Recourse barred for low-value pecuniary claims under transitional Law 2/2013 despite subsequent constitutional declaration of unconstitutionality.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's extraordinary appeal as inadmissible, thereby leaving the lower court's final judgment in force. The dispute originated from a civil action seeking payment of a 2,500 RON estimated price, which was initially rejected at both first instance and appeal on the grounds that the defendant municipality lacked passive legal standing; the appellate court's decision of May 16, 2017, subsequently became final after the Court of Appeal declined material jurisdiction to hear the appeal against that decision, referring the matter to the High Court. The decisive legal basis for the dismissal was Article 483 of the Civil Procedure Code combined with the transitional provision in Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, which excluded judgments in pecuniary matters valued up to 1,000,000 RON from recourse if pronounced before the publication of the Constitutional Court's Decision No. 369/2017, which struck down the monetary threshold as unconstitutional but applied only prospectively to decisions issued after its publication.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 494 alin. (4) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Recourse barred for low-value pecuniary claims under transitional Law 2/2013 despite subsequent constitutional declaration of unconstitutionality: Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 februarie 2018
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea la data de 17 iunie 2016, reclamantul A. prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Măceşu de Jos a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 2500 RON, preţ estimativ.
Prin sentinţa civilă nr. 828 din 16 noiembrie 2016, Judecătoria Segarcea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Comunei Măceşu de Jos şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Măceşu de Jos, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fiind obligat reclamantul la 800 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A. prin reprezentant legal A..
Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 423/2017 din 16 mai 2017 a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. prin reprezentant legal A. împotriva sentinţei civile nr. 828 din 16 noiembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Segarcea, fiind obligat apelantul către intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum redus de 150 RON.
Împotriva deciziei nr. 423/2017 din 16 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, reclamantul A. prin reprezentant legal A. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază.
Prin decizia nr. 178/2017 din 15 noiembrie 2017 Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei nr. 423/2017 din 16 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 27 noiembrie 2017.
Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 decembrie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.
Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 22 decembrie 2017.
La data de 8 ianuarie 2018, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raportul comunicat, apreciind că recursul este admisibil în principiu.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. prin reprezentant legal A., pentru următoarele considerente:
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei nr. 423/2017 din 16 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. prin reprezentant legal A. împotriva sentinţei civile nr. 828 din 16 noiembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Segarcea.
În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată într-o cerere evaluabilă în bani respectiv, cererea prin care reclamantul A. prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Măceşu de Jos a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 2500 RON, preţ estimativ.
Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Prin urmare, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
În acest context, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017 s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională.
Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".
În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 16 mai 2017, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României.
Prin urmare, raportat la considerentele evocate mai sus ale Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, hotărârea atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei nr. 423/2017 din 16 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei nr. 423/2017 din 16 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.