Negative jurisdictional conflict regarding judge-plaintiff immunity under Article 127 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la data de 12.09.2016 pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamanţii A. şi B. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. Bucureşti să se constate caracterul abuziv (şi implicit nulitatea absolută cu înlăturarea lor din contract) a clauzelor din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2056/16.07.2007 şi din Condiţiile generale de creditare - anexă la contractul de credit bancar şi anume: clauza de la punctul 5 din contract, teza finală, clauzele de la pct. 2.10,a . si 2.11.a. din condiţiile generale, clauza de la pct. 9 lit. a). si 9 lit. b). din contract cu privire la comisionul de acordare credit de 1,80% flat şi respectiv la comisionul de administrare de 27,20 euro lunar reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1 din contract, clauza de la pct. 1 referitoare la modificarea dobânzii curente din contractul iniţial şi a modului de calcul al acesteia, noua dobândă curentă fiind la data comunicării actului adiţional de 10,4%, urmând ca ulterior să fie formată din cotaţia indicelui de referinţă independent Euribor la 6 luni plus marja de 9,26 puncte procentuale pe an, clauza de la pct. 7 lit. a) referitoare la comisionul de administrare lunar de 27,20 Euro, obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor contractuale sus-menţionate, de la încheierea contractului de credit şi până la zi, după cum urmează: restituirea sumelor reprezentând diferenţa dintre dobânda variabilă percepută de bancă începând cu data de 16.08.2008 şi dintre dobânda variabilă compusă din indicele de referinţă Euribor la 6 luni la care se adaugă marja fixă de 1,50 convenită în art. 5 teza finală din contract, restituirea sumei reprezentând comisionul de acordare credit, precum şi a dobânzilor aferente acestuia percepute de bancă de la data încheierii contractului de credit şi până-n prezent şi restituirea comisionului de administrare perceput de bancă de la data încheierii contractului de credit şi până-n prezent, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1023/2018 din 6 martie 2018 a Judecătoriei Botoşani, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a fost declinată în favoarea Judecătoriei Iaşi competenţa de soluţionare a cauzei, reţinându-se, în esenţă, că în raport cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi calitatea de judecător în cadrul acestei instanţe a reclamantei, competenţa revine uneia dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.

Prin sentinţa civilă nr. 8118/2018 din 4 iulie 2018, Judecătoria Iaşi a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi pentru următoarele considerente:

Chestiunea de drept vizată de soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă este legată de interpretarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., care reglementează o competenţă facultativă, de excepţie, care derogă de la dreptul comun.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la alin. (3) al aceluiaşi articol, dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Înalta Curte precizează că această competenţă reglementată de norme cu caracter imperativ, rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii.

Situaţia prevăzută de legiuitor este de strictă interpretare şi aplicare, în ceea ce priveşte calitatea de reclamant a judecătorului, la momentul sesizării instanţei.

Potrivit Deciziei nr. 7/2016 din 16 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, condiţia-premisă de aplicare a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aceea ca judecătorul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, intenţia legiuitorului la edictarea normei fiind fără echivoc, reieşind din referirea strictă doar la acea instanţă la care partea îşi desfăşoară activitatea şi căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

În speţă, reclamanta A. este judecător în cadrul Judecătoriei Botoşani, instanţă aflată în raza de jurisdicţie a Tribunalului Botoşani şi a Curţii de Apel Suceava.

Pentru aceste considerente, în raport cu dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, aflată în raza de jurisdicţie a Curţii de Apel Iaşi, aceasta fiind învecinată Curţii de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2018.