Recourse against final judgment in arbitral annulment action barred by non-retroactivity of procedural amendment

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 5/PI, pronunţată la data de 23 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2017, a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta Comuna Ileanda- prin Primar împotriva sentinţei arbitrale nr. 22/22 mai 2017, pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi A., în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

Reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA ILEANDA - PRIN PRIMAR a uzat în continuare de calea de atac a recursului împotriva acestei sentinţe.

Învestită fiind cu judecata recursului declarat în cauză, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia de inadmisibilitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 6 din acelaşi Cod, prin raportare la art. 613 alin. (4) Noul C. proc. civ., excepţie în privinţa căreia, fiind luată în examinare cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., reţine următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În accepţiunea conferită de legiuitor, potrivit art. 457 alin. (1) Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar, potrivit art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile stabilite ca atare prin art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 634 alin. (1) Noul C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.".

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac- care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

În cauză, se constată că, obiect al recursului de faţă îl constituie sentinţa civilă nr. 5/PI din 23 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de reclamanta Comuna Ileanda- prin Primar împotriva sentinţei arbitrale nr. 22/22 mai 2017, pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi A., în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

Or, potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (4) Noul C. proc. civ., "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", alin. (3) din text referindu-se la hotărârea dată în acţiunea în anulare admisă: s.n."Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi, …".

Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziţii, rezultă că hotărârile prin care a fost respinsă acţiunea în anulare nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, atare hotărâre nemaifiind susceptibilă de altă cale de atac, ea fiind definitivă.

Or, în speţă, recurenta- reclamantă Comuna Ileanda- prin Primar a declarat recurs împotriva sentinţei, cu caracter definitiv, pronunţate în condiţiile art. 608 alin. (1) lit. g) şi h) Noul C. proc. civ. în soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, sentinţă prin care a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva Hotărârii Arbitrale nr. 22 din 22.05.2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi A..

Aşa fiind, în raport cu prevederile legale evocate, se constată că această hotărâre are caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 613 alin. (4) Noul C. proc. civ., şi, în atari condiţii, în speţă, sentinţa dată în acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în această ipoteză exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Într-adevăr, prin art. 11 din O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, introdus prin punctul 2 din Legea nr. 17/2017, începând cu 24.03.2017, s-a stipulat că:

"La articolul 613, alin. (4) se modifică şi va avea următorul cuprins: (4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului".

Dar, în aceste condiţii, devine incidentă dispoziţia tranzitorie privind legea procesuală aplicabilă, respectiv, art. 27 Noul C. proc. civ., care prevede că:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Acţiunea în anulare hotărâre arbitrală este o cale de atac specială, astfel că, pe plan procesual, prevederile legale care o reglementează sunt cele în vigoare la data începerii procesului arbitral, potrivit art. 27 din Noul C. proc. civ.

Astfel, această nouă formă a textului art. 613, alin. (4) Noul C. proc. civ. nu este aplicabilă în prezenta cauză, în condiţiile în care procesul a început la 13 februarie 2017, odată cu introducerea acţiunii în arbitrare, iar Legea nr. 17/2017 din 17 martie 2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, a fost publicată în Monitorul Oficial la 21 martie 2017 şi este aplicabilă acţiunilor în anulare introduse după intrarea în vigoare a legii de modificare.

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv, la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

În atari condiţii, în speţă, văzând şi prevederile art. 613 alin. (4) Noul C. proc. civ., sentinţa dată în acţiunea în anulare nu întruneşte condiţia cerută de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., întrucât are caracter definitiv de la pronunţarea sa, situaţie în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., şi, în această ipoteză, exercitarea căii extraordinare de atac este inadmisibilă.

Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din acelaşi cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs, textul de lege arătat definind noţiunea de hotărâri definitive, ca fiind "orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Înalta Curte constată că, în cauză, se aplică cu prioritate principiul legalităţii, conform căruia, regimul căilor de atac (fel, condiţii, termen) este reglementat de lege şi nu îi este îngăduit niciunui participant al procesului civil să deroge de la acest principiu. Legea este cea care recunoaşte condiţiile de exercitare a căilor de atac, acestea nu sunt stabilite de judecător, astfel că, menţiunile eronate din dispozitivul unei hotărâri privind regimul căii de atac nu sunt de natură a produce efecte juridice, în condiţiile în care sunt contrare legii, astfel că nu deschid părţilor drepturi pe care legea nu le acordă.

Legalitatea căilor de atac, consacrată de art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cu care, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curţii Constituţionale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul la acces liber la justiţie, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reţinute de art. 16 din Constituţia României.

Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite condiţiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA ILEANDA - PRIN PRIMAR împotriva sentinţei civile nr. 5/PI din 23 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2018.