Timeliness of revision petition based on contradictory judgments; forfeiture of rights due to expiration of one-month statutory limit

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire transmisă prin poştă la data de 9 martie 2018 (data poştei aflată pe plicul de la dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Ploieşti) şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 13 martie 2018, sub nr. x/2018, revizuenta A., a solicitat revizuirea unor hotărâri, în conformitate cu dispoziţiile art. 632 şi dispoziţiile art. 510 alin. (2) coroborat cu art. 1 74 alin. (1)-(2) şi art. 175 alin. (1) din Noul C. proc. civ., astfel cum stabileşte art. 17 din Legea nr. 304/2004.

Revizuenta a susţinut că a formulat această cale extraordinară de atac împotriva dispozitivului sentinţei civile nr. 770 din 8 octombrie 2004 pronunţată tardiv de Judecătoria Zărneşti în dosarul civil nr. x/2004 (încălcându-se autoritatea dispozitivului sentinţei civile nr. 817 din 15 septembrie 2003 pronunţată de aceeaşi Judecătorie Zărneşti în dosarul civil nr. x/2003) şi împotriva actelor false şi contrafăcute în favoarea debitorului B. (pentru a obţine alte hotărâri de aceeaşi natură fără a respecta cerinţele art. 510 alin. (2) C. proc. civ..*/A.27), împotriva dispozitivului deciziei civile nr. 347 din 7 septembrie 2005 pronunţată tardiv de Tribunalul Buzău în dosarul civil nr. x/2005 (încălcându-se autoritatea dispozitivului deciziei civile nr. 624 din 13 octombrie 2013 pronunţată de acelaşi Tribunal Buzău în dosarul civil nr. x/2003), împotriva dispozitivului sentinţei penale nr. 767 din 10 aprilie 2006 pronunţată tardiv de Judecătoria Buzău în dosarul penal nr. x/2005 (încălcându-se autoritatea dispozitivului sentinţei civile nr. 1827 din 15 aprilie 2003 pronunţată de aceeaşi Judecătorie Buzău în dosarul civil nr. x/2003), împotriva dispozitivului sentinţei civile nr. 1102 din 30 noiembrie 2006 pronunţată tardiv de Judecătoria Zărneşti în dosarul civil nr. x/2005 (încălcându-se autoritatea dispozitivului sentinţei civile nr. 817 din 17 septembrie 2003 pronunţată de aceeaşi Judecătorie Zărneşti în dosarul civil nr. x/2003), împotriva dispozitivului deciziei civile nr. 896 din 28 septembrie 2007 pronunţată tardiv de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul civil nr. x/2007 (încălcându-se autoritatea dispozitivului deciziei nr. 143/F din 6 februarie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2003.), împotriva dispozitivului operator de date cu caracter personal nr. 3181 din 21 iulie 2016 pronunţată tardiv de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti sub nr. 167/VIII-1 din 13 iulie 2016 de casarea dosarului execuţional nr. x/2002*/A.11 (încălcându-se autoritatea dispozitivului deciziei nr. 143/F din 6 februarie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2003.), împotriva dispozitivului dosarului nr. x/2016 pronunţat tardiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov de clasarea dosarului execuţional nr. x/2002*/A.11 (încălcându-se autoritatea dispozitivului deciziei nr. 143/F din 6 februarie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2003: cât şi dispozitivul deciziei civile nr. 82 din 24 ianuarie 2005 pronunţată de către Tribunalul Braşov în dosarul civil nr. x/2005

A solicitat revizuenta a se constata că în drept şi în fapt hotărârile atacate sunt nelegale şi netemeinice pentru mai multe motive.

Astfel, consideră că în fapt cauza nu a fost cercetată în mod legal şi temeinic cu privire la dispoziţiile legale invocate probele administrate, astfel cauzându-i vătămarea drepturilor şi intereselor celorlalte 5739 părţi vătămate de debitorul B., legitim aparate de constituţie şi legea penală şi prin admiterea căii extraordinare de atac a solicitat modificarea şi anularea hotărârilor atacate în sensul respingerii cererii formulată tardiv de debitorul B..

