Appeal over abusive credit-clause claims ruled inadmissible as lower judgment final under pre-threshold rule.

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2018

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 3 august 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei să constate nulitatea clauzelor abuzive din contractul de credit bancar nr. x/06.06.2007 - Condiţii particulare şi anume în ceea ce priveşte pct. 8 - Comisioane - Comision lunar de gestionare a creditului, la data cererii: 30% şi pct. 10 - Asigurări - Asigurare de deces - lit. b), constând în prima de asigurare lunară, calculată prin aplicarea cotei de 0,085% la soldul lunar al creditului şi restituirea sumelor achitate începând cu data primei plăţi, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 723 din 23 noiembrie 2016, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. şi, în consecinţă: a constatat existenţa clauzei abuzive privind comisionul lunar de gestionare a creditului prevăzută de pct. 8 din contractul de credit nr. x/06.06.2007, a dispus anularea acesteia precum şi restituirea sumei de 8.795,4 RON achitată cu titlu de comision de gestionare; a fost respinsă cererea cu privire la prima de asigurare prevăzută de pct. 10 din contract şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând parţial onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 93/2017 din 25 aprilie 2017 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 723 din 23 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

A admis apelul formulat de pârâtele B. S.A. şi C. - Sucursala Mehedinţi, fiind schimbată sentinţa apelată în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii formulate de reclamantul A..

Împotriva deciziei civile nr. 93/2017 din 25 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, la data de 12.06.2017.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 129/2017 din 19 septembrie 2017 a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 93/2017 din 25 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 9 octombrie 2017.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22 noiembrie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 27 noiembrie 2017.

La data de 6 decembrie 2017, recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raportul comunicat, apreciind că recursul este admisibil în principiu.

Intimaţii-pârâţi au depus punct de vedere la data de 8 decembrie 2017, solicitând admiterea excepţiei inadmisibilităţii, cu consecinţa respingerii recursului, ca inadmisibil.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A., pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 93/2017 din 25 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admis apelul formulat de pârâtele B. S.A. şi C. - Sucursala Mehedinţi împotriva sentinţei nr. 723 din 23 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, pe care a schimbat-o în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii formulate de reclamantul A., iar apelul formulat de reclamantul A. a fost respins ca nefondat.

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată într-o cerere evaluabilă în bani, iar valoarea pretenţiilor recurentului vizează anularea clauzei abuzive privind comisionul lunar de gestionare a creditului prevăzută de pct. 8 din contractul de credit nr. x/06.06.2007, care potrivit ofertei de credit, este în sumă de 8.975 RON şi a primei de asigurare de deces, art. 10 din acelaşi contract, în sumă de 2.542,95 RON, rezultă că acţiunea se situează sub plafonul prevăzut de lege pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În acest context, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017 s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională.

Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 25 aprilie 2017, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României.

Prin urmare, raportat la considerentele evocate mai sus ale Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, hotărârea atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 93/2017 din 25 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 93/2017 din 25 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.