Arbitral award annulment: Inadmissibility of appeal against appellate dismissal based on non-retroactive procedural law and legality of remedies
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, rendering the Court of Appeal's judgment final and leaving the original arbitral award, which had rejected the claimant's petition, in force. The dispute arose from a claim by a supplier against an administrative-territorial unit for payment of overdue invoices and penalties, which the arbitral tribunal initially rejected; the claimant subsequently filed a lawsuit to annul the arbitral award, which the Court of Appeal also dismissed. The decisive legal basis for the final rejection was the principle of the legality of remedies, specifically interpreting Article 613(3) and (4) of the Civil Procedure Code as they stood at the time of the arbitration request's registration in 2015, which only permitted an appeal against appellate decisions admitting an action for annulment, thereby precluding an appeal against a decision dismissing such an action under the non-retroactive procedural rules applicable to the pending instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 494 alin. (4) C. proc. civ, art. 613 alin. (3) din C. proc. civ, art. 613 alin. (4) C. proc. civ, art. 24 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Arbitral award annulment: Inadmissibility of appeal against appellate dismissal based on non-retroactive procedural law and legality of remedies: Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22 noiembrie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 februarie 2018
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de arbitraj înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Jucu la plata sumelor 6262,22 RON c/val prestaţii, 8046,67 RON penalităţi de întârziere în plata de 0,5%/zi calculate de la data exigibilităţii facturii şi până la 31 iulie 2015, precum şi în continuare până la data achitării integrale a creanţei principale.
Prin Hotărârea arbitrală nr. 59 din 24 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Jucu şi în, consecinţă, s-a respins cererea părţilor cu privire la cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentinţe arbitrale reclamantul A. a formulat acţiune în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.
Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 5/2017 din 29 iunie 2017 a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantul A. împotriva hotărârii arbitrale nr. 59 din 24 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj.
Împotriva sentinţei civile nr. 5/2017 din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 4 septembrie 2017.
Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22 noiembrie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.
Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 27 noiembrie 2017, acestea nedepunând punct de vedere la raportul comunicat.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A., pentru următoarele considerente:
Prezentul litigiu are ca obiect o sentinţă prin care Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 59 din 24 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj.
Cu titlu prealabil, dispoziţiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ., în vigoare la data înregistrării dosarului, prevedeau că hotărârile curţii de apel prin care era admisă acţiunea în anulare şi anulată hotărârea arbitrală erau supuse recursului.
Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului".
Conform prevederilor art. 24 C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Raportat la faptul că data înregistrării cererii de arbitrare este 10 august 2015, rezultă că la momentul înregistrării acţiunii erau în vigoare vechile dispoziţii ale art. 613 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare.
Aşa fiind, sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., în vigoare la data introducerii cererii de arbitrare, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
În acest context, se reţine că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 5/2017 din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 5/2017 din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.