Jurisdiction for tax enforcement contests: Determining competent court based on debtor's civil domicile at the time of service of the enforcement summary

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraş la data de 08.11.2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata DGRFP Bucureşti-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, contestaţie la executarea silită prin care a solicitat anularea executării silite demarate prin somaţia emisă sub nr. x/18.10.2017, cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 260-262 Codul de procedură fiscală.

La data de 18.12.2017, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiată.

Cu titlu prealabil, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Făgăraş, în raport cu prevederile art. 651 coroborate cu art. 714 C. proc. civ.

La data de 29.01.2018 contestatorul a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepţiei de necompetenţă materială a Judecătoriei Făgăraş, arătând că domiciliul debitorului este în Municipiul Făgăraş, strada x, acara B, Jud. Braşov.

La primul termen de judecată instanţa a pus în discuţie excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Făgăraş, invocată de intimată prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 93/30.01.2018, Judecătoria Făgăraş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, apreciind că la data începerii executării silite domiciliul fiscal al contestatorului se afla în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În fundamentarea acestei sentinţe s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

Potrivit art. 172 cod de procedură fiscală, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă, iar conform disp. art. 714 C. proc. civ., ce completează dispoziţiile procedurale cu privire la judecarea contestaţiei la executare în materie fiscală, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

S-a reţinut că, în conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar potrivit aliniatului următor, schimbarea domiciliului sau după caz sediul debitorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

Din copiile dosarului de executare, rezultă că, la data declanşării executării silite, contestatorul a avut domiciliul în Otopeni, iar la dosar nu a depus copie act identitate din care să rezulte schimbarea de domiciliu precum şi data efectuării acesteia.

S-a mai reţinut că, potrivit art. 31 din Codul de procedură fiscală, domiciliul fiscal este, pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, iar, pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent, sediul activităţii sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea principală.

Or, aşa cum rezultă din actele de executare în copie de la dosar, creanţa a fost stabilită pentru activităţi independente desfăşurate pe raza judeţului Ilfov, existând obligaţia înregistrării la organul fiscal a domiciliului fiscal în situaţia în care acesta este diferit de domiciliu, s-a mai reţinut.

Prin urmare, întrucât la data începerii executării silite domiciliul fiscal al contestatorului se afla în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, s-a reţinut că aceasta este competenă să soluţioneze pricina.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2018.

La termenul din data de 02.07.2018, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 4522/2018 din 2 iulie 2018 instanţa a admis excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu; a declinat competenta de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Făgăraş; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea prezentei cauze către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă, suspendând, totodată, judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, că, în aplicarea art. 260 alin. (1) şi (4) Codul de procedură fiscală coroborate cu art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, şi anume judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, a reţinut că, potrivit art. 230 alin 1 Codul de procedură fiscală executarea silită, începe prin comunicarea somaţiei.

În egală măsură, instanţa a mai reţinut că, potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, precum şi că art. 91 C. civ. arată că dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, iar în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

Din înscrisurile existente la dosar, s-a constatat că domiciliul contestatorului la data începerii executării silite (somaţia a fost comunicată la data de 24.10.2017) era în în Municipiul Făgăraş, strada x, Jud. Braşov (începând cu data de 21.10.2016).

S-a arătat că nu se poate reţine apărarea în sensul că domiciliul contestatorului se află în Marea Britanie, astfel că potrivit art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., competenţa ar reveni Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, ca instanţă de la sediul creditorului, şi aceasta întrucât:

În primul rând, la dosarul cauzei s-a depus dovada faptului că partea contestatoare are domiciliul în România, fiind indiferent faptul că acesta are şi reşedinţa în Marea Britanie. Pentru a fi incidente prevederile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanţa apreciază că debitorul ar trebui să nu aibă stabilit niciun domiciliu în ţară, ci doar unul în afara acesteia.

În al doilea rând, în cazul în care totuşi s-ar reţine această apărare în prezenta cauză, competenţa de soluţionare a contestaţiei ar reveni Judecătoriei Sectorului 3 (AJFP Ilfov - Bucureşti - ca organ emitent al actelor din dosarul execuţional, având sediul în strada x, nr. 10, Bucureşti, Sector 3) şi nu Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, deoarece DGRFP Bucureşti este doar reprezentant al AJFP Ilfov în prezenta cauză şi nu emitent al actelor contestate.

De asemenea, s-a reţinut că, deşi Judecătoria Făgăraş a menţionat în considerentele sentinţei prin care şi-a declinat competenta faptul că domiciliul debitorului la momentul declanşării executării silite se afla în Otopeni, nu a procedat la declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Buftea (localitatea Otopeni fiind în circumscripţia teritorială a acestei instanţe), ci în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Făgăraş competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că instanţa competentă se determină în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, care, în speţă, este reprezentat de contestaţia la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata DGRFP Bucureşti-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, prin care s-a solicitat anularea executării silite demarate prin somaţia emisă sub nr. x/18.10.2017.

Dispoziţiile art. 260 alin. (1) Codul de procedură fiscală prevăd că, "Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.", iar conform art. 260 alin. (4) Codul de procedură fiscală, "Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă."

Întrucât prevederile Codul de procedură fiscală se completează cu dispoziţiile C. proc. civ., se reţine că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa de executare, iar conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Trebuie reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală, executarea silită începe prin comunicarea somaţiei.

Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că domiciliul contestatorului, se afla, începând cu data de 21.10.2016, în Municipiul Făgăraş şi că somaţia a fost comunicată la data de 24.10.2017, astfel că la data începerii executării silite acesta era domiciliul debitorului.

Fiind vorba de o pricină referitoare la o contestaţie la executare, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine publică, de la care nu se poate deroga.

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, rezultă că în materia contestaţiei la executare determinant este domiciliul debitorului, iar în cauză calitatea de debitor o are contestatorul A., care îşi are domiciliul în Municipiul Făgăraş, strada x, acara B, Jud. Braşov.

În speţă, se constată că instanţa de executare este cea de la domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria Făgăraş, şi nu Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, contestatorul neavând domiciliul în raza de competenţă a acestei din ultime instanţe.

Având în vedere că domiciliul debitorului la momentul începerii executării se afla în localitatea Făgăraş, precum şi faptul că soluţionarea contestaţiei la executare a fost dată de legiuitor, prin dispoziţii imperative, în competenţa exclusivă a instanţei de executare, Judecătoria Făgăraş este competentă în soluţionarea prezentei contestaţii.

Aşa fiind, în raport de dispoziţiile legale evocate, reţinând că domiciliul debitorului se află în Municipiul Făgăraş, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2018.