Au fost indicate mai multe hotărâri judecătoreşti contradictorii, cum ar fi sentinţa penală nr. 792 din 6 mai 1997 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul penal nr. x/1996*/A.1, decizia penală nr. 625 din 16 octombrie 1997 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul penal nr. x/1997, decizia nr. 307 din 2 aprilie 1998 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/1998.3, încheierea din şedinţa camerei de consiliu din data de 11 octombrie 2002 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul civil nr. x/2000, sentinţa civilă nr. 10407 din 23 octombrie 2001 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul civil nr. x/2001 dar şi adresa din 14 mai 2002 emisă de Ministerul Justiţiei sub nr. x, adresa din 29 iulie 2002 emisă în dosarul execuţional nr. x/2002*/A.11 de B.E.J.

C. sub nr. x/2002*/A.7, adresa din 9 august 2002 emisă în dosarul execuţional nr. x/2002*/A.11 de B.E.J. C. sub nr. x/2002. A.8, proces-verbal de stabilirea cheltuielii de executare emisă în dosarul execuţional nr. x/2002*/A.11 de B.E.J. C. din data de 30 august 2002*/A.9, încheierea din camera de consiliu din 26 septembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Zărneşti în dosarul execuţional nr. x/2002*/A.10, proces-verbal de situaţie din 11 octombrie 2002 încheiat de B.E.J. C. în dosarul execuţional nr. x/2002*/A.11, încheierea din camera de consiliu din 18 octombrie 2002 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul civil nr. x/2001, adresa din 4 decembrie 2002 emisă de B.E.J.

C. în dosarul execuţional nr. x/2002*/A.13, adresa din 13 decembrie 2002 emisă de B.E.J. C. în dosarul execuţional nr. x/2002*/A.14, adresa din 14 noiembrie 2002 emisă de B.E.J. C. sub nr. x, sentinţa civilă nr. 8986 din 27 mai 1998 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul civil nr. x/2004, sentinţa civilă nr. 8986 din 28 mai 1998 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul civil nr. x/1998, somaţie din 28 februarie 2003 şi 5 martie 2003*/A.19 transmise prin dosarul execuţional nr. x/2002*/A.11 de B.E.J. C., sentinţa civilă nr. 1827 din 15 aprilie 2003 emisă de Judecătoria Buzău în dosarul civil nr .l780/C/2003*/A.20, decizia civilă nr. 624 din 13 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul civil nr. x/2003, sentinţa civilă nr. 817 din 15 septembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Zărneşti în dosarul civil nr. x/2003, decizia nr. 143/F/2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2003.23, sentinţa civilă nr. 793 din 15 octombrie 2004 pronunţată de Judecătoria Zărneşti în dosarul civil nr. x/2004, decizia civilă nr. 82 din 24 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul civil nr. x/2004, adresa din 30 august 2017 emisă de Ministerul Justiţiei.

A considerat revizuenta că s-a trecut inexplicabil peste prevederile dispozitivului hotărârilor judecătoreşti soluţionate pe fond în recurs definitiv de către instanţe de diferite grade (inclusiv de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. x/2003 rămase definitive şi irevocabile constituie autoritate de lucru judecat) şi nu mai putea face posibilă pronunţarea altor hotărâri de aceeaşi natură între aceleaşi persoane având aceiaşi calitate încălcându-se dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., respectiv a hotărârilor atacate încălcându-se autoritatea pe fond atât în penal cât şi în recurs definitiv în favoarea celorlalte 5739 părţi vătămate reprezentanţii de creditoarea A., în dosarul execuţional nr. x/2002*/A.11 pornit de B.E.J. C. împotriva debitorului B..

Acesta prin tergiversarea executării silite cât şi prin tergiversarea judecaţii în baza unor acte false şi contrafăcute a reuşit o perioadă foarte mare de peste 15 ani pentru acest motiv în baza dovezilor depuse la dosar şi în conformitate cu dispoziţiile art. 723 alin. (1)-(2) coroborat cu dispoziţiile art. 730- 731 alin. (1)-(2)-3-4 din noul C. proc. civ., revizuenta a solicitat restabilirea executării silite asupra sechestrului imobiliar proprietatea debitorului D. indisponibilizate pentru recuperarea prejudiciului cauzat.

A mai solicitat revizuenta cheltuieli judiciare în cuantum de 280.000 RON, aduse atât prin tergiversarea executării silite, cât şi prin tergiversarea judecaţii pe o perioadă foarte mare fără nici un fel de dovezi certe şi temeinice.

