Negative jurisdictional conflict referred to administrative tax section over insolvent company's discrimination damages claim.

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a CAF, la data de 13.07.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolventa a chemat in judecata pe paraţii Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale prin Direcţia Generala Dezvoltare Rurala - Autoritatea de Management pentru Programul National de Dezvoltare Rurala si Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fosta Agenţie de Plăţi pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit) solicitând instanţei sa constate atitudinea de discriminare la adresa A. cu scopul creeării de probleme financiare si eliminarea din piaţa, încălcând L. 21/2006, art. 2 alin. (1) lit. b), art. 5 alin. (1) lit. d) si art. 8 alin. (1) lit. b) si obligarea paratelor la plata de daune materiale a sumei de 4.152.153,6 RON constituita ca efect al discriminării, ca diferenţa de plata efectuata de AFIR in contracte similare cu contractual de prestări servicii nr. x/27.04.2011 încheiat cu paratele, cu plata cheltuielilor de judecata.

Prin întâmpinarea depusa la dosar de către paratul Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale s-a invocat excepţia necompetenţei materiale, excepţia tardivităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a paratului Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

Prin sentinţa civilă nr. 6817/14.11.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a, reţinând, în esenţă, că, în raport cu obiectul cererii, sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 101din L.554/2004, ale art. 41 din Legea nr. 21/2006, precum şi ale art. 96 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., sens în care se impune a fi admisă excepţia necompetenţei materiale.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 13.12.2017, sub nr. dosar x/2017

Prin sentinţa civilă nr. 792/23.02.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut că prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat constatarea discriminării în temeiul Legii nr. 21/1996 şi obligarea pârâtelor la plata de daune materiale. S-au invocat disp. art. 2, 5, 8 din Legea nr. 21/1996 referitor la faptele autorităţilor de a restrânge, împiedica sau denatura concurenţa în defavoarea sa şi în favoarea B..

Instanţa a constatat că delictele la care face referire reclamanta, respectiv fapte ale autorităţilor publice pârâte de a discrimina în favoarea B. prin refuzarea plăţii unor sume eligibile şi nerespectarea termenelor de plată faţă de reclamantă, în schimb le-a respectat faţă de B., însoţite de solicitări de plată a unor daune materiale, reprezintă temeiuri ale unei răspunderi civile delictuale.

S-a reţinut că elementul material al răspunderii delictuale este format din faptele de discriminare. Urmarea imediată a discriminării este în opinia reclamantei un prejudiciu ce rezultă din înmulţirea numărului de proiecte aprobate cu diferenţa dintre suma plătită B. şi suma redusă discriminatoriu care a fost plătită reclamantei.

Instanţa a reţinut că, în finalul acţiunii, reclamanta se delimitează de un alt temei al răspunderii extracontractuale, arătând că nu este o îmbogăţire fără justă cauză, ci o introducere nelegală a unor criterii necontractuale în plăţile ce trebuiau efectuate. Din oficiu, instanţa a considerat că este necesar şi punctul de vedere al Consiliului Concurenţei asupra acestor fapte de aparenta discriminare în efectuarea plăţilor, cu scopul invocat de reclamantă de a fi eliminată de pe piaţă.

În temeiul art. 94 pct. 1 noul C. proc. civ. şi art. 132 noul C. proc. civ., instanţa a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei de la sediul pârâtei AFIR, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă sub nr. x/2018 la data de 23.04.2018.

Prin sentinţa civilă nr. 4301/2018 din 29 iunie 2018 instanţa a admis excepţia necompetentei materiale invocate din oficiu; a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra conflictului.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, în aplicarea art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispoziţiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, că cererea de faţă vizează o cerere de contencios-administrativ pentru care legea stabileşte o competenţă specială şi exclusivă.

Instanţa a reţinut că voinţa legiuitorul emană fără putinţă de tăgadă ca orice litigiu având ca obiect pretenţii ce s-au născut în legătură cu actele administrative (iar nu doar ce emană din acte administrative în mod direct), sume ce se solicită de la autoritatea centrală competentă în a emite aceste acte administrative, este de competenţa Curţilor de Apel.

Scindarea competenţei între Curţile de Apel şi instanţele judecătoreşti de drept comun în ceea ce priveşte contestarea directă a actelor administrative în raport de constatarea unei stări de discriminare în condiţiile în care ambele situaţii vizează îndeplinirea ori neîndeplinirea unui act administrativ, este artificială şi nu exprimă voinţa legiuitorului de a vedea o judecare unitară şi previzibilă a unor cereri de specializare înaltă, a mai reţinut instanţa.

