Withdrawal of cassation appeal in CHF mortgage credit dispute under Civil Procedure Code Art. 406

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 31 iulie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat: anularea art. 9.4 din contractul de credit ipotecar nr. x din 15.09.2006, încheiat între reclamant şi pârâtă; anularea art. 13 lit. B) din contractul mai sus menţionat; adaptarea contractului de credit mai sus menţionat prin calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului (2,1975 RON pentru un franc elveţian pentru data de 15.09.2006 potrivit arhivei BNR) pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului; obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a diferenţei de curs valutar pe care a plătit-o în plus până în prezent, ca diferenţa între valoarea francului elveţian de la data încheierii contractului (2,1975 RON pentru un franc elveţian potrivit arhivei BNR) si valoarea francului elveţian in momentul plăţii de către reclamant a fiecărei rate aferente creditului ipotecar; obligarea pârâtei la plata către reclamant a dobânzii legale aferente diferenţei de curs valutar pe care a achitat-o în plus, pentru perioada cuprinsă între momentul încheierii contractului şi momentul pronunţării instanţei de judecată; obligarea pârâtei la plata către reclamant de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, în cazul neexecutării obligaţiilor mai sus enunţate, începând cu data pronunţării hotărârii instanţei de judecată, în cuantum de 100 CHF/zi.

Prin sentinţa civilă nr. 9498 din 11 august 2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 745/2017 civ din 27 aprilie 2017 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 9498 din 11 august 2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi.

Împotriva deciziei nr. 745/2017 civ din 27 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Ulterior declarării recursului, recurentul A. a formulat cerere de renunţare la judecată, autentificată prin încheierea de autentificare nr. 2617 din 11 august 2017 de Societatea Profesională Notarială C..

De asemenea, la 21 august 2017 intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat instanţei să ia act de manifestarea de voinţă a reclamantului şi să pronunţe o hotărâre în condiţiile prevăzute de art. 406 alin. (5) C. proc. civ., respectiv admiterea recursului, anularea hotărârii primei instanţe şi să se ia act de renunţarea la judecată.

Prin decizia nr. 259/2017 din 4 octombrie 2017 Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 745/2017 civ din 27 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 8 noiembrie 2017.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22 noiembrie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 22 noiembrie 2017.

La data de 4 decembrie 2017, recurentul A. a depus punct de vedere la raport, prin care a arătat că la dosarul cauzei se află cererea sa de renunţare la judecata recursului, sens în care solicită a se lua act de manifestarea sa de voinţă.

De asemenea, la data de 20 februarie 2017, intimata-pârâtă B. S.A. a depus punct de vedere, solicitând admiterea excepţiei inadmisibilităţii, cu consecinţa respingerii recursului, ca inadmisibil.

Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de recurent, în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ. şi a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, la data 3 octombrie 2017, recurentul A. a formulat cerere de renunţare la judecata recursului, autentificată prin încheierea de autentificare nr. 2617 din 11 august 2017 de Societatea Profesională Notarială C..

Potrivit art. 406 C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act voliţional, de care instanţa urmează a lua act.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voinţă a părţii se înscrie în principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi întruneşte condiţiile de formă şi fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre, iar conform art. 464 alin. (2) din acelaşi Cod, achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei.

Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege şi faptul că această renunţare se înscrie în limitele principiului disponibilităţii, a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 745/2017 civ din 27 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea reclamantului A. la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 745/2017 civ din 27 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.