Inadmissibility of cassation against presidential ordinance suspending insolvency enforcement under Law 85/2014

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 februarie 2017, societăţile A., B. şi C. au solicitat suspendarea executării încheierii nr. 26/C din 20 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei D. S.A. Tg. Mureş.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 997 şi art. 999 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 45 lit. d) din Legea nr. 85/2014.

2. Prin încheierea nr. 165 din 20 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă excepţia netimbrării cererilor de suspendare parţială.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Societăţilor E. şi F., şi în consecinţă anulate cererile de suspendare parţială, prin ordonanţă preşedinţială, a executării încheierii nr. 26/C din 20 februarie 2017 pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2017, formulate de societăţile E. şi F., prin mandatar S.C. G. S.R.L., ca fiind formulate de o persoană care nu are calitate de reprezentant.

A fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererilor de suspendare parţială, prin ordonanţă preşedinţială, a executării încheierii nr. 26/C din 20 februarie 2017 pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2017, formulate de societăţile A. şi C., şi în consecinţă: S-au respins cererile de suspendare parţială, prin ordonanţă preşedinţială, a executării încheierii nr. 26/C din 20 februarie 2017 pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2017, formulate de societăţile A. şi C., ca fiind inadmisibile.

Totodată, a fost dispusă restituirea în original a chitanţelor Seria 2017, nr. x/21.02.2017, y/21.02.2017, z/21.02.2017 emise de Municipiul Bucureşti, Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale.

A mai fost dispusă restituirea cauţiunii consemnate în cauză.

3. Împotriva încheierii nr. 165 din 20 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recursuri creditoarea E., prin mandatar S.C. G. S.R.L. şi creditoarea F., prin acelaşi mandatar, în motivarea cărora au fost dezvoltate următoarele critici:

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele au susţinut că prin hotărârea dată, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Sub acest aspect s-a arătat de către recurente faptul că, le-a fost anulată cererea, în mod netemeinic şi nelegal, în condiţiile în care a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentat a avocatului, motivat de faptul că, în temeiul deciziei nr. 9 din 4 aprilie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurentele nu pot fi reprezentate în faţa instanţelor de judecată de către o persoană juridică, respectiv de S.C. G. S.R.L., ci exclusiv de către un consilier juridic sau avocat.

În opinia recurentelor, instanţa s-a pronunţat prematur asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, în condiţiile în care a încălcat în mod grav şi evident dispoziţiile exprese prevăzute de art. 82 C. proc. civ., care prevăd obligaţia instanţei de a încunoştiinţa partea şi de a da un termen scurt pentru acoperirea pretinselor lipsuri, lucru pe care însă instanţa de fond nu l-a făcut.

Această obligaţie legală era una imperativă, de la care nu se poate deroga nici măcar în cazul procedurii urgente a ordonanţei preşedinţiale, împrejurare faţă de care recurenta a susţinut că le-a fost încălcat dreptul la apărare, în condiţiile în care dacă li s-ar fi adus la cunoştinţă de lipsurile existente ar fi fost în măsură să prezinte explicaţiile şi dovezile necesare împreună cu celelalte explicaţii arătate, de altfel, la cele două termene de judecată avute anterior.

Totodată, nu poate fi justificată nici celeritatea judecăţii cauzei, în condiţiile în care această excepţie i-ar fi putut fi adusă la cunostinţă atât prin citaţie cât şi prin adresa din 10 martie 2017, dată la care instanţa a solicitat lămurirea unor aspecte.

Împrejurările avute în vedere de către instanţă, la pronunţarea soluţiei, nu au fost puse în discuţia părţilor, fiind astfel încălcat şi principiul disponibilităţii.

Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt următoarele:

Instanţa, în mod netemeinic, a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant, în contextul în care la dosar a fost comunicată, în original, o împuternicire avocaţială, prin care avocatul H. era împuternicit să reprezinte interesele recurentelor, nefiind necesară semnătura pe împuternicirea avocaţială, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 51/1995 şi art. 92 din Statutul profesiei de avocat.

Totodată, s-a făcut dovada unei copii conforme cu originalul a împuternicirii avocaţiale dată avocatului H., semnată şi ştampilată de către societatea E., pentru reprezentarea societăţii în procedura insolvenţei deschisă împotriva S.C. D. S.A..

Faţă de aspectele prezentate, recurentele consideră că prin admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a avocatului, instanţa a încălcat normele de drept material enunţate, în contextul în care dovada calităţii de reprezentant era făcută, prin depunerea la dosar a împuternicirii avocaţiale a avocatului H..

