. x, părţile au stipulat o clauză atributivă de competenţă prin care au stabilit că în cazul în care nu vor ajunge la o soluţionare amiabilă într-o perioadă de timp rezonabilă, litigiul va fi deferit instanţei judecătoreşti competente (ratione materiae) din Bucureşti.

Raportat la cele reţinute, Judecătoria Ploieşti a constatat că în cauză competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sector 1 Bucureşti având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată şi sediul reclamantei.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".

Înalta Curte reţine că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ. iar pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părţile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

În speţă, prin contractul încheiat între părţi, la art. 26 din Condiţiile Generale de Achiziţie ale Grupului A. la Comanda nr. x părţile au stipulat o clauză atributivă de competenţă prin care au convenit ca în cazul în care nu vor ajunge la o soluţionare amiabilă într-o perioadă de timp rezonabilă, litigiul va fi deferit instanţei judecătoreşti competente (ratione materiae) din Bucureşti, clauză ce derogă de la dreptul comun şi conferă posibilitatea reclamantei să se adreseze Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, astfel cum a şi procedat de altfel.

Aşa fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2018.