Late filing of cassation appeal against rejection of accessory intervention in bankruptcy proceedings

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Potrivit art. 499 din C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 18.07.2017 sub nr. x/2017, contestatoarea A. S.A. a formulat în contradictoriu cu intimatul B. IPURL - în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. C.. S.A. şi debitoarea C. S.A. prin administrator judiciar D., contestaţie împotriva măsurii administratorului judiciar cuprinsă în cadrul raportului publicat în BPI în data de 07.09.2017 cu privire la acordarea protecţiei corespunzătore contestatoarei în calitate de creditor garantat, prin constituirea unei garanţii suplimentare asupra unui bun imobil al debitoarei ori prin efectuarea de plăţi periodice, ca urmare a valorificării în cadrul procedurii a sumelor de bani încasate de debitoare, sume care fac obiectul unor cauze de preferinţă în temeiul prevederilor contractuale ale contractului de ipotecă mobiliară asupra creanţelor nr. 35 din 26.04.2012 modificat şi completat prin acte adiţionale subsecvente.

Prin sentinţa civilă nr. 1677 din 20.10.2017 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată contestaţia la măsura administratorului judiciar.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel creditoarea A. S.A., apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2017/a8 la data de 25.01.2018.

La data de 21.03.2018, E. S.A. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul apelantei A. S.A. susţinând interesul propriu, distinct de cel al părţii în favoarea căreia se intervine, fiind un folos concret, constând în pronunţarea unei soluţii favorabile părţii în susţinerea căror apărări se intervine şi evitarea pronunţării unei hotărârii de respingere ale cărei considerente ar fi invocate inclusiv împotriva E. în litigiul cu obiect similar existent, pornind de la faptul că hotărârea ce se va pronunţa în prezenta cauză va reprezenta o realitate juridică, iar imperativul stabilităţii juridice impune evitarea contrazicerilor dintre hotărârile judecătoreşti.

S-a arătat că în situaţia confirmării soluţiei instanţei de fond în prezenta speţă, fără luarea în considerare şi a argumentelor esenţiale prezentate de către E., un reviriment jurisprudenţial în dosarul 2236/118/a9 - constituit ca urmare a unei cereri similare a E., care ar trebui judecat de către acelaşi complet de apel, ar fi o simplă iluzie.

În acest sens se arată că E. se află într-o situaţie similară cu cea în care se află apelanta contestatoare şi care face obiectul prezentei cauze, în dosarul nr. x/118/a9, soluţionat de către aceeaşi instanţă, în sensul respingerii ca nefondată a contestaţiei E..

Prin încheierea din 16.04.2018, Curtea de Apel Constanţa a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de E. S.A. ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs E. S.A., care a fost transmis Curţii de Apel Constanţa la 30 mai 2018, aşa cum atestă data inscripţionată pe plicul aflat la dosarul de recurs.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitându-se admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de intervenţie accesorie formulate de creditorul garantat E. în apărarea creditorului garantat A. S.A..

În şedinţa publică din 4 octombrie 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului pentru nedepunerea acestuia în termen, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, Înalta Curte urmează a respinge ca tardiv recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cererea dedusă judecăţii de faţă are ca obiect recursul declarat de recurenta E. S.A.împotriva încheierii din 16 aprilie 2018, prin care Curtea de Apel Constanţa a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de E. S.A. ca inadmisibilă.

Prin C. proc. civ. legiuitorul a instituit referitor la declararea căii extraordinare de atac a recursului exigenţe care privesc printre altele şi respectarea termenului de declarare a recursului.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Din analiza dispoziţiilor art. 64 alin. (4) din C. proc. civ. rezultă că termenul de exercitare a recursului este de 5 zile şi curge de la momente diferite, astfel: de la pronunţarea soluţiei pentru partea care a fost prezentă la momentul dezbaterii admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie, respectiv de la comunicarea încheierii pentru partea lipsă.

Înalta Curte constată că prin încheierea de şedinţă din data de 2 aprilie 2018, când au avut loc dezbaterile cu privire la cererea de intervenţie formulată de E. S.A., instanţa a amânat pronunţarea pentru 16 aprilie 2018, dată la care a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă.

Verificând încheierea din data de 2 aprilie 2018, se constată că E. S.A. a fost prezentă la dezbateri prin consilierul juridic F., care a formulat, în esenţă, concluzii de admitere a cererii de intervenţie apreciind că aceasta este admisibilă.

În speţă, termenul de declarare a recursului a început să curgă pentru E. S.A., prezentă la dezbateri, la 16 aprilie 2018, dată la care instanţa a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă, iar cererea de recurs a fost transmisă la 30 mai 2018, cu mult peste termenul de 5 zile prevăzut de lege.

Este adevărat că, în dispozitivul încheierii din 16 aprilie 2018 s-a menţionat că aceasta este susceptibilă de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, însă această împrejurare nu deschide părţii dreptul de a exercita o cale de atac având ca punct de pornire un alt moment decât cel prevăzut de lege, întrucât căile de atac şi termenele pentru exercitarea lor sunt determinate de lege şi nu de instanţa de judecată.

Trebuie reţinut că încheierea, prin care s-a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă, se comunică în vederea curgerii termenului pentru motivarea căii de atac, prin raportare la dispoziţiile art. 470 alin. (5) noul C. proc. civ., aplicabile şi în recurs, coroborate cu art. 487 alin. (1) noul C. proc. civ.

Însă, aşa cum s-a arătat, termenul de declarare a recursului este cel stabilit de legiuitor, respectiv 5 zile, care curge de la pronunţarea soluţiei pentru partea prezentă, iar termenul pentru motivarea căii de atac curge de la momentul comunicării încheierii.

Aşadar, cum dispoziţiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ. referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie prevăd un interval de 5 zile în care se poate exercita calea extraordinară de atac, termen care curge pentru partea prezentă la dezbateri de la pronunţare, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu a fost formulată în termenul defipt de lege.

În cauza de faţă, se reţine că cererea de recurs a fost transmisă Curţii de Apel Constanţa la data de 30 mai 2018, aşa cum atestă data inscripţionată pe plicul aflat la dosarul de recurs, fiind astfel depăşit termenul de 5 zile prevăzut de dispoziţiile imperative ale art. 64 alin. (4) C. proc. civ., termen care, aşa cum s-a arătat deja, a început să curgă pentru partea prezentă la dezbateri de la data pronunţării încheierii prin care s-a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă, respectiv 16 aprilie 2018.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispoziţiile legale, astfel încât, va respinge ca tardiv recursul declarat de E. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de intervenienta E. S.A. împotriva încheierii din 16 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2018.