Withdrawal of Cassation Appeal in Consumer Loan Dispute Challenging Abusive Interest Rate and Commission Clauses

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2018

Deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 10.06.2015 sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A. pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa: să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în contractul de credit nr. x/28.03.2008 la art. 4 referitor la dobânda de referinţă variabilă ("la data încheierii prezentului contract, dobânda curentă este de 6,2% pe an şi este fixă în primul an şi variabilă ulterior. După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile C., la care se adaugă 1,20 puncte procentuale"), la art. 1 din actul adiţional nr. x/06.08.2010 în ceea ce priveşte marja băncii ("dobânda curentă aplicabilă creditului în sold la data intrării în vigoare a prezentului act adiţional este de 9,145%, dobânda curentă este variabilă si se calculează în funcţie de cotaţia EURIBOR la 6 luni, la care se adaugă 8,00 puncte procentuale marjă fixă pe an"), art. 11 referitor la comisionul de acordare perceput în cuantum de 2,50% flat, art. 12 relativ la comisionul de administrare de 85,31 euro/lună, art. 10 referitor la comisionul de rambursare anticipată de 2,50%; să oblige pârâta la respectarea dispoziţiilor legale în sensul recalculării dobânzii în funcţie de formula Euribor 6M + marja 1,2 p.p., valoare stabilită prin contract la data de 28.03.2008; să dispună restituirea sumelor ce excedează unei dobânzi calculate şi datorate în mod legal şi percepute de către pârâtă; să dispună restituirea tuturor sumelor percepute în baza clauzelor contractuale nule şi abuzive sau lipsite de temei legal cu titlu de comision de acordare, comision de administrare şi comision de rambursare anticipată; să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 795 din 26.01.2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că suma pretinsă depăşeşte 200.000 RON

Ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 4108 din data de 01.07.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă şi a respins capătul principal de cerere formulat de reclamanţii A., şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A., având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 10 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/28.03.2008 referitoare la comisionul de rambursare anticipată, precum şi capătul accesoriu de cerere, privind restituirea acestuia, ca lipsite de interes, a respins celelalte capete de cerere formulate de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. ca neîntemeiate, a obligat reclamanţii la plata către pârâtă a sumei de 7402,11 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1609 A din 09 octombrie 2017 pronunţată de CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, secţia A VI A CIVILĂ au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanţii - reclamanţi A. şi B., ambii cu domiciliul procesual ales în Bucureşti, str. x, sector 2 şi de către apelanta - pârâtă C. S.A., cu sediul procesual ales în Bucureşti, str. x, la S.C.A "D.", împotriva sentinţei civile nr. 4108 din data de 01.07.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

La data de 12 decembrie 2017 reclamanţii A. şi B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1609 A din 09 octombrie 2017 pronunţate de CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, secţia A VI A CIVILĂ.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ.

În baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind desemnată persoana în vederea întocmirii raportului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 16 mai 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

La data de 2.10.2018 recurenţii-reclamanţi B. şi A. au formulat cerere de renunţare la judecata recursului.

La termenul din data de 3 octombrie 2018, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate cererea de renunţare la judecata recursului şi a reţinut următoarele:

Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurenţilor care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurenţilor de renunţare la judecata recursului.

Conform art. 406 C. proc. civ. dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

Având în vedere art. 494 C. proc. civ. în conformitate cu care dispoziţiile de procedură privind judecată în primă instanţă şi în apel se aplică şi în faţa instanţei de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice, art. 406 se va aplica în mod corespunzător.

Astfel, întrucât cererea de renunţare la judecata recursului s-a făcut după comunicarea cererii de recurs, respectiv după comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi în raport de cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de C., Înalta Curte, va obliga recurenţii-reclamanţi B. şi A. să plătească intimatei-pârâte suma de 2758,78 RON cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului formulată de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1609 A din 9 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 463 C. proc. civ.

Obligă recurenţii-reclamanţi B. şi A. să plătească intimatei-pârâte C. suma de 2758,78 RON cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2018.