Inadmissibility of revision against cassation decision that rejected nullity appeal without reversing the merits.

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2018

Din examinarea actelor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin decizia nr. 1389 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Cuurte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 765 din 3 mai 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2017.

2. Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ., solicitând admiterea revizuirii, anularea deciziei a cărei retractare s-a solcitat şi soluţionarea pe fond a cauzei.

În motivarea cererii de revizuire, s-a invocat nulitatea hotărârilor pronunţate în cauză, revizuenta A. susţinând că i-a fost încălcat dreptul la apărare şi că, soluţia de respingere a primei contestaţii s-a dat cu încălcarea legii în mod flagrant.

3. Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii, în raport cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 326 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură, în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum să-şi probeze pretenţiile şi apărările.

Aşadar, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din normele C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, ca fiind susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Revizuirea, calea de atac ce face obiect al prezentei cauze, reprezintă acea cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, pe baza unor fapte, împrejurări sau probe descoperite după ce judecata a avut loc, se urmăreşte retractarea unei hotărâri judecătoreşti civile definitive sau irevocabile şi efectuarea unei noi judecăţi.

Condiţiile generale cerute pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, reglementate de prevederile art. 322-326 C. proc. civ., sunt: existenţa unei hotărâri definitive sau date de o instanţă de recurs prin care se invocă fondul, susceptibilă de revizuire, invocarea unui motiv prevăzut expres şi limitativ de art. 322 pct. 1-9 din acelaşi cod, respectarea termenului în care cererea poate fi introdusă, precum şi existenţa unei părţi care solicită revizuirea, nemulţumită de hotărârea dată.

Limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care se fundamentează cererea, sunt reglementate de dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire şi la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute la pct. 1-9 de acest text.

Din norma enunţată, rezultă că, pot să facă obiect al cererii de revizuire hotărârile pronunţate de instanţele de apel, rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile instanţei de recurs, numai dacă evocă fondul.

În cauză, se constată că, prin decizia nr. 1389 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, atacată cu revizuire în prezentul dosar, instanţa a respins contestaţia în anulare formulată împotriva unei deciziei nr. 765 din 3 mai 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă într-o altă contestaţie în anulare.

Aşadar, cum decizia atacată cu revizuire nu evocă fondul pricinii, ci, dimpotrivă, prin această hotărâre, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condiţiile de promovare ale unei contestaţii în anulare, se constată că hotărârea nr. 1389 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă nu este susceptibilă a fi reformată printr-o revizuire.

Aşa fiind, constatând că hotărârea ce face obiectul revizuirii nu îndeplineşte condiţia generală de admisibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 322 alin. (1) raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de revizuenta A. privind retractarea deciziei nr. 1389 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1389 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2018.