Jurisdiction conflict resolved: Bucharest Sector 6 Court upheld as competent forum; Răcari Court’s declination affirmed.

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 04.12.2017, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Primăria Oraşului Titu prin Primar - Serviciul de Impozite şi Taxe, a formulat contestaţie la executare împotriva titlului executoriu nr. x/27.10.2017, prin care a solicitat instanţei de judecată:

1. admiterea contestaţiei la executare şi, pe cale de consecinţă să dispună în temeiul art. 262 alin. (3) din Legea 207/2015, anularea în parte a titlului executoriu nr. x/27.10.2017 în ceea ce priveşte procesul-verbal, seria x: CC, număr PV: x din data de 16.11.2010 reprezentând contravaloare amendă în cuantum de 100 RON, având în vedere faptul că, faţă de creanţa cuprinsă în acest proces-verbal, s-a împlinit temenul legal de prescripţie de 5 ani;

2. în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea 207/2015 rapotat la art. 723 alin. (1) C. proc. civ., în ipoteza în care instanţa va admite prezenta contestaţie, obligarea Primariei Oraşului Titu prin Primar - Serviciul de Impozite şi Taxe la restituirea către contestatoare a sumei de 100 RON, aferentă procesului-verbal, seria x: CC, număr PV: x din data de 16.11.2010, pentru situaţia în care, până la soluţionarea definitivă a litigiului, contestatoarea va fi executată silit.

3. în temeiul art. 720 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 670 alin. (4) acelaşi cod, anularea în parte a tuturor actelor de executare în ceea ce priveşte procesul-verbal, seria x: CC, număr- PV: x din data de 16.11.2010, emise în dosarul de executare nr. 32039/27.10.2017, întrucât creanţa în cuantum de 100 RON în temeiul căreia s-a demarat executarea silită, nu este datorată de contestatoare, creanţa fiind prescrisă;

4. în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de contestatoare cu prezenta contestaţie la executare;

5. în temeiul art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, restituirea taxei judiciare de timbru la data rămânerii definitive a hotărârii, în situaţia admiterii contestaţiei la executare.

Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 470/12.04.2018, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Conform art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

Potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., soluţionarea contestaţiei la executare este de competenţa instanţei de executare, adică de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

S-a reţinut că, din modul de redactare a prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., necompetenţa instanţei de executare este una de ordine publică.

În cauză, domiciliul contestatoarei este în Sectorul 6 al Municipiului Bucureşti, astfel cum rezultă din cuprinsul propriilor susţineri ale contestatoarei din cuprinsul acţiunii dar şi din cartea de identitate a acesteia aflată la dosar, carte de identitate eliberată la data de 29.10.2012.

Prin urmare, domiciliul contestatoarei (inclusiv la data sesizării organului de executare) se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 6 al Municipiului Bucureşti, această instanţă fiind, deci, competentă să judece prezenta contestaţie la executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti, la data de 29.05.2018, sub numărul x/2017.

La termenul de judecată din data de 28.06.2018, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 4963 din 28 iunie 2018 instanţa a admis excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti; a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, că, în conformitate cu prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu disp. art. 260 Codul de procedură fiscală, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul/sediul debitorului la data sesizării organului de executare, iar potrivit disp. art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare.

Totodată, s-a reţinut că, din perspectiva competentei reglementate de art. 651 C. proc. civ. potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., este vorba de o competenţă de ordine publică.

Ca atare, necompetenţa de ordine publică teritorială trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, s-a mai arătat.

În cazul de faţă, a reţinut instanţa, primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa Judecătoriei Răcari a fost la data de 01.03.2018, dosar declinat, însă judecătorul nu a invocat necompetenţa teritorială, şi nici nu a apreciat că sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare în condiţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., invocând excepţia necompetenţei teritoriale, în baza actului de identitate al contestatoarei, la al doilea termen de judecată.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa constată că obiectul litigiului este reprezentat de contestaţia la executare în materie fiscală formulată de A. împotriva titlului executoriu nr. x/27.10.2017, emis de Primăria Oraşului Titu, judeţul Dâmboviţa. Prin acest titlu executoriu s-a reţinut în sarcina contestatoarei obligaţia de plată a sumei de 380 de RON, rezultată din procesele-verbale de contravenţie nr. x/26.03.2012 şi y/16.11.2010.

Dispoziţiile art. 260 alin. (1) Codul de procedură fiscală prevăd că, "Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii."

Conform art. 260 alin. (4) Codul de procedură fiscală, "Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă."

Având în vedere că prevederile Codului de procedură fiscală se completează cu dispoziţiile C. proc. civ., potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa de executare, iar conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Potrivit art. 131 alin. (2) C. proc. civ. "În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

Faţă de prevederile legale mai sus citate, Înalta Curte reţine că, în cauză, la primul termen de judecată din 01.03.2018, Judecătoria Răcari a pus în vedere contestatoarei să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru; procesul-verbal nr. x/16.11.2010, la care a făcut referire în contestaţie; totodată, a pus în vedere intimatei să depună în cauză dosarul de executare nr. x/27.10.2017, stabilindu-se un nou termen de judecată la 12.04.2018.

În şedinţa publică din 12 aprilie 2018, Judecătoria Răcari a constatat că la dosar au fost depuse relaţiile solicitate la termenul anterior, după care a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, reţinând în considerente că partea contestatoare are domiciliul (inclusiv la data sesizării organului de executare) în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 6 al Municipiului Bucureşti.

Este adevărat că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de instanţă la al doilea termen de judecată, din data de 12.04.2018, ulterior termenului de judecată din 01.03.2018.

Însă, Înalta Curte, reţine că, raportat la obiectul cauzei -contestaţie la executare - stabilirea competenţei putea fi realizată numai în măsura în care se aprecia că la dosar existau toate înscrisurile necesare. Or, aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii pronunţate la data de 1 martie 2018, instanţa a cerut părţilor să depună la dosar procesul-verbal nr. x/16.11.2010, la care s-a făcut referire în contestaţie, respectiv dosarul de executare nr. x/27.10.2017, altfel spus au fost solicitate lămuriri cu privire la actele dosarului de executare, procedând la amânarea judecării cauzei pentru acest motiv.

Constatând că la dosar au fost depuse relaţiile solicitate la termenul din 1 martie 2018, instanţa a procedat la judecarea cauzei la data de 12 aprilie 2018, abia la acest moment existând posibilitatea obiectivă a instanţei de a se pronunţa cu privire la stabilirea competenţei.

Prin urmare, având în vedere că în urma depunerii relaţiilor solicitate a existat posibilitatea instanţei de a se pronunţa cu privire la stabilirea competenţei, văzând că domiciliul debitoarei inclusiv la data sesizării organului de executare, astfel cum impun dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 6 al Municipiului Bucureşti, faţă de împrejurarea că acţiunea dedusă judecăţii este o contestaţie la executare, guvernată de norme de competenţă teritorială absolută, se constată că, în mod corect, Judecătoria Răcari a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În raport cu considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2018.