În final, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Intimata-creditoare I. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a susţinut următoarele:

În principal, s-a invocat, pe cale de excepţie, lipsa obiectului, cu consecinţa respingerii recursurilor ca rămase fără obiect, întrucât încheierea nr. 26C/2017 a Tribunalului Specializat Mureş a produs deja efecte cu privire la desemnarea provizorie a administratorului judiciar J. SPRL.

Desemnarea administratorului judiciar provizoriu de către judecătorul sindic este provizorie, limitată în timp până la momentul în care creditorii vor hotărî, în cadrul Adunării creditorilor, cu privire la confirmarea administratorului judiciar desemnat de către instanţă sau desemnarea unui alt administrator.

Or, încheierea în discuţie a produs efecte, astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 194 lit. c) C. proc. civ., s-a solicitat respingerea recursurilor ca rămase fără obiect.

4.1. Intimata-creditoare S.C. K. S.R.L., prin întâmpinarea depusă la dosar, a susţinut că prin prisma prevederilor art. 493 C. proc. civ. s-a solicitat respingerea recursurilor, întrucât recursurile declarate în cauză tergiversează actul de justiţie în favoarea debitoarei S.C. D. S.A..

Totodată, s-a mai susţinut că atât încheierile pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş cât şi cele de Curtea de Apel Târgu Mureş sunt temeinice şi conforme cu realitatea, judecarea cauzei fiind făcută cu celeritate, intimata S.C. K. S.R.L. fiind de acord cu administratorul judiciar provizoriu desemnat în cauză, acesta începându-şi, de altfel, activitatea.

În final, au fost invocate prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora, la data deschiderii procedurii insolvenţei, 20.02.2017, se suspend de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsuri de executare silită pentru recuperarea creaţelor, valorificarea acestor drepturi putându-se face numai în cadrul procedurii insolvenţei.

4.2. Intimata-debitoare D. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea recursurilor ca rămase fără obiect, ca urmare a confirmării administratorului judiciar provizoriu de către creditori, în cadrul şedinţei adunării creditorilor din 2 mai 2017 şi ca urmare a respingerii cererilor de apel declarate de recurentele din cauză.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursurilor, fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant a celor două creditoare, respectiv E. şi F..

5. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 24 aprilie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, nu s-a depus punct de vedere la raport.

6. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursurilor asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţine următoarele:

Acţiunea ce face obiectul prezentului litigiu vizează suspendarea executării, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a încheierii nr. 26/C din 20 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei D. S.A. Tg. Mureş, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenite a insolvenţei şi de insolvenţă.

Aşadar, dat fiind faptul că cererea de suspendare a executării derivă dintr-o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 67 lit. g) raportat la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, precum şi art. 45 din aceeaşi lege, norma juridică aplicabilă este Legea insolvenţei, aceasta stabilind norme speciale aplicabile doar pentru procedura insolvenţei.

Potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile preşedintelui tribunalului sau ale judecătorului sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenţi, şi de la pronunţare, pentru cei prezenţi.

De altfel, dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevăd că "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel.".

Dispoziţiile art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevăd că "dispoziţiile prezentei legi se completează în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură şi ale C. civ..".

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Aşa fiind, având în vedere că Legea insolvenţei prevede în mod expres singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii insolvenţei, iar C. proc. civ. reglementează norme cu caracter general, care se aplică în completare doar acolo unde legea specială nu prevede, în temeiul principiului fundamental de interpretare juridică specialia generalibus derogant, calea de atac extraordinară a recursului apare ca fiind inadmisibilă, hotărârea împotriva căreia s-au formulat recursurile având caracter definitiv şi executoriu, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., aşa cum este menţionat şi în dispozitivul hotărârii atacate.

De altfel, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 450 alin. (5) raportat la art. 998-1000 din C. proc. civ. şi ale art. 54 din Legea nr. 304/2004, cu referire la compunerea completului de judecată, tipul hotărârii care se pronunţă şi calea de atac căreia îi este supusă hotărârea pronunţată, a fost dată o hotărâre în interesul legii, respectiv decizia nr. 8/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat în privinţa căii de atac, care interesează în cauză, faptul că se aplică prevederile art. 719 alin. (7) din C. proc. civ., însemnând că hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că hotărârea prin care se soluţionează o cerere de suspendare a executării unei hotărâri, pe calea unei ordonanţe preşedinţiale, nu este supusă niciunei căi de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, reglementat de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibile recursurile declarate de creditoarele L. şi F., ambele prin mandatar S.C. G. S.R.L., împotriva deciziei nr. 165 din 20 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de creditoarele L. şi F., ambele prin mandatar S.C. G. S.R.L., împotriva deciziei nr. 165 din 20 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2018.