În egală măsură, s-a arătat că judecarea cererilor de această natură de către Curţile de Apel este şi o soluţie raţională în raport de complexitatea ridicată a problematicii şi în raport de nevoia obţinerii unei practici unitare în cauză la nivelul instanţelor superioare.

Instanţa a mai reţinut că, şi în ipoteza în care s-ar considera că litigiul este de competenţa unei instanţe de drept comun, cererea, în raport de dispoziţiile art. 94 C. proc. civ., ar fi de competenţa Tribunalului Bucureşti. Şi aceasta întrucât, petitul I al cererii vizează o cerere neevaluabilă în bani - constatarea unei situaţii de discriminare, ce nu se subscrie competenţei exclusive şi excepţionale a judecătoriei enunţată de art. 94 C. proc. civ., iar capătul II de cerere vizează obligarea autorităţii publice la suma de 4.152.153,60 RON, peste pragul valoric instituit de art. 94 lit. k) C. proc. civ.

Dosarul nr. x/2018 a fost înregistrat la 16 iulie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, luând în analiză cu prioritate excepţia necompetenţei sale funcţionale, urmează a declina competenţa de soluţionare a conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru următoarele considerente:

Pentru a stabili secţia competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă trebuie întâi lămurită problema instanţei (secţiei) înaintea căreia se iveşte conflictul negativ de competenţă.

În cazul nostru avem de-a face cu un conflict negativ de competenţă, această situaţie fiind reglementată de art. 133 pct. 2 din Noul C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 din Noul C. proc. civ. prevăd că: "2. când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente."

Astfel, pentru a exista un conflict negativ de competenţă trebuie ca două sau mai multe instanţe să-şi decline reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, trebuie ca ultima instanţă învestită să-şi decline, la rândul său, competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Pentru a avea un conflict negativ de competenţă, trebuie să existe două declinări reciproce de competenţă.

Deşi, iniţial a fost sesizat Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, ulterior, declinările reciproce de competenţă au existat doar între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.

Din analiza dispoziţiilor art. 133, 134, 135, 429 şi 433 din C. proc. civ., rezultă că prezentul conflict de competenţă s-a ivit în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care şi-a declinat competenţa, şi nu în faţa ultimei instanţe sesizate Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, care la rându-i şi-a declinat competenţa.

Din dispozitivul sentinţei pronunţate de ultima instanţă sesizată, rezultă că aceasta şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, apoi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în drept să hotărască asupra conflictului.

Potrivit art. 429 din C. proc. civ., "După pronunţarea hotărârii instanţa se dezînvesteşte şi niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale.", ceea ce înseamnă că efectul principal al unei hotărâri judecătoreşti este acela că dezînvesteşte instanţa, deci instanţa nu mai poate să dispună nimic după ce s-a dezînvestit prin declinare.

De asemenea, conform art. 433 din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească are putere executorie, în condiţiile prevăzute de lege.", astfel că, după ce instanţa şi-a declinat competenţa, aceeaşi instanţă nu mai putea să constate ivit conflictul negativ de competenţă, având în vedere că tocmai se dezînvestise.

Prin urmare, dosarul trebuia să se întoarcă la Curtea de Apel Bucureşti, conform dispozitivului sentinţei nr. 4301/2018 din 29 iunie 2018, această instanţă să pună cauza pe rol, să constate, ea, conflictul negativ de competenţă şi să suspende judecata cauzei (conform art. 134 C. proc. civ.) pentru că numai această instanţă era învestită cu soluţionarea cauzei, prin declinare, iar nu Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, care tocmai îşi declinase competenţa.

Potrivit art. 134 din C. proc. civ., "Instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă va suspenda din oficiu judecata cauzei şi va înainta dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul."

Aşadar, instanţa în faţa căreia s-a ivit conflictul negativ de competenţă este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, iar pentru a se putea face aplicarea art. 135 C. proc. civ., conflictul negativ de competenţă trebuie soluţionat de secţia corespunzătoare celei în faţa căreia s-a ivit, care este secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 132 din C. proc. civ., constatând că secţia a II-a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost legal învestită, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a conflictului de competenţă în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2018.