Declination of High Court jurisdiction over appeals against first-instance Tribunal decisions in sub-threshold civil matters

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 04.04.2012 sub nr. x/2012, reclamanta S.C. A. S.A. - prin administrator judiciar B. IPURL a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând, ca prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 183.560,17 RON reprezentând daune - interese datorate în baza contractului de prestări servicii nr. x/30.11.2010.

Prin sentinţa civilă nr. 3216 din 25 martie 2016, Judecătoria Ploieşti a respins acţiunea având ca obiect "pretenţii" formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 3119 din 31 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator special D. şi prin administrator judiciar B. SPRL, împotriva sentinţei primei instanţe.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că s-a admis în parte acţiunea şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei daune interese în sumă de 15.210,5 RON.

Împotriva deciziei nr. 3119 din 31 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. şi recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L.

Prin adresa din 28.06.2018, Tribunalul Prahova a înaintat dosarul cauzei în vederea soluţionării recursurilor, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 158 alin. (1) raportat la art. 299 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate în apel de Tribunalul Prahova, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 500.000 RON, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 1 şi 2 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Instanţa constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 1-4 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 1,2,3, şi 4 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 3 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, curţile de apel judecă, ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel.

Totodată, sunt de reţinut dispoziţiile art. 4 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţii de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluţionează recursul împotriva hotărârii pronunţate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, faţă de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare în cauză a recursurilor declarate împotriva hotărârii pronunţate în apel de către Tribunalul Prahova revine instanţei ierarhic superioare, respectiv Curţii de Apel Ploieşti, instanţă în favoarea căreia Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursurilor şi căreia i se va trimite dosarul cauzei pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. şi recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3119 din 31 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2018.