Inadmissibility of cassation against final enforcement opposition judgment under exclusive appeal regime
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the local police authority's appeal as inadmissible, leaving the appellate court's final judgment in force, which had rejected the debtor's opposition to enforcement. The dispute involved a contestatio executionis filed by the local police authority to annul forced enforcement measures and a prior order authorizing enforcement based on the statute of limitations, which the first instance admitted but the appellate court reversed. The court held that the contested appellate decision possessed final legal effect and was not subject to cassation appeal because, under the new Civil Procedure Code, judgments in enforcement opposition proceedings are generally subject only to an ordinary appeal, and the specific statutory exceptions permitting a further appeal did not apply to the specific grounds invoked, thus upholding the principle of the legality of judicial remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 494 alin. (4) C. proc. civ, art. 712 alin. (4) C. proc. civ, art. 715 alin. (4) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation against final enforcement opposition judgment under exclusive appeal regime: Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22 noiembrie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 februarie 2018
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 16 septembrie 2016, contestatoarea Poliţia Locală Brăila, în contradictoriu cu intimatul A. a formulat contestaţie la executare solicitând instanţei anularea formelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. x/2015 al B.E.J. B., anularea încheierii prin care a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1607/FCA/16.05.2012 a Tribunalului Brăila, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, anularea tuturor actelor de executare ulterioare.
Prin încheierea din 28 decembrie 2016, Judecătoria Brăila s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea Poliţia Locală Brăila în contradictoriu cu intimatul A.; s-a admis excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită invocată de contestatoare prin contestaţia la executare; s-a constatat prescris dreptul creditorului de a obţine executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1607/FCA/16.05.2012 pronunţată în dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Brăila; s-a anulat executarea silită, decizia civilă nr. 745/2016 a Tribunalului Brăila pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care a fost încuviinţată executarea silită şi toate actele de executare realizate în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2015 al B.E.J. B..
Împotriva acestei încheieri, intimatul A. a declarat apel.
Tribunalul Brăila, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 410 din 4 mai 2017 a admis apelul formulat de A. în contradictoriu cu Poliţia Locală Brăila, a anulat încheierea apelată şi în rejudecare, a respins ca nefondată contestaţia la executare.
Împotriva deciziei civile nr. 410 din 4 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă, recurenta Poliţia Locală Brăila a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Prin decizia civilă nr. 125/R din 4 octombrie 2017 Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de Poliţia Locală Brăila împotriva deciziei civile nr. 410 din 4 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 27 octombrie 2017.
Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22 noiembrie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.
Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 27 noiembrie 2017, acestea nedepunând punct de vedere la raportul comunicat.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Poliţia Locală Brăila, pentru următoarele considerente:
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a recursului declarat de Poliţia Locală Brăila împotriva deciziei civile nr. 410 din 4 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă, prin care a admis apelul formulat de A. în contradictoriu cu Poliţia Locală Brăila, a anulat încheierea din 28 decembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Brăila şi în rejudecare, a respins ca nefondată contestaţia la executare.
Astfel, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Prezentul litigiu are ca obiect o contestaţie la executare prin care Poliţia Locală Brăila a solicitat anularea formelor de executare din cadrul dosarului de executare nr. x/2015 al BEJ B., respectiv anularea deciziei civile nr. 745 din 23.08.2016 a Tribunalului Brăila pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1607/FCA/16.05.2012 pronunţată de Tribunalul Brăila şi a încheierii BEJ B. din 09.09.2016 privind cheltuielile de executare.
Potrivit dispoziţiilor art. 718. alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 715 alin. (4) C. proc. civ., care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun".
Conform art. 712 alin. (4) C. proc. civ. "împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare", iar potrivit art. 715 alin. (4) C. proc. civ. "dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului".
În raport de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte apreciază că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
În acest context, se reţine că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Poliţia Locală Brăila împotriva deciziei civile nr. 410 din 4 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta POLIŢIA LOCALĂ BRĂILA împotriva deciziei civile nr. 410 din 4 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.