Curtea de Apel Ploieşti, având în vedere că cererile iniţiale de chemare în judecată în procesele soluţionate prin hotărârile a căror revizuire se solicită prin prezenta cerere au fost înregistrate anterior datei de 15 februarie 2013, sub imperiul vechilor reglementări procedurale, precum şi faptul că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 prevăd că dispoziţiile noului C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, a pus în vedere revizuentei să îşi precizeze cererea raportat la dispoziţiile vechiul C. proc. civ. şi nu noului C. proc. civ., astfel cum a fost adoptat prin Legea nr. 134/2010, precum şi obiectul ei.

La termenul de judecată din data de 16 mai 2018, la solicitarea instanţei, reprezentantul revizuentei, având cuvântul, a precizat că îşi întemeiază cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 art. 7 din vechiul C. proc. civ., arătând că sunt mai multe hotărâri contradictorii, pe care le-a enumerat în cererea precizatoare printre care se află şi decizia nr. 896 din 28 septembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. x/2007 de Curtea de Apel Ploieşti.

Instanţa, având în vedere că una din deciziile invocate ca fiind în contradictorialitate cu altele enumerate în cererea de revizuire aparţine Curţii de Apel Ploieşti, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., care prevede că în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, a pus în discuţie necompetenţa Curţii de Apel Ploieşti de soluţionare a prezentei cauze, rămânând în pronunţare asupra acesteia.

Prin decizia nr. 108 din 16 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

În raport de dispoziţiile art. 323 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., care prevede că în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, precum şi văzând că decizia nr. 896 din 28 septembrie 2007 a fost pronunţată în dosarul nr. x/2007 de Curtea de Apel Ploieşti, instanţa a constatat că nu este competentă material a soluţiona cererea de revizuire de faţă.

Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., faptul că necompetenţa materială de soluţionare a cauzei este, potrivit art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., o necompetenţa de ordine publică, care, în conformitate cu art. 1591 C. proc. civ., poate fi invocată chiar şi de instanţă, din oficiu, s-a stabilit că, în speţă, instanţa judecătorească competentă a soluţiona cererea de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă mai mare în grad faţă de cele ce au pronunţat hotărârile pretins a fi potrivnice.

Cauza, astfel declinată, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 18 iunie 2018, sub nr. x/2018.

La 10 septembrie 2018, revizuenta a depus la dosar precizări, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Intimatul D. a transmis, la 2 octombrie 2018, prin fax şi e-mail, întâmpinare, prin care a invocat tardivitatea formulării cererii de revizuire şi inadmisibilitatea acesteia, susţinând, totodată, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este instanţa care ar trebui să soluţioneze cauza.

Înalta Curte, la termenul din 4 octombrie 2018, a pus în discuţia revizuentei excepţia invocată prin întâmpinare de intimatul B. ce vizează necompetenţa materială a instanţei supreme în soluţionarea cererii de revizuire, pe care a respins-o, apreciind că este competentă material să soluţioneze prezenta cerere de revizuire.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu şi de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca tardivă, pentru următoarele considerente:

Cererea dedusă judecăţii de faţă are ca obiect revizuirea deciziei nr. 896 din 28 septembrie 2007, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. x/2007, prin care a fost admisă excepţia tardivităţii recursului, fiind respins ca tardiv formulat recursul declarat de intimata A. împotriva deciziei civile nr. 675 din 8 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu contestatorul D..

Este de menţionat că motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., i se recunoaşte în doctrină şi în practica judecătorească, posibilitatea invocării şi în cazul hotărârilor instanţelor de recurs care nu evocă fondul.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte a reţinut, în acest context, că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor statuate de lege reprezintă una dintre consecinţele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, stabilit de art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Instituirea unor termene procesuale serveşte atât unei mai bune administrări a justiţiei, cât şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

În raport de actul de învestire al instanţei, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în ceea ce priveşte termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care stipulează faptul că: termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti - în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac. Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Se constată că prezenta cerere de revizuire a fost formulată la data de 9 martie 2018, după cum rezultă din data poştei aplicată pe plicul de corespondenţă aflat la dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Ploieşti, astfel încât a fost depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termen care a început să curgă de la pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită, respectiv de la 28 septembrie 2007.

În consecinţă, Înalta Curte constată că revizuenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 896 din 28 septembrie 2007, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, în dosarul nr. x/2007.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2018.