Challenge to criminal sentence execution seeking re-qualification of offense and penalty reduction; inapplicability of Article 461 Code of Criminal Procedure
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the criminal appeal filed by the convicted individual, thereby upholding the lower courts' decisions and leaving in force the final judgment imposing a 20-year imprisonment sentence. The dispute concerned a challenge to the execution of the sentence, in which the appellant attempted to request a re-evaluation of the penalty and a change in the legal classification of the offense (from murder under Articles 174–175 of the old Penal Code to intentional killing under Article 183), claims that the Court of Appeal and Tribunal had previously rejected. The High Court determined that the grounds for a motion against the criminal judgment did not fall within any of the exceptional cases permitted by Article 461 of the Code of Criminal Procedure, such as non-finality, error in identity, or newly arisen causes for extinguishing or mitigating the penalty; consequently, the appeal was dismissed as unfounded under Article 385(15)(b) of the Code of Criminal Procedure, and the appellant was ordered to pay judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 461 C. proc. pen, art. 183 C. pen, art. 175 lit. c) C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Challenge to criminal sentence execution seeking re-qualification of offense and penalty reduction; inapplicability of Article 461 Code of Criminal Procedure: B.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 210/1996, pronunțată de Tribunalul București la o pedeapsă de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., pedeapsă majorată, ca urmarea apelului declarat de parchet, la 20 de ani închisoare, prin decizia penală nr. 47/1997 a Curții de Apel București. Această din urmă hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 577 din 29 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul B.M.
S-a reținut că redozarea pedepsei, solicitată pe calea contestației la executare, nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Apelul condamnatului împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 393/2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
Condamnatul B.M. a formulat, în termen, recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri, schimbarea încadrării juridice în art. 183 C. pen. și reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
B.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 210/1996, pronunțată de Tribunalul București la o pedeapsă de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., pedeapsă majorată, ca urmarea apelului declarat de parchet, la 20 de ani închisoare, prin decizia penală nr. 47/1997 a Curții de Apel București. Această din urmă hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare.
Potrivit art. 461 C. proc. pen., contestația contra hotărârii penale se poate face:
- când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
- când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
- când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, sau vreo împiedicare la executare;
- când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice cauză de stingere or de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Se observă că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile mai sus arătate, astfel că în mod corect atât instanța de fond, cât și cea de apel au considerat nefondată contestația la executare.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge recursul condamnatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 393/ A din 26 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2004.