Competence for execution objection in cross-district immovable enforcement: conflict resolved by unity of execution instance

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea finală nr. 1289 din 25 mai 2018, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, excepţie invocată din oficiu.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A., în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în fapt, împotriva contestatorului s-a pornit executarea silită în cadrul dosarului nr. x/2016 al BEJ C., la solicitarea creditoarei B. S.A., cererea fiind înregistrată pe rolul executorului judecătoresc în data de 31.10.2016, prin urmare, legea procesual civilă aplicabilă este cea în forma aflată în vigoare la data formulării cererii de executare silită. Executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea nr. 9591 din data de 08.11.2016, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosar nr. x/2916.

Potrivit art. 651 C. proc. civ. "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (2)Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare. (3)Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

În ceea ce priveşte competenţa instanţei de executare, suntem în prezenţa unei competenţe teritoriale exclusive, competenţă care se determină în funcţie de domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

Potrivit datelor existente în baza D.E.P.A.B.D., contestatorul A. figurează cu domiciliul în Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 9619 din 19 iulie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale invocată din oficiu.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin cererea de executare silită depusă la data de 21.10.2016, creditoarea B. S.A. a solicitat executarea silită a debitorului în temeiul contractelor de garanţie şi de credit încheiate cu acesta.

Potrivit dispoziţiilor art. 622 alin. (2) din C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare. Or, în prezenta cauză cererea de executare silită a fost depusă la data de 31.10.2016, astfel încât prezentul litigiu va fi guvernat de dispoziţiile C. proc. civ. în forma în vigoare la data declanşării executării silite.

Totodată, potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, iar conform art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, instanţa de executare este judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului, domiciliu care într-adevăr se află în sectorul 4 Bucureşti.

Însă, potrivit art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului.

Or, cum anterior a fost arătat, împotriva contestatorului a fost declanşată doar executarea silită imobiliară în temeiul contractului de ipotecă încheiat de acesta, bunul imobil urmărit fiind situat în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, deci în afara circumscripţiei Curţii de Apel Bucureşti, circumscripţie în care se află instanţa de executare.

Ca atare, devine incident art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., contestaţia la executare putând fi introdusă şi la judecătoria de la locul situării imobilului, respectiv Judecătoria Ploieşti, având în vedere că, potrivit art. 116 din acelaşi cod, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

De asemenea, în materia executării silite sunt incidente dispoziţiile art. 126 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., competenţa instanţei de executare fiind o competenţă exclusivă, astfel încât odată aleasă instanţa care va soluţiona contestaţia de către contestator, aceasta devine competentă exclusiv să soluţioneze cererea.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătorie Ploieşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Determinarea instanţei de executare în soluţionarea prezentei contestaţii la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 714 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 din acelaşi cod, norme legale prin care se stabileşte că aceasta se introduce la instanţa de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Conform alin. (2), în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului. La alin. (3) se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă, în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia putând fi introdusă şi la judecătoria de la locul situării imobilului.

În cauză, se constată că executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea nr. 9591 din data de 08.11.2016, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosar nr. x/2916, aceasta fiind, de altfel şi judecătoria de la locul situării imobilului ce face obiectul executării silite, fiind respectat astfel principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori de întoarcere a executării silite.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploieşti, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A., în